Povestile de Craciun

Craciunul copilariei este intotdeauna marcat de o aura de poveste. Ne aducem aminte cu placere de noptile de iarna in care asteptam cu nerabdare venirea lui Mos Craciun, de sperantele  pe care le aveam cand venea vorba de cadouri, de surpriza aparitiei cadourilor sub bradul frumos impodobit, mirosul de brad si de caldura in casa plina de familie, sau mirosul de frig si zapada, afara la joaca. Invariabil, totul era mai frumos atunci fata de acum. Cand vine vorba de copilarie si de sarbatori, se lasa o amnezie binecuvantata peste toate lucrurile neplacute si tot ce retinem sunt clipele de bucurie.

Printre amintirile multora dintre noi se regasesc si povestile pe care le-am citit, in special cele legate de iarna sau de Craciun. In topul unei astfel de listei, pentru multi dintre noi, cred ca se afla povestile fratilor Grimm. Cuvinte precum condur, clestar, codru, muzicant sau numele Bremen, pe mine ma duc instantaneu cu gandul la una dintre povestile scrise de ei. Cenusareasa, Hansel si Gretel, Mica Sirena, Alba ca Zapada, sunt doar cateva titluri dintre povestile minunate ale fratilor Jacob si Wilhelm Grimm. Imi amintesc ca aveam ditamai cartea - colectie de povesti, cu desene alb-negru. O caram dupa mine peste tot. Nu conta ca de abia o tineam in brate, ma incapatanam si o luam cu mine peste tot. Partea cea mai trista a fost cand am terminat cartea. Am avut in mod brusc un gol in agenda zilnica. I needed my fix. Trebuia sa imi iau in continuare doza de poveste.

Asa ca am continuat cu alte titluri. Printre acestea se numara si "Nils Holgerson" de Selma Lagerlof. O alta carte ce a fascinat copilaria multora si pe care eu o asociez invariabil cu perioada sarbatorilor. Ce putea fi mai fascinant decat sa citesti despre aventurile unui baietel ce a ajuns sa aiba inaltimea de o schioapa si care strabate meleagurile Suediei pe spatele ratei Akka insotit fiind de restul stolului de pasari? Pentru multe persoane din generatii diferite "Nils Holgerson" a reprezentat cartea de capatai a copilariei, savurata pana la ultima pagina.

O alta carte la fel de frumoasa este si "Craiasa Zapezii" de Hans Christian Anderson. La fel ca si la Selma Lagerlof sau la fratii Grimm, lumea acestei povesti nu este plina numai de bucurii sau de infantilisme usurele si senine. In mod ciudat pentru o carte destinata copiilor, e ca un fel de drama, de bildungsroman ce te poarta in mai multe lumi si fiecare iti arata un chip nou al vietii. Povestea unei fetite ce porneste in calatoria vietii ei pentru a-l salva pe cel la care tine. Din anotimp in anotimp, fetita cunoaste partile bune si rele ale lumii din jur, reuseste sa treaca peste toate piedicile si sa refaca echilibrul dintre cele patru surori-anotimpuri.  

Anderson este un maestru al stilului, dar unele dintre povestile sale sunt foarte triste, poate prea triste. "Fetita cu chibrituri" este in mod evident una dintre ele. Drama acelei fetite, ce in preajma sarbatorilor nu are pe nimeni, si vinde chibrituri pe strada pana frigul o invinge si duce spre o alta lume, departe de toate greutatile vietii, emotioneaza si intristeaza. Iar din punctul meu de vedere nu ar trebui citita in preajma sarbatorilor! :) Supradoza de realism sau tragism nu face bine niciodata, indiferent de varsta sau sezon.

Sunt multe povestile scrise de autori straini care ne-au infrumusetat copilaria sau pe care le-am importat mai tarziu, o data cu americanizarea sarbatorilor. Totusi exista nenumarate creatii romanesti ce au inspirat copilaria noastra si care prezinta un univers de poveste la fel de minunat. Povestile scrise de Petre Ispirescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ion Creanga, Mihail Sadoveanu, legendele culese de Alexandru Mitru, basmele populare sau snoavele din popor, toate creioneaza universul tipic romanesc, plin de zane, crai, zmei sau animale vorbitoare. Povestile populare cum ar fi "Turtita" sunt amuzante si senine dar transmit intotdeauna un mesaj, fiecare istorisire are scopul de a forma, de a da mai departe o parte din intelepciunea autorului nestiut, o farama din glasul strabunilor.

Universul creionat de Petre Ispirescu este unul mirific. Feti-Frumosi, printese, imparati, zane, craiese, si o lume intreaga de alte personaje si intamplari captivante. Povesti precum "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte", "Praslea cel voinic si merele de aur", "Zana Muntilor", "Greuceanu", sau "Zana Zanelor" au inseninat copilaria mai multor generatii de romani si ne-au populat imaginatia cu un univers minunat si fascinant. Univers mitic, al unui timp indepartat, ce a fost o data ca niciodata, in care fortele binelui si ale raului se lupta neincetat, mentinandu-se intr-un echilibru subred. Eroii cu aura mitoligica creati de Ispirescu, isi fac drum print-o lume strabuna si nepatrunsa, incercand sa-si pastreze sufletul bun si calea cea dreapta.

De la Craciunul petrecut la gura sobei la Craciunul "postmodern", traditiile s-au schimbat iar modele culturale odata cu ele. Craciunul americanizat aduce cu el propria sa "mitologie" si literatura. Printre povestile de Craciun importate, ce devin din ce in mai populare si la noi se numara "A Christmas Carol" de Charels Dickens, "How the Grinch stole Christmas" de Dr. Seuss, "Beauty and the Beast", "The Gingerbread Man"  sau "The Nutcracker" (povestea operei de Ceaikovsky). 

Indiferent de tara sau cultura din care provin, toate povestile sunt frumoase, si mai toate se potrivesc atmosferei de Craciun. Nu conteaza daca sunt povesti romanesti sau straine, basme populare sau birmaneze, legende locale sau legendele Olimpului. Tot ce conteaza este ca in copilarie sa citestisti tot ce te incanta si tot ce ti se pare interesant. Craciunul e o perioada de poveste, iar autorul nu conteaza atata timp cat povestea incalzeste sufletul si lumineaza mintea si copilaria.