Premiera la teatrul LUNI de la Green Hours: Deformatii

Teatrul LUNI de la Green Hours a gazduit ieri seara premiera piesei Deformatii in regia lui Marcel Top. Intitulata si “Un spectacol Cabaret Opereta despre ce a mai ramas” piesa a reunit texte in proza si poezie scrise de autori tineri: Mitos Micleusanu (care a initiat si coordonat textele), Razvan Tupa, Claudiu Komartin si Adina Zorzini.

Dupa cum am putut afla si din brosura de prezentare a piesei, acest proiect artistic se doreste “o analiza poetica asupra realitatii contemporane”. Una dintre realitatile contemporane pe care Marcel Top a incercat sa o ironizeze in piesa sa este cea a emisiunilor de divertisment de tipul Din Dragoste, Surprize, surprize, sau Dansez pentru tine.

Foarte elocvent mi s-a parut episodul in care Tudor Aaron Istodor a interpretat un prezentator de astfel de emisiuni. Ceva in felul de-a vorbi al personajului ne-a amintit de maniera languros lemnoasa de pseudo-showman a lui Stefan Banica jr. Tudor a cucerit aplauzele publicului facand trecerea de la un astfel de prezentator ‘cuceritor’ la un cantaret de manele.

Cu aceasta scena regizorul a surprins fondul comun, caracterul suburban al acestor gen de emisiuni, granita foarte subtire care le desparte, a demascat discursul ipocrit a la Banica si Andreea Marin si amestecul de rizibil, penibil (Tudor Aaron Istodor alias prezentatorul iesind din scena cu pantalonii in vine) al unor astfel de aparitii publice.  

Alte episoade ale piesei au avut ca tinta absurdul productiilor de genul Stirilor de la ora 5, cu exhibarea morbida a suferintelor si cu prezentarea unor cazuri socante si a unor familii disfunctionale. Dar piesa lui Marcel Top a fost si o critica la adresa acelui gen de teatru contemporan care dincolo de nuditate, limbaj vulgar si situatii socante nu reuseste sa transmita nici un mesaj si nici sa innoiasca limbajul teatral.

Astfel, punandu-l pe Iulian Glita sa apara gol pe scena (cu Casta Diva ca fundal sonor), Marcel Top a reusit doua lucruri: pe de o parte, sa faca trimitere la libertatea actorului contemporan de a intoarce spatele publicului, de a-l ignora/ soca/ provoca pe spectator tocmai pentru a comunica fragilitatea si complexitatea omului contemporan. Pe de cealalta parte, regizorul a scos la lumina orbirea acelui gen de teatru care se proclama eliberator si dezinhibat, dar care de fapt nu face decat sa inlocuiasca niste locuri comune cu altele; un teatru care nu stie cum sa-si foloseasca libertatea de exprimare…

Scena unei scurte vizite intr-un bar/ club a surprins foarte bine atmosfera de plictiseala urbana: sub forma unor monologuri, un cuplu blazat si monden vorbeste despre deziluziile (“patul nu mai scartaie”) si pasiunile (“hainele ne reprezinta mai mult decat organele”) sale.

Generatia messenger, cu ticurile ei verbale (lol, adp= atac de panica), cu  reactiiile nefiresti si incapacitatea de a avea acces la realitate decat daca este mediata (filmarea unei sinucideri cu mobilul) a fost foarte bine interpretata de cuplul Tudor Aaron Istodor si Toma Danila.

Personajele feminine nu au avut un impact la fel de puternic asupra publicului precum cele masculine… poate asta a fost si intentia regizorala? O exceptie cred ca a fost personajul tipei preocupate de moda. Cred ca de-abia acolo actrita s-a potrivit pe rol si asta s-a vazut si in reactiile publicului.

Regizorul Marcel Top a fost inspirat cand si-a ales actorii masculini: Tudor Aaron Istodor si Toma Danila au avut o prezenta scenica foarte buna, priza la public, interpretari reusite sip line de umor, iar expresivitatea lui Iulian Glita s-a potrivit cu viziunea cosmaresca a regizorului. Cu unele episoade prea lungi (inclusiv debutul a la Tales from the cript), poate in mod special concepute asa ca sa sublinieze nefirescul unor situatii, Deformatii m-a convins ca scena underground merita frecventata, in primul rand pentru a-i urmari pe actorii si regizorii tineri de la noi.

Deformatii, regia Marcel Top

Cu:
Tudor Aaron Istodor
Toma Danila
Diana Cavallioti
Iulian Glita
Adina Zorzini