Pro si contra imbracatului la patru ace la spectacole

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
O problema care macina multe suflete care doresc sa faca parte din publicul spectator la teatru sau la opera, dar care se impaca mai bine cu blugii, tenisii si tricourile. Adevarat ca nu trebuie sa dam in extreme cand vine vorba de comoditate (doar si pijamalele sunt mai mult decat comode, dar asta nu inseamna ca le purtam si pe strada), dar la fel de adevarat este ca la patru ace nu te simti prea bine. La fel de adevarat este ca pentru unii magia inclusa in mersul la spectacol include intocmai acest ritual, oamenii adora sa se imbrace frumos, sa poarte un costum mai sofisticat sau o rochie de gala.

Pro - CristinaP

Eleganta a cazut sangerand pe altarul modei, sacrificata de lejer, comod si de "expresia libera a personalitatii". Eleganta e sinonima cu rigiditatea si cu neconfortabilul. Poate este o proiectie a obligativitatii. Daca trebuie sa te imbraci elegant, pentru ca asa dicteaza mama, seful sau conventia sociala, dupa cateva dati n-o s-o mai faci, ci vei avea o reactie pe dos.

Imbracatul elegant era apanajul inaltei societati, lucru care insemna bani, pozitie sociala, educatie aleasa, eventual o picatura de sange albastru. Inalta societate isi freca coatele si cozile fracurilor la teatru si opera pentru ca isi permiteau si pentru ca era de bon ton.

Mersul la teatru nu mai este de bon ton. Nu mai este doar pentru privilegiatii clasei de sus. Este o activitate pentru care iti trebuie un fond cultural, insa nu o tinuta obligatorie. Teatrul nu mai este un spectacol, o ocazie rara pentru care se scot hainele de duminica sau de biserica. Teatrul e o realitate prea frecventa si care musca prea mult din contemporan ca sa isi permita sa mai ceara clasa vestimentara.

E poate o parere de moda veche, insa sustin "patru acele". Haina nu face pe om, dar il caracterizeaza foarte mult. As vrea sincer sa aud ca exista o regula nescrisa dar aplicata in teatre de a nu fi primite persoanele care nu indeplinesc anumite cerinte vestimentare. Asa cum poti fi dat afara daca n-ai cravata dintr-un restaurant in care se mananca, activitate primara, lipsita teoretic de prestanta, de ce sa nu poti fi scos dintr-un teatru? Ideea e utopica, necesitatand norme estetice discutabile si subiective si eventual o "politie a modei".

Singura care a reusit sa pastreze putin clasa este opera, si asta din motivele de mai sus. Opera nu e de nasul oricui. Iar daca ai gust pentru opera, probabil il vei avea -dobandit sau innascut- si pe cel pentru hainele elegante.

Este si o chestiune de gust si de perceptie a celorlalti. Unora le place Carry Grant, altora James Dean. Domnilor le plac blondele (gen Marilyn Monroe), baietilor... Pink.

E pacat ca singurul motiv pentru care in garderobe mai exista un costum, o cravata, o rochie de seara sau niste pantofi eleganti cu toc sunt... nuntile. La biserica si la bairam nu te poti duce in blugi gauriti in fund si conversi, insa la teatru da. Si mai vorbim de conventii.

Contra - Cristina

Nu cred ca emotia artistica tine de cravata. Poti foarte, dar foarte bine sa intelegi o piesa de teatru si in blugi si tricou, nu-ti trebuie o tinuta anume. Parca aud aia cu respectul fata de artisti si de institutie. Respectul nu se masoara in hainele pe care le porti, ci in cat intelegi ce fac ei acolo pe scena, cat rezonezi cu spectacolul si ce impact are asupra ta. Poti foarte bine, si am vazut asta, sa stai in scaun, imbracat frumos, si sa-ti petreci timpul vorbind la telefon, vorbind cu cel de langa tine, fara sa dai atentie actorilor. Si Moni si Iri pot merge la opera imbracati frumos, dar asta nu inseamna nimic.

Respectul pentru actori se masoara mai mult in atitudine decat in hainele spectatorilor. Conteaza mai mult ce faci pe durata spectacolului, cate ambalaje desfaci zgomotos, de cate ori raspunzi la telefon si spui nu pot vorbi acum sunt la spectacol (cu tot cu tonul de om cult) si cat de mult de foiesti. Aceste lucruri sunt incomparabil mai de prost gust decat imprimeul de pe tricou.

Daca acum mai multi ani, lucrul acesta era obisnuit, acum pare un semn de snobism. Ma duc la teatru in rochie de seara, zambesc frumos si sper sa ma intalnesc cu mai multi cunoscuti care sa-mi admire tinuta. Dar daca ma intreaba cineva dupa ce parere am, ii spun ca nu stiu, ca mi s-a rupt ciorapul si am fost foarte suparata.

Insist pe partea cu excesele. Inteleg ca nu  se potriveste cu stilul oricui, atitudinea si noile tendinte in moda sa te mai imbraci elegant la spectacol, dar nici nu poti face o aparitie socanta care sfideaza bunurile moravuri. Decenta si bunul-simt se pastreaza indiferent de sezon.

Tinand cont ca teatrul a iesit din cadrul conventional, avem piese in cele mai ciudate locuri cu putinta, contemporane, dezinvolte, cu replici mai acide decat vorbitul nostru de zi cu zi si cu tinute funky, de ce sa sustinem rigiditatea in cadrul tinutei noastre? Ca exemplu "extrem", va dati seama cum ar arata cineva in frac la mady-baby.edu sau la Dragostea dureaza trei ani? In aceste conditii nu ai cum sa iti pastrezi tinuta de gala, statul pe iarba nu se potriveste cu nici un costum sau cu pantofii cu toc.




Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera