Premiera: Ce pacat ca-i curva
Piesa nu e despre o curva, ci despre incest, fratricid, tradare, crima, pacat, iad, rai... Si iubire.
Aseara a fost premiera piesei Ce pacat ca-i curva la Bulandra (Izvor), in regia lui Alexandru Darie, o adaptare dupa piesa 'Tis Pity She's A Whore, cca 1633, de John Ford.
Subiectul piesei e foarte indraznet pentru secolul 17, si nu-i banuiesti varsta de la bun inceput, decat cand incepe sa te roada putin tonalitatea elisabethana, moralizatoare, inaltatoare, shakespearian dulceaga si greu metaforica.
Sinopsis
Toti barbatii Parmei o vaneaza pe frumoasa fecioara Annabella, care ii refuza sistematic, deoarece iubeste pe altul - pe fratele ei, Giovanni, cu care are o frumoasa relatie incestuoasa in ochii bisericii (reprezentata de calugarul Bonaventura, care face cateva tururi de forta moralizatoare remarcabile, damnand pe cei doi frati si pictand foarte viu iadul pacatosilor), dar pura si sublima in ochii lor.
Annabella si Giovanni - Emilia Brebu si Vlad Logigan
In prima parte a piesei (2 ore) publicul e sufocat de emotia dragostei dintre cei doi si de momentele diabetic de poetice. Lungile (prea lungile) monoloage pe tipicul vremii ridica la rang celest sufletul pereche al celuilalt: "forma binecuvantata a unei intrupari celeste", "sa ma scufund in marea ta de ingeri", din fericire presarate cu scene putin mai moderniste, cum este de exemplu momentul coregrafic erotic dintre cei doi frati/amanti.
A doua parte a piesei (alte 2 ore) se schimba profund tonalitatea si subiectul se precipita: Annabella e insarcinata (cu copilul fratelui ei) si trebuie maritata urgent. Tatal ei presupune ca este vorba de unul din petitori (contele Soranzo) si aranjeaza o casatorie rapida, ca sa scape de rusine. Proaspatul sot afla ca e insarcinata, apoi afla si cine e tatal copilului si planuieste o razbunare sangeroasa: uciderea celor doi in timpul unei petreceri.
Giovanni afla de intentie si o ucide pe Annabella, secretul e dezvaluit si intreaga familie e excomunicata pentru sublimul pacat.
Vasques, Annabella si Soranzo
Din pacate finalul nu e chiar pe masura dramatismului de pana atunci - in piesa originala sfarsitul era mult mai sangeros: Giovanni isi face intrarea la petrecere cu inima Annabellei infipta in pumnal, tatal lor moare pe loc de durere, Giovanni il ucide si pe cumnatul-rival, apoi este omorat de servitorul acestuia, Vasques. Si pentru ca biserica nu mai avea pe cine sa pedepseasca, pacatosii fiind deja morti, gaseste un tap ispasitor in doica celor doi frati, pe care o arde pe rug.
Un final mult mai puternic, pentru care m-as fi lipsit de foarte multe monoloage interminabile si siropoase si de coregrafii romantice in ploaie.
Mise en scene
Punerea in scena e foarte frumoasa. Decorurile sunt foarte delicate si expresive, fara sa incarce inutil o imagine si asa puternica. Mi-a placut in mod deosebit ploaia, sugerata printr-o multime de bilute translucide care cadeau peste actori - impresia e foarte realista. Din pacate gaselnita a facut victime - se aluneca teribil pe ploaia respectiva (nu imi dau seama daca Giovanni - Vlad Logigan - a cazut la propriu sau din scenariu, iar nuntiul papal - Marius Chivu -, patinand ca o calugarita cu voce de ofiter SS, care merge zilnic la sala, a fost deliciul publicului bucuros ca se poate relaxa cu cateva rasete.)
Simbolistica o ia putin pe aratura in partea a doua, nu atat pentru ca ar fi fost nepotrivita, ci pentru ca a contrastat abrupt cu sinusoida echilibrata a emotiilor de pana atunci. Invocarile, imprecatiile, rugile sunt sustinute de fulgere, tunete, ceturi ("Intuneca-te, soare!", "Fie ca lumina ta cea dulce sa nu piara!"), petrecerea de final are ca fundal sonor (aproape previzibil) valsul 2 din Suita de Jazz a lui Shostakovich si chiar actorii schimba jocul radical - Annabella arata precum o Ofelie pescuita din fjord, iar Giovanni are o privire fixa de psihopat (foarte artistice prestatiile, de altfel).
Actorii si personajele
Rolurile principale mi-au placut si nu prea - mai mult in partea a doua, mai activa, si mai degraba de Giovanni (Vlad Logigan), care a avut un rol mult mai tumultuos si framantat. Rolul Ofeliei-Annabella (Emilia Brebu) a fost in prima parte un joc de fluturas indragostit, iar in a doua un fel de "mad woman in the attic"; in plus, odata cu sarcina anuntata, personajul capata un aer intristator de bolnav, tarandu-si picioarele si tinandu-se de abdomen de parca ar suferi de cel mai cumplit ulcer. Toata verva bucuriei din partea I se transforma in taceri pierdute si suspine chinuite intr-a doua parte, cu cateva iesiri melodramatice.
In partea a doua exceleaza in schimb rolul lui Vasques (Claudiu Stanescu), portretizat cam machiavelic, oarecum in sens inchizitiv, cu un aer de sburator cu negre plete, rapitor de pasiuni si de vieti. Si un pic de Iago. Se remarca si vaduva Hippolita (Irina Ungureanu), un personaj nu foarte util in constructia intrigii, dar cu siguranta un joc pasionat.
Hippolita si Vasques
Concluzii
Piesa a mai fost numita si "Giovanni si Annabella", plasandu-i delicat prin aceasta strategie pe cei doi frati incestuosi in randul povestilor de dragoste celebre: Tristan si Isolda, Romeo si Julieta, Paul et Virginie.
Subiectul, cu potential de scandal chiar si acum, aproape 400 de ani mai tarziu, speculeaza putin mitul androginului, al sufletelor pereche despartite si cautandu-se (pentru care ar fi fost mai expresiv ca cei doi frati sa fi fost chiar gemeni); rolul moralizator se refera la "lumea obsedata de morala dar stricata pana in strafunduri" si trimite publicul cu gandul la ce e pacat si ce nu, la iubirea "adevarata" (care teoretic n-are nevoie de sexualitate pentru sublimare, dar sa zicem...), la regulile oamenilor si ale lui Dumnezeu, la dogme si la credinta prin infricosare.
Este o piesa destul de grea, cu un subiect dificil, dar montata frumos si jucata bine. Pacatul ei principal este insa durata prea indelungata (4 ore cu tot cu pauza), care te face sa parafrazezi titlul si ultima replica, spunand "ce pacat ca-i lunga".
Distributie:
Giovanni Vlad Logigan / Andrei Runcanu
Annabella Emilia Bebu / Corina Moise
Vasques Claudiu Stănescu
Florio Romeo Pop
Fratele Bonaventura Cornel Scripcaru
Contele Soranzo Marius Capotă
Putana Oana Ştefănescu
Ricciardetto Ion Cocieru
Nunţiul Papal Marius Chivu
Philotis Nicoleta Hâncu (debut)
Hippolita Irina Ungureanu
Multumim teatrului Bulandra pentru fotografiile din spectacol
Aseara a fost premiera piesei Ce pacat ca-i curva la Bulandra (Izvor), in regia lui Alexandru Darie, o adaptare dupa piesa 'Tis Pity She's A Whore, cca 1633, de John Ford.
Subiectul piesei e foarte indraznet pentru secolul 17, si nu-i banuiesti varsta de la bun inceput, decat cand incepe sa te roada putin tonalitatea elisabethana, moralizatoare, inaltatoare, shakespearian dulceaga si greu metaforica.
Sinopsis
Toti barbatii Parmei o vaneaza pe frumoasa fecioara Annabella, care ii refuza sistematic, deoarece iubeste pe altul - pe fratele ei, Giovanni, cu care are o frumoasa relatie incestuoasa in ochii bisericii (reprezentata de calugarul Bonaventura, care face cateva tururi de forta moralizatoare remarcabile, damnand pe cei doi frati si pictand foarte viu iadul pacatosilor), dar pura si sublima in ochii lor.
Annabella si Giovanni - Emilia Brebu si Vlad Logigan
In prima parte a piesei (2 ore) publicul e sufocat de emotia dragostei dintre cei doi si de momentele diabetic de poetice. Lungile (prea lungile) monoloage pe tipicul vremii ridica la rang celest sufletul pereche al celuilalt: "forma binecuvantata a unei intrupari celeste", "sa ma scufund in marea ta de ingeri", din fericire presarate cu scene putin mai moderniste, cum este de exemplu momentul coregrafic erotic dintre cei doi frati/amanti.
A doua parte a piesei (alte 2 ore) se schimba profund tonalitatea si subiectul se precipita: Annabella e insarcinata (cu copilul fratelui ei) si trebuie maritata urgent. Tatal ei presupune ca este vorba de unul din petitori (contele Soranzo) si aranjeaza o casatorie rapida, ca sa scape de rusine. Proaspatul sot afla ca e insarcinata, apoi afla si cine e tatal copilului si planuieste o razbunare sangeroasa: uciderea celor doi in timpul unei petreceri.
Giovanni afla de intentie si o ucide pe Annabella, secretul e dezvaluit si intreaga familie e excomunicata pentru sublimul pacat.
Vasques, Annabella si Soranzo
Din pacate finalul nu e chiar pe masura dramatismului de pana atunci - in piesa originala sfarsitul era mult mai sangeros: Giovanni isi face intrarea la petrecere cu inima Annabellei infipta in pumnal, tatal lor moare pe loc de durere, Giovanni il ucide si pe cumnatul-rival, apoi este omorat de servitorul acestuia, Vasques. Si pentru ca biserica nu mai avea pe cine sa pedepseasca, pacatosii fiind deja morti, gaseste un tap ispasitor in doica celor doi frati, pe care o arde pe rug.
Un final mult mai puternic, pentru care m-as fi lipsit de foarte multe monoloage interminabile si siropoase si de coregrafii romantice in ploaie.
Mise en scene
Punerea in scena e foarte frumoasa. Decorurile sunt foarte delicate si expresive, fara sa incarce inutil o imagine si asa puternica. Mi-a placut in mod deosebit ploaia, sugerata printr-o multime de bilute translucide care cadeau peste actori - impresia e foarte realista. Din pacate gaselnita a facut victime - se aluneca teribil pe ploaia respectiva (nu imi dau seama daca Giovanni - Vlad Logigan - a cazut la propriu sau din scenariu, iar nuntiul papal - Marius Chivu -, patinand ca o calugarita cu voce de ofiter SS, care merge zilnic la sala, a fost deliciul publicului bucuros ca se poate relaxa cu cateva rasete.)
Simbolistica o ia putin pe aratura in partea a doua, nu atat pentru ca ar fi fost nepotrivita, ci pentru ca a contrastat abrupt cu sinusoida echilibrata a emotiilor de pana atunci. Invocarile, imprecatiile, rugile sunt sustinute de fulgere, tunete, ceturi ("Intuneca-te, soare!", "Fie ca lumina ta cea dulce sa nu piara!"), petrecerea de final are ca fundal sonor (aproape previzibil) valsul 2 din Suita de Jazz a lui Shostakovich si chiar actorii schimba jocul radical - Annabella arata precum o Ofelie pescuita din fjord, iar Giovanni are o privire fixa de psihopat (foarte artistice prestatiile, de altfel).
Actorii si personajele
Rolurile principale mi-au placut si nu prea - mai mult in partea a doua, mai activa, si mai degraba de Giovanni (Vlad Logigan), care a avut un rol mult mai tumultuos si framantat. Rolul Ofeliei-Annabella (Emilia Brebu) a fost in prima parte un joc de fluturas indragostit, iar in a doua un fel de "mad woman in the attic"; in plus, odata cu sarcina anuntata, personajul capata un aer intristator de bolnav, tarandu-si picioarele si tinandu-se de abdomen de parca ar suferi de cel mai cumplit ulcer. Toata verva bucuriei din partea I se transforma in taceri pierdute si suspine chinuite intr-a doua parte, cu cateva iesiri melodramatice.
In partea a doua exceleaza in schimb rolul lui Vasques (Claudiu Stanescu), portretizat cam machiavelic, oarecum in sens inchizitiv, cu un aer de sburator cu negre plete, rapitor de pasiuni si de vieti. Si un pic de Iago. Se remarca si vaduva Hippolita (Irina Ungureanu), un personaj nu foarte util in constructia intrigii, dar cu siguranta un joc pasionat.
Hippolita si Vasques
Concluzii
Piesa a mai fost numita si "Giovanni si Annabella", plasandu-i delicat prin aceasta strategie pe cei doi frati incestuosi in randul povestilor de dragoste celebre: Tristan si Isolda, Romeo si Julieta, Paul et Virginie.
Subiectul, cu potential de scandal chiar si acum, aproape 400 de ani mai tarziu, speculeaza putin mitul androginului, al sufletelor pereche despartite si cautandu-se (pentru care ar fi fost mai expresiv ca cei doi frati sa fi fost chiar gemeni); rolul moralizator se refera la "lumea obsedata de morala dar stricata pana in strafunduri" si trimite publicul cu gandul la ce e pacat si ce nu, la iubirea "adevarata" (care teoretic n-are nevoie de sexualitate pentru sublimare, dar sa zicem...), la regulile oamenilor si ale lui Dumnezeu, la dogme si la credinta prin infricosare.
Este o piesa destul de grea, cu un subiect dificil, dar montata frumos si jucata bine. Pacatul ei principal este insa durata prea indelungata (4 ore cu tot cu pauza), care te face sa parafrazezi titlul si ultima replica, spunand "ce pacat ca-i lunga".
Distributie:
Giovanni Vlad Logigan / Andrei Runcanu
Annabella Emilia Bebu / Corina Moise
Vasques Claudiu Stănescu
Florio Romeo Pop
Fratele Bonaventura Cornel Scripcaru
Contele Soranzo Marius Capotă
Putana Oana Ştefănescu
Ricciardetto Ion Cocieru
Nunţiul Papal Marius Chivu
Philotis Nicoleta Hâncu (debut)
Hippolita Irina Ungureanu
Multumim teatrului Bulandra pentru fotografiile din spectacol
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Carte: Giovanni Arpino - Parfum de femeie
Dupa ce l-ai vazut pe Al Pacino intr-unul din cele mai bune roluri ale sale, ti-e teama ca nu cumva cartea pe care sta scris " Parfum de femeie "...
Restaurant: Il Gambero Rosso
Am citit si noi la Radu Dumitrescu despre Il Gambero Rosso si ni s-a facut, bineinteles, pofta de paste si de toate bunatatile descrise acolo. Cu intrebarea "chiar atat de...
Muuuvi time! Pune mana pe Bloody Cow la Castelul Lazar, Harghita
Sub indemnul prietenos " pune mana pe Bloody Cow " (trofelul festivalului), Muuuvi Fest anunta editia din 2009 (a 5-a) a festivalului international de scurtmetraje din Lazarea . Mai precis,...
Teaser pentru "Ages of Love" cu Robert De Niro si Monica Bellucci
Robert De Niro si Monica Bellucci au parte de scene fierbinti intr-un film de dragoste a la italieni, " Ages of Love ". Filmul, initial cu numele "Manual of love...
Nick Nolte si Emma Stone in filmul "The Gangster Squad"
Anul 2013 este plin de surprize cinematografice, iar una dintre ele a fost anuntata de Deadline : ii vom avea pe Nick Nolte si Emma Stone in filmul "The Gangster...
Fuel the city
#1. recenzie
comentar patrunzator dar neglijent si dezlanat.
m-ar fi interesat care e morala, la urma urmei.
daca este.