Popcult: Testoasele Ninja

Ok, de la un punct al existentei noastre, Testoasele Ninja au facut parte din copilaria/adolescenta noastra. Era ceva magic la ei, ceva care ne facea sa ne uitam putin sui la testoasa vecinului de la 2, care dupa sperantele si ideile unora, urma sa "muteze" dupa ce bea cola amestecata cu zeama de la flori si va incepe sa vorbeasca.

Leonardo, Michelangelo, Raphael si Donatello erau niste desene atipice. Desi erau cu animale, nu erau dragute si simpatice. Desi erau cu super-eroi, nici unul dintre ei nu zbura si toti stiau karate. Pai, asta faceam si noi in fiecare sambata dimineata cu sensei, karate. Adica, toti puteam sa fim niste testoase ninja si sa ne luptam cu Shreder. Plus ca aveau foarte multe glume, pe care nu le intelegeam in totalitate, dar fata lui Michelangelo era suficient de expresiva incat sa ne prindem ca s-a intamplat / s-a zis ceva amuzant. Si aveau pizza, mancarea preferata a oricarei persoane care inca mai locuieste cu parintii.

Putin ne interesa de unde vin numele lor, dar sunau tare bine. Cand parintii ne spuneau ca testoasele noastre preferate purtau numele unor artisti clasici. Aha, exact mama... italieni...aha, pictau... dar ai vazut ce misto sar si lovesc cu piciorul in aer?

Fiecare avea testoasa lui preferata si, pentru ca grupul era maricel, se ajungea la situatii de genul Raphael 1 si Raphael 2, pentru ca nimeni nu vroia sa fie un personaj fara nume din gruparea malefica a lui Shredder. Cumva, mai erau si cateva fete care vroiau sa fie April, deoarece era ceva care le atragea la meseria de reporter. Sau poate era doar din cauza parului rosu. Nu-mi aduc aminte sa fi fost dispute asupra personajului Splinter.

Aveam si jocuri gandite special dupa Testoasele Ninja, preluari dupa pac-pac sau hotii si vardistii. Mai toti eram legati la cap cu o bandana in culorile testoasei preferate, bandane pe care le foloseam si cand ne jucam de-a Rambo (de, resursele de atunci erau mici si nu ne permiteau prea multe excese).  Desigur, incercam sa fim toti imbracati cu tricourile cu testoase.

Acum nu trebuie sa reamintesc nimanui cat de pretioase erau tricourile cu Testoasele Ninja si pret de cinci secunde iti asigurau invidia intregului bloc si loc de joaca. Iar figurinele, indiferent de personajul testoasa, valorau ceva mai mult decat greutatea lor in aur. Despre armele improvizate mai bine nu vorbim, dar cu siguranta exista cativa care poarta un semn din perioada nunceac.

Testoasele erau o adevarata obsesie, traita la fel ca oricare alta. Nu ratam nici un episod din seria de desene animate, cel care punea mana pe vreo caseta cu testoasele era zeificat instant si benzile desenate, si ele extrem de rare, deveneau publicatii cult. Unii dintre noi aveam colectii, altii doar visau la ele si altii inca mai spera ca testoasa lor se va transforma peste noapte in karatist.