Premiera la Bulandra: Moartea unui comis voiajor

"Vino, e o piesa foarte frumoasa", mi s-a zis. Stiam ca e o piesa frumoasa. O vazusem acum vreo 9-10 ani la TNB, apoi o citisem in facultate. Imi aminteam chiar si in ce circumstante o citisem - cu cateva zile inainte de examen, in biblioteca "de la limbi", plina de frunzareli febrile. Credeam deci ca n-o sa reusesc sa ma agat de ceva care sa ma faca sa uit ca "stiu cum se termina". M-am inselat destul de mult.

Aseara a fost la Bulandra premiera piesei lui Arthur Miller, Moartea unui comis voiajor, care a facut valuri la vremea ei ('49) si inca mai face, fiind una din piesele de teatru americane foarte puse in scena si chiar ecranizate (poate ati vazut, desi este mai rara, versiunea din '85 cu Malkovich si Dustin Hoffman).



Sinopsis partial

Good ol' American Dream - succesul in viata si siguranta zilei de maine - l-au cam ocolit pe Willy Loman. Trecut de 60 de ani, si-a petrecut jumatate din viata facand pe comis voiajorul si 25 de ani platind ratele casei, odata frumoasa in mijlocul unui cartier nou, plin de verdeata, acum mica si ghebosata sub umbrele blocurilor din cauza carora i-au taiat si ulmii din gradina.

Cei doi baieti, Happy si Biff sunt cam "luzeri" de fel, nici ei incadrati in tiparul succesului: Happy e un fustangiu care viseaza sa-i moara seful ca sa avanseze, dar fara mari sperante, iar Biff, preferatul lui Willy, e cam pierde vara, preferand sa munceasca la ferma decat sa inceapa o afacere, ocazie permanenta de cearta cu tatal sau.



Ceea ce declanseaza si mai tare conflictul este descoperirea lui Biff ca tatal sau o ia putintel pe aratura. Si ce poate face un fiu cand constata ca parintii sai au cazut in decrepitudine? Sa se enerveze, pentru ca asta fac copii cand parintii nu se mai ridica la asteptarile copilariei, ci se cocarjeaza sub zile. Willy aluneca intr-o lume a amintirilor, a acelor "vremuri bune", cand baietii erau mici, si ulmii din gradina erau inca acolo. Biff, tanar ratat cu picioarele pe pamantul nesigur, il trezeste brutal. In fond, e vina parintilor pentru esecurile copiilor, nu?



Mise en scene

O punere in scena clasica, fara inovatii prea mari, cu spatiul fix al casei Loman pe dreapta si zona variabila in stanga. Singura cochetarie cu modernul au fost ecranele mari din fundal, pentru proiectii care au servit de decor viu, realizate de Wonderboy. (Am sesizat in toata constructia audio-video o singura nepotrivire, inceputul ex abrupto intr-o reclama la... branza Philadelphia?)

O alta chestie pe care am perceput-o destul de indrazneata, mai ales intr-o vreme in care fumatul este aproape lapidat in piata mare, a fost faptul ca personajele isi mai aprind cate o tigara. Intr-un teatru in care nu se fumeaza :-) Mi-a placut mai ales scena din gradina (foto 2 de sus), cand Willy sta de vorba cu fantoma fratelui sau Ben, iar tigara parfumata de foi a lui Claudiu Stanescu (care sta lungit pe jos cu aceeasi prestanta de dandy cu care sta si in picioare) umple aerul cu fumuri de nostalgie.


Actorii si personajele

Willy care mi se imprimase in repertoarul personajelor era umil si senil, probabil de aceea nici nu imi placea. Victor Rebengiuc mi-a dat un alt Willy, care trece de la momente de nostalgie paterna la violenta verbala casnica, de la sufocarea omului disperat cand ajunge la ultima gaura, la hotararea aceluiasi, cand vede in sfarsit solutia.



Micile lui nebunii, accesele de furie, tandreturile fata de Linda (si de cealalta...) sunt acompaniate de pasul potolit al Marianei Mihut, care a facut jumatate de sala sa lacrimeze cand a spus cu ochii sclipind de lacrimi abia retinute "iarta-ma, iubitule, nu pot sa plang".

Baietii, Serban Pavlu (Biff) si Marius Chivu (Happy) au niste roluri foarte frumoase - al lui Biff chinuit intre datoria de a-si iubi tatal, rusinea de a-l vedea decazut si nevoia de a fugi cat mai departe. In certurile dintre Biff si Willy te gasesti oricand (si eu am zis asta; si tata face asa). Happy e supapa de detensionare a situatiilor, un Marius Chivu lejer si natural, un pic mucalit, cat sa uiti ca ti-ai sters lacrima mai devreme.



Concluzii

Pentru ca ne vorbeste despre omul vechi in timpul nou, care nu mai are rabdare, despre parintele de copii mari, despre batraneti singure, ocazii ratate, pareri de rau, daca as mai lua-o o data de la inceput!, vieti pierdute si gesturi finale, nu inteleg, pentru ce?... pentru toate astea, Moartea unui comis voiajor se va juca probabil cu acelasi succes peste inca 50 de ani.

 
Distributia:
Willy Loman      Victor Rebengiuc
Linda Loman     Mariana Mihuţ
Biff                  Şerban Pavlu
Happy              Marius Chivu
Femeia             Dana Dogaru
Ben                 Claudiu Stănescu
Howard            Dan Aştilean
Stanley            Valentin Popescu
Domnişoara Forsythe     Sabina Posea /Alexandra Murăruş / Amelia Ursu


Regia şi ilustraţia muzicală: Felix Alexa

Decor: Mihai Păcurar
Costume: Doina Levintza
Video: WONDERBOY (Mihai Păcurar, Mihai Sibianu)

Fotografii de Tudor Predescu, publicate cu acordul Bulandra