Povesti (din)spre Mongolia: Vand kilometri, de Mihai Barbu

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Cand am vazut prima data cartea lui Mihai Barbu despre calatoria lui in Mongolia, m-am intrebat de ce efortul si cheltuiala de a face un volum atat de... voluminos (trage la cantar bine peste 1kg) in care se afla de fapt blogul sau de drum, mongolia.ro. Punand insa mana pe ea si incepand cu Ziua 1, care m-a facut sa imi ratez statia de autobuz, mi-am dat seama ca una-i blogul, pe care-l citisem din doi in doi, mai mult cu ochiul la poze, si alta-i experienta cartii, care-i un jurnal de calatorie cu care s-ar mandri orice explorator.

Cine-i Mihai Barbu? Un tip de vreo 30 de ani, fotograf si jurnalist, care a plecat in 2009 spre Mongolia, singur pe motocicleta, Doyle pe numele ei (lui, pardon).

Si ce-i cu titlul Vand kilometri? Asta a fost o mica smecherie pentru a face rost de sponsorizare neoficiala si care a transformat de fapt ceea ce putea sa fie un blog obisnuit de calatorie intr-un dialog epistolar cu 43 de oameni. Oameni care au "cumparat" cate 500 de kilometri (cu 50 eur tronsonul) si i-au asigurat astfel lui Doyle banii de bautura, adica de benzina. Contra "sponsorizarii", Mihai a oferit fiecarui contributor o poveste din kilometrii cumparati.

Si uite-asa s-a facut blogul epistolar mongolia.ro, uite-asa a castigat Mihai titlul de cel mai bun blog de fotografie la Roblogfestul din 2010, uite-asa a ajuns Mihai eroul principal in campania eroilor Discovery, uite-asa a scos o carte.

harta
26.000 km, 13 tari, 4 luni

4 luni singur cuc? Doar Mihai si Doyle? (si GPS-ul Marcel, care insa s-a dovedit dupa o vreme mai degraba turist decat unealta utila).

Cum singur? Mongolia inainte, tinand firul intins. 43 de nume pe abtibildurile de pe parbriz, buni ascultatori ai monologului interior al lui Mihai. Si multi-multi oameni frumosi pe tot drumul, care il opreau pe drum ca sa ii faca o poza, care il tineau la ei acasa si il imbatau cui fara sa ceara nimic in schimb, care il ajutau neconditionat sa repare hibele lui Doyle. Oameni care nu intelegeau o iota din limbile vorbite de Mihai (la randul lui stiind sa zica in ruseste numai "nu-nteleg" si "cazare"), dar cu care s-a inteles perfect. Oameni care ii faceau cinste cu micul dejun si care ii cazau pana si calul in casa.

mb mb
mb mb

Plus faptul ca prin toate pustietatile pe unde a bantuit, Mihai a ajuns pe tot soiul de planete: deserturile din Turkmenistan si din Mongolia, cu iaci si marmote si pietrele-caprioara, muntii din cer si camilele din Kazahstan, trecatorile inzapezite de la peste 3000 de metri in Kargazstan si cele rosii din Tadjikistan, vulcanii noroiosi din Azerbaidjan, vapoarele din marea secata de la Moynaq, Uzbekistan, si craterul Darvaza in care ard flacarile iadului in Turkmenistan si imperiul lui Tamerlan de la Samarkand si Bukhara.

Si prin locurile fantastice pe care le-a vazut a gasit si alti umblareti: olandezi pe bicicleta, nemti pe motoare, francezi cu dubita, toti (din)spre directia capatul lumii, plus cei doi englezi nomazi de cativa ani, Lisa si Simon Thomas, care dau roata pamantului de vreo 7 ani si care i-au scris lui Mihai cuvantul inainte al cartii.

mb mb
mb mb

O sa iti imaginezi din toate astea ca numai bine i-o fi fost timp de 4 luni. Ba bine ca nu. A dormit pe unde a apucat, mai prin cort, mai la hostel, mai la vreo gazda amabila. A mancat "la ruleta", ca nu toata lumea intelegea desenele lui cu gaina si oul si vaca baltata care facea mu, asa ca de obicei primea in farfurie ce credea chelnerita ca a inteles (si probabil dupa Mongolia incoace o sa priveasca delicatesa numita cap de capra cu un respect deosebit... si de la o distanta respectabila).

L-au jecmanit sistematic politistii, vamesii, taximetristii si receptionistii de la hoteluri, l-au pus pe drumuri functionarii de la ambasade. I s-a spart radiatorul (de mai multe ori), i-a slabit lantul, i-a ragusit claxonul, a pierdut un set de chei, i s-a rupt cricul, i s-a infundat filtrul de aer, i s-a rupt cablul de ambreiaj si a mai facut si pana, ca tiganul la mal, pe ultima suta de metri, colea in Turcia.

A mers pe asfalt, pe pamant, pe noroi, pe pietris, pe zapada, l-a plouat, l-a nins, l-a batut soarele. A si cazut de vreo doua ori. S-a intrebat daca mai ajunge acasa (calare, ori cu calul la pachet). Dar toate astea s-au amestecat intr-o tocanita central-asiatica de i-a mers la suflet. Si lui si noua, care l-am citit.


coperta

Vand kilometri, de Mihai Barbu
480 de pagini, peste 500 de fotografii color
Editura Art, 59,9 lei.

Lansarea oficiala a cartii a fost in decembrie, dar daca vreti sa il cunoasteti pe autor si sa va faceti poza cu Doyle (ori invers), ii gasiti pe amandoi maine, joi, 27 ianuarie, la Garage Hall, pentru un "meet and greet" cu vanzatorul de kilometri.

Linkuri utile:
Mongolia.ro
Mongolia pe Facebook


Fotografii: Mihai Barbu, via mongolia.ro




1 comentariu vrei sa comentezi?

Povesti (din)spre Mongolia: Vand kilometri, de Mihai Barbu
AnaPobleanu
#1 -

Vand Kilometri

Acu` vreo doua zile am terminat-o iar ieri am fost in Garage Hall sa-l cunosc pe Mihai si pe Doyle si i-am rugat sa-si lase si o urma unica pe carte, a fost un autograf si un gand frumos. O recomand, foarte inspiring :)

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera