Peter Greenaway, din nou in Romania la BIEFF

Cu ocazia festivalului BIEFF, am avut din nou parte de prezenta regizorului galez Peter Greenaway care si-a prezentat proiectul experimental denumit Lupercyclopedia, parca instaurandu-si o traditie dupa vizita de anul trecut de la EXPIFF. Acest lucru nu avea decat sa ne bucure, bineinteles, fiind mereu bucurosi sa luam parte la discursurile sale indraznete si revelatoare, la entuziasmul si megalomania sa cinematografica.

Conferinta de presa a fost delicioasa, asa cum ne asteptam, regizorul impartasindu-ne ideile sale radicale si profetice in ceea ce priveste viitorul cinematografiei.

Pornind de la afirmatia pe care Greenaway o face raspicat si intre pauze, cum ca "Cinema is dead!" stiind ca impactul este dublu atunci cand tehnica oratorica este adecvata, el isi dezvolta teoria referitoare la avansul tehnologic al cinematografiei, discreditand filme clasice precum Casablanca, pe baza faptului ca sunt statice, plictisitoare si tot timpul la fel.

Cinematografia viitorului, dupa parerea lui Greenaway, va avea imensul avantaj al interactivitatii, al implicarii publicului in dezvoltarea filmului, va oferi posibilitatea ca un film sa nu fie niciodata acelasi, spre deosebire de tot ce s-a intamplat in lumea filmului pana acum.

 

Regizorul ridica idei referitoare la implicarea publicului in actul cinematografic, ne roaga sa ne intrebam de ce pe tot parcursul istoriei pozitia publicului a ramas aceeasi, spectatorul fiind tintuit pe un scaun, in intuneric, privind intr-o singura directie, catre un ecran dreptunghiular. Omul are capacitatea vederii giroscopice, de ce a trebuit sa ne limitam la un ecran dreptunghiular care a ramas acelasi timp de mai bine de o suta de ani, ne intreaba Peter Greenaway, punandu-ne pe ganduri.

Ne vorbeste despre estetica dezvoltarii tehnologice si importanta acesteia pentru viitorul filmului, despre noul triumvirat, noua sfanta treime pe care el o vede a fi alcatuita din telefon, laptop si camera foto sau de luat vederi, trio care devine indispensabil pentru orice om care tine pasul cu vremea, putand prin intermediul lor sa fie si el un creator de arta.

Oricine poate sa faca un film in ziua de azi, cu totii avem tehnologia necesara la indemana, lucru care este fabulos, ne spune Greenaway, incercand sa faca o statistica estimativa a numarului de artisti care au avut acces la mijloacele de creatie pe parcursul vremii, constatand ca ceea ce se intampla in prezent este ceva nemaiintalnit.

              

Continuand in acelasi stil oratoric, plin de afirmatii categorice, Peter Greenaway ne spune cu parere de rau ca majoritatea dintre noi suntem "visually illiterate", adica analfabeti din punct de vedere vizual, si asta pentru ca am fost obisnuiti cu filme care sunt de fapt ilustratii ale unor texte.

Aceasta este una din teoriile sale de baza, pe care ne-a prezentat-o si anul trecut in contextul filmului sau Rembrandt's J’accuse, si provine din pregatirea sa ca pictor si educatia aleasa in domeniul artei vizuale de care a avut parte, dupa cum el insusi recunoaste, sustinand idei legate de importanta suprema a capacitatii noastre vizuale si densitatea simbolurilor si a sensurilor care se afla in spatele unei imagini. Filmele nu ar trebui sa provina din texte, imaginile nu ar trebui sa fie construite dupa cuvinte scrise, ci vizualul ar trebui sa fie reprezentat prin sine, imaginile sa fie prima instanta dupa care se construieste un film.

Desi incercam sa va redam cat mai fidel ideile prezentate in discursul lui Greenaway, constatam ca este destul de imposibil, dandu-ne impresia ca el a incercat sa ne spuna in treizeci de minute ceea ce ar fi trebuit spus intr-o serie de cursuri care sa dureze cateva luni. Intr-adevar, sentimentul pe care ni l-a dat a fost unul de continua revelatie, desi in mod cert calitatile sale oratorice au avut un mare aport la aceasta senzatie.

Pana la urma, conferinta s-a incheiat cu invitatia de a participa cu totii la experimentul care urma sa aiba loc joi seara, in deschiderea festivalului BIEFF, si anume spectacolul sau in calitate de Video Jockey numit Lupercyclopedia, pe care l-a prezentat ca fiind "o forma de limbaj non-narativ, non-ilustrativ, reprezentat de multe ecrane", o experienta cinematografica ce doreste sa redea incipitul profetiilor sale cinematografice, care promoveaza un mediu arhitectonic si un public dinamic, in compania unor proiectii vizuale si sonore ce se schimba pentru fiecare reprezentatie.

 

Am fost prezenti acolo, negresit, asteptand desfasurarea evenimentului cu sufletul la gura. Peter Greenaway s-a aflat in centrul Salii Polivalente, inconjurat de public, in fata unui panou de control urias, un touch screen care ii permitea sa manevreze imaginile ce erau proiectate pe cinci ecrane asezate unul langa celalalt.

Tot ceea ce a urmat a fost, putem spune, un spectacol de VJ la dimensiuni mari care oferea doar un teaser pentru toate ideile care ne fusesera implementate in minte de catre discursul lui Greenaway. Un amalgam de imagini extrase din filmele sale The Tulse Luper Suitcases au fost mixate in compania altor imagini cinematografice de arhiva, acompaniate de muzica si text, alternativ pe cele cinci ecrane, intr-un ritm nebunesc si usor haotic, care te obliga sa te straduiesti sa te concentrezi, pentru a nu pierde nici un detaliu, acest lucru fiind de fapt imposibil.

Am apreciat in schimb, ca de obicei in cazul lui Greenaway, ochiul extrem de fin in alegerea cadrelor si a imaginilor, acestea fiind foarte de picturale si bine gandite, lucru care confirma discursul lui enuntat anterior in ceea ce priveste importanta vizualului.

 

In concluzie, desi am ramas cu impresia ca Lupercyclopedia sau Luperpedia este doar o incercare incipienta de a ne demonstra teoriile sale revolutionare in ceea ce priveste viitorul alternativ al cinematografului, lasandu-ne cu pofta de a vedea mai mult din proiectele sale viitoare (care includ o proiectie a istoriei Americii pe Statuia Libertatii si iluminarea electrica a Capelei Sixtine), ne-am intors inapoi la cinematografia lui Peter Greenaway si am constatat ca mai avem multe filme de vazut.

Pentru cei ce nu erau familiari cu munca lui si au venit curiosi la Sala Polivalenta, le sugeram cu insistenta sa vada macar doua dintre filmele sale, vor intelege cu totul altfel experimentul din Bucuresti. Ceea ce se intampla in filmele lui este cu totul altfel decat ce ati vazut pana acum, imbina arta scenica cu arta vizuala si cu muzica, abordand subiecte total atipice care implica personaje iesite din stereotipurile umane cu care suntem obisnuiti. Va recomandam sa incercati macar A Zed and Two Noughts, sau The cook the Thief His Wife and Her Lover, din lunga lista de filme pe care le-a regizat din 1970 si pana acum.

Va lasam cu afirmatia sa, care inca ne rasuna in urechi: "Cinema is dead, long live cinema!"