Pro si Contra - Reglementare Internet

Internetul este ultimul sanctuar al libertatilor individului. Sau cel putin asa ni se spune. In cei 10 ani de la popularizarea lui, Internetul a avut parte de o dezvoltare exploziva, haotica si de-a dreptul anarhica. Ce se va intampla in viitor daca se instaureaza mecanisme de reglementare? Va duce oare la o evolutie, sau la o involutie? Pentru a discuta aceasta problema, a reglementarii inernetului, vor pasi astazi in arena metropotamica Diana si Cristina.

Pro - Diana

Nu ma deranjeaza ideea sa se infiinteze o autoritate care sa ma protejeze, sau care sa oblige pe furnizorii de informatii sa se conformeze unor legi de bun simt. Nu vreau ca Internetul sa intre in era orwelliana, dar in orice, trebuie sa existe o ordine. Ce este ilegal offline ar trebui sa fie ilegal online. Ma refer la discriminare, calomnie, frauda, santaj, pornografie, violarea drepturilor de autor, publicitate mascata. Sa fim sinceri. Internet doesn't hurt people. People hurt people.

Cum am putea sa facem afaceri online daca nu ar exista o legislatie care sa permita ca aceste tranzactii sa aiba loc intr-un cadru legal. Mi se pare ciudat ca marile corporatii sunt cele care cer ca Internetul sa fie mai bine administrat din punct de vedere legislativ, iar indivizii nu zic nimic. Nu zic nimic nici atunci cand cineva se sinucide online.

This is crazy! Trebuie sa avem o "forma" de reglementare pentru ca nu vad cum situatia actuala ar putea fi dezirabila. Oamenii sunt vulnerabili pe Internet si din cauza lui. Pentru mine nu are legatura cu ideologia drepturilor omului. Vreau un Internet fara pornografie daca nu o caut explicit (and I'm never THAT drunk), fara publicitate online agresiva; un Internet unde site-urile care detin informatiile mele confidentiale sa aiba un minimum de securitate asigurata si unde cei care comit infractiuni informationale sa fie pedepsiti.

Studiile arata ca pana doua treimi din utilizatori vor sa existe o reglementare a continutului pe Internet dar nu sunt siguri cum sa se procedeze. Internetul este prea mare, prea complicate, prea divers. Cu toate acestea, reglementarea nu este imposibila. Una dintre legile cyberspace-ului, enuntata de Larry Lessig, profesor la Harvard, ne spune: "Internetul se poate reglementa pentru ca se bazeaza pe un cod, iar codul poate fi modificat in asa fel incat sa permita identificarea si gasirea".

Evident va exista un anumit set de legi pentru world wide web si un anumit set de legi pentru e-mail. Trebuie sa gasim acele directii unde este cea mai mare nevoie de o interventie legislativa in scopul apararii drepturilor utilizatorilor de Internet.

O alta problema invocata este ca nu exista nici un organism competent care sa se ocupe de implementarea acestor legi, monitorizarea efectiva a Internetului. In Statele Unite avem Federal Communications Commission, in Franta Conseil Supérieur de la Télématique (CST) si in Romania pentru o vreme CNA (datorita functiei mediatice a Internetului) a functionat drept organism responsabil. Modele de organisme deci exista, iar sarcinile pot fi impartite pentru ca tot greul sa nu cada pe umerii unei singuri institutii.

Sa nu credeti ca un Internet fara reglementare este un Internet democratic. Companiile de cablu fac parte din mari corporatii, si in esenta aceste mari corporatii controleaza ce continuturi ajung la tine si in ce conditii. Dezbaterea se poarta acum pe seama "egalitatii pe net", adica marile companii de cablu sa permita accesul liber la orice continut de pe web. Guvernul american s-a intrebat daca ar trebui sa se implice in democratizarea internetului si raspunsul a fost... da.

Cat despre reglementarea efectiva a continutului nu cred ca se poate face ceva definitiv. Internetul este un organism in continua schimbare. Se poate asemana cu un fluviu. Poti si trebuie sa pedepsesti pe cei care varsa ceva rau in el, dar nu-l poti controla. Si nici nu ar trebui sa incerci.

Contra - Cristina

Teoretic cred ca Internetul trebuie sa ramana un spatiu liber, unde sa guverneze in primul rand bunul simt elementar. Stiu, am spus bun simt in aceeasi propozitie care contine si cuvantul Internet, si, stim cu totii (dar este o prejudecata) ca pe net e numai pornografie, pedofilie, violenta si alte lucruri urate.

Bineinteles ca in spatiul virtual trebuie sa guverneze legile din viata noastra de zi cu zi si asa este si acum. Sunt legi care lupta impotriva pedofiliei pe Internet, impotriva ilegalitatilor financiare, legate de protectia datelor personale. Acestea se incadreraza tot in bunul simt, fie el si reglementat juridic. nU despre asta e vorba desi da, cand apar cazuri cum a fost cel al Neogen-ului cu filme pornografice cu pedofilie de acum cateva zile te cam enervezi pe bunul simt al altora.

In schimb, Internetul ar trebui sa ramana liber in fata altor reglementari si altor probleme care pot aparea. In primul rand, avem libertatea de exprimare. De la inceput, Internetul a fost o alternativa la media traditionala. Daca in presa traditionala stim bine ca nu putem spune orice oricand, pe internet totul pare posibil. De ce? Pentru ca e divers si pentru ca posibilitatea de a alege e mult mai mare. Daca spun prostii, cititorii blogului, de exemplu, ma vor sanctiona. Feedback-ul este direct si credibilitatea depinde fix de cel care scrie. China este un caz extrem care a pus calus exprimarii pe internet, blocand diverse siteuri si filtrand in functie de politica partidului cautarile pe google. E nrmal? Nu si se poate crea un precedent periculos, daca interesele politice vor fi inlocuite de altele, de exemplu corporatiste?

EFF – electronic frontier foundation – este o organizatie infiintata in 1990, care lupta pentru libertatea de exprimare pe Internet. “De la Internet la Ipod, se spune in prezentarea fundatiei, tehnologia ne transforma societatea in care traim si, mai mult decat atat, ne impurteniceste pe noi insine sa devenim vorbitori, persoane publice, cetateni si consumatori. Atunci cand se atenteaza la libertatea noastra in ciberspatiu, EFF devine prima linie de aparare”.

Ce drepturi vor ei sa impuna? In primul rand posibilitatea de a-ti pastra dupa dorinta anonimatul. Astfel, pot sa imi fac un blog unde sa imi aleg un nume fictiv si autoritatile nu au dreptul sa le ceara providerilor de internet sau domeniu datele mele personale. Al doilea drept invocat este confidentialitatea surselor. Aceasta problema a devenit acuta in 2004, cand cei de la Apple au facut presiuni pentru a afla sursa unor informatii, atunci cand noutati despre produselele lor au devenit publice inainte de a fi anuntate oficial. Argumentul EFF, care de altfel a si castigat disputa, a fost ca din moment ce orice reporter are dreptul sa-si proteje sursele, acelasi privilegiu trebuie sa il aiba si presa online. Si asa mai departe.

Nu vrea sa existe reguli despre cum ar trebui sa-mi fac site-ul, despre dimensiuni, despre bannere sau ce pot sa spun si ce nu, in afara de faptul in care dau indicatii pretioase despre cum se construieste o bomba si unde trebuie ea plasata. Printr-o reglementare stricta si complexa, internetul si-ar pirde din caracterul sau specific. Un CNA pentru Internet ar fi ingrozitor, care sa masoare marimea bannerelor, cum sunt puse pe site si ce-a mai debitat bloggerul saptamana asta. Daca a fost rasist, daca s-a luat de evrei sau daca a protejat mediul. Prefer sa cred ca internetul se va autoreglementa in timp si ca va ramane acelasi spatiu liber si plin de surprize.