Pro si contra casatorie

Exista un moment (la unii mai timpuriu, la altii mai tomnatic) cand familia incepe sa te bata la cap
"Mama, nu te asezi si tu la casa ta?"
"Mama, dar sunt la casa mea!"
"Da' tu nu te mai mariti odata?"
Daca ati trecut macar o data prin discutia asta, poate ca dezbaterea noastra o sa va ajute in controversele viitoare.

Pro - CristinaP

Dupa atatea "contre" am schimbat baricada. Nu din convingere, ci din necesitate. Cineva trebuia sa sustina si cauza asta. (nu trageti in pianist!)

Oamenii se casatoresc din motive mai mult sau mai putin ingrate. Pentru bani, pentru "situatie", pentru a salva regatul de un razboi, ca sa poata emigra mai usor, din plictiseala, din convingere, pentru copii, pentru a "avea un sprijin la batranete".

Femeile se marita de cele mai multe ori din dragoste (zic ele), iar realitatea (pe care nu o recunoaste nimeni) zice ca adevaratele motive ar fi teama de singuratate, ceasul biologic, sentimentul matern care da buzna dupa 30 de ani si, in cazuri frecvente, teama de independenta materiala si personala.
Barbatii ... nu stim sigur de ce se insoara. Poate ne lumineaza cineva.

Este adevarat, casatoria nu mai e nici ea ce a fost. Nu mai este la moda, nu mai reprezinta un scop in viata. Casatorii se leaga si se dezleaga precum sireturile de la pantofi. "Pana cand moartea ne va desparti" nu mai este nici pe departe o realitate. Dragostea dureaza 3 ani, zice o piesa de teatru (e chiar azi in Laptarie, nu pierdeti ocazia), insa ce ramane dupa aceea este o legatura stransa. De prietenie, de loialitate, de incredere, de interdependenta.

Daca nu ramane, atunci a fost intr-adevar o alegere proasta. Nu veti fi arsi in piata mare, nici excomunicati daca ... oroare! ... divortati. Errare humanum est. Perseverare diabolicum.

Concluzia ar fi ca viata se poate trai si singur. Singur sa iti iei casa, masina, singur sa iti gatesti, singur sa te duci la spital, singur sa iti schimbi un bec, singur sa vezi un film sau sa te duci la teatru. Dar este cu mult mai placut in doi :)


Contra - Cristina

Reiau aici argumentele folosite la mesele in familie, cand, penduland intre furie si ingrijorare, membrii clanului incercau sa-mi explice cum puteau ei mai bine ca a venit momentul sa "intri si tu, mama, in randul lumii". Mama, nu vreau sa intru in randul lumii! Daca tot sustineti ca de ce ma deranjeaza, ca e oricum acelasi lucru, de ce mai trebuie sa ma casatoresc? E acelasi lucru... :))

E mai frumos sa spui prietenul/iubitul (respectiv prietena/iubita) decat sotul/sotia. Ramane farmecul si ai senzatia de libertate. Pana la urma, vei ajunge la "barbatu-meo" sau la "nevasta-mea".  Te vei inscrie in target-ul reclamelor la detergenti cu mame si bunici ingrijorate de petele care nu ies. Poti sa te casatoresti si sa nu devii exasperant de responsabil? Daca da, e ok, dar cate cazuri ati vazut voi?

Casatoria e urmata invitabil de copil, de credite, polite, redecorarea casei, probleme cu masina de spalat, vacante in locuri linistite. Simtiti ca imbatraniti, asa-i? Casatoria ofera siguranta. Unde mai e atunci provocarea intr-o relatie, curiozitatea, descoperirea? Am vazut prea multi oameni prinsi in casatorii de care nu mai pot/au curaj sa scape. Traiesc impreuna, dar degeaba. Sunt plictisiti, apatici si nu divorteaza din cauza copilului sau a fricii ca ce mai fac ei la 40 de ani singuri.

Scapi de procesul de partaj. Daca nu merge, nu trebuie sa te certi cui ramane casa si cui ramane curtea. Mai exact, de ce-ti trebuie un act? Nu e totul ok si fara? Se poate trai bine mersi in doi si fara schimbarea numelui si rate comune. Ca sa scapi de gura parintilor sau a prietenilor conservatori? Ce-i cu prejudecatile astea? Nu-i bine sa stii cum sa le raspunzi astfel incat sa nu-i jignesti, dar nici sa nu te lasi influentat de ei? In plus, te casatoresti ca vrei tu sau ca asa spun normele sociale? "Familia - celula de baza a societatii" - yea, right.