Pentru "bolnavi inchipuiti":

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Placebo… dacă vi se pare. Este rezulatul unor timpuri în care, ca să-l cităm aproximativ pe dl. Molko, foarte multe formaţii îşi alegeau ca nume diferite droguri aşa că „am ales un drog care nu are efect”. Efectul a existat, totuşi, sub forma unui trio cosmopolit fără patrie sau drag de ţară: americanul de origine crescut in Luxemburg şi Londra Brian Molko, suedezul extrem de înalt Stefan Osdall şi bateristul englez, probabil, Robert Schulzberg (pe care cu greu îl puteţi vedea in vreo două, trei clipuri de început). Acesta din urmă, după confruntări violente cu temperamentalul Brian Molko, părăseşte formaţia şi e înlocuit cu Steve Hewitt, cei trei formând acum „mummy, daddy and baby”.


În 1996, pe vremea când erau încă în vechea formulă, lanseaza single-ul Nancy Boy, un portret zgomotos al unui bărbat-femeie drogat şi mahmur, mirosind a parfum ieftin ce face sex cu punga în cap. Cu toţii l-au „recunoscut” pe Brian Molko, dezmeticindu-se, totodată, că nu e femeie, ci bărbat. Un ajutor nesperat pentru o formaţie care vrea insistent să se lanseze vine din partea lui David Bowie, profund impresionat de cei trei pe care îi invită la petrecerea-spectacol de ziua lui, unde Placebo cântă în faţa unui public numeros şi elitist pentru prima dată.

„Teenage Angst”, „Bruise Pristine” sau „36 Degrees” sunt alte titluri incluse pe primul album "Placebo" ce sunt lansate pe piaţă sub forma unor clipuri ciudate şi colorate. Androginul Brian Molko impresionează şi enervează în egală măsură; pe lângă fani, îşi câştigă şi ceva duşmani care nu ezită să-şi expună părerea despre look-ul îndoielnic şi mesajul său. Astfel, ca o istorie de culise (care dealtfel nu va rămâne în culise), Brian primeşte pe telefon un mesaj ce sună cam aşa: „And when I will sneak into your room and cut your cock off and sniff it in my mouth and chew it with my little theeth, you mother fucker”. Mesajul se va regăsi întocmai pe următorul album, Without You I’m Nothing, la finalul ultimei melodii, „Evil Dildo”.


Acest următor material discografic îi găseşte pe cei de la Placebo melacolici, dezamăgiţi şi mai drogaţi ca niciodată. „Pure Morning”, primul extras de pe album, are un succes răsunător, cei trei fiind foarte mândri că pot cânta necenzuraţi pe posturile de radio şi TV „a friend with weed is better”. Single-ul ce anticipă albumul a fost în realitate cel care i-a pus punct, fiind compus după finalizarea înregistrărilor, de-a dreptul accidental, într-un moment de relaxare când formaţia lucra la obligatoriile B-sides (dintre care demne de amintit ar fi „Slacker Bitch”sau „Leni”).

Brian Molko ia decizia de nestrămutat de a nu mai da interviuri în absenţa colegilor, tot el fiind cel care insinuează că ar fi devenit (sau ar putea să…) ceva mai serios şi mai matur. Apare alături de Hewitt şi Osdall în filmul „Velvet Goldmine” pe platourile căruia îl cunosc pe Michael Stipe, solistul REM, un alt prieten-vedetă cu care cei trei se mândresc.

Rolul, deşi nu prea solicitant (Molko interpretează personajul unui câtăreţ rock, cu o apariţie meteorică) este, totuşi, o ocazie pentru Brian să pună în practică ce studiase la Colegiul de artă dramatică Goldsmith din Londra, actoria fiind prima sa tentativă de ieşire la rampă. Slavă Domnului că s-a întâlnit într-o staţie de metrou cu Osdall, fostul lui coleg de şcoală, şi s-au gândit să formeze o trupă, Brain adăugând că a fost cu siguranţă mâna destinului, dat fiind că întâlnirea „crucială” a avut loc la ora 9 dimineata, o oră la care, spune el, de regulă doarme.


In 2002 apare în fine şi cel de-al treilea album, „Black Market Music”, „copilul nostru androgin”, după cum îl numeşte Brian, cel mai apreciat, de altfel, de critica muzicală. Cu un sound revigorant, Placebo revine sănătos pe picioare cu 12 melodii ce combină notele zgomotoase de pe primul album cu sunetele soft de pe cel de-al doilea. Rezultatul este sclipitor! Iar Brian în noua sa ipostază (a se vedea videoclipurile) aşijderea! Spre surprinderea tuturor, acesta inserează într-unul din cântece versurile „I wrote this novel just for mum…Thank you, mum”, spălându-se astfel de păcatul de a nu fi fost bisericos, nici măcar credincios, aşa cum mama sa bigotă încercase să-l educe în rigurosul spirit catolic, în vreme ca tatăl îl visa…bancher…

„Sleeping With Ghosts” este cel de-al patrulea material discografic mult mai studiat şi mai puţin spontan decât cele precedente, fiind în acelaşi timp şi cel mai bine vândut până în acel moment. Concluzia: numele Placebo se vinde! Este o marcă înregistrată de succes, împlinind, poate, visul lui Molko de a face din Placebo o trupă mai cunoscută decât Smashing Pumpkins.


Mai departe nu mai e istorie, ci prezentul frumos al unei trupe seducătoare care, culmea, vine şi în România! Şi asta pentru a-şi promova ultimul album „Meds”, un album care seamănă şi nu seamănă cu celelalte, un labirint din care nu poţi ieşi decât dacă îl asculţi în repetate rânduri. In ciuda versurilor „I’m medicated, how are you?”, Brian Molko jură că duce o viaţă sănătoasă, fără droguri, ci cu vitamine (şi mai nou cu un copil!), lăsând în urmă acea „modern monkey” din timpurile imemoriale ale anilor 90 şi ceva. Să vedem… Dar parcă, vorba-aceea, „we miss her picture…..”

De Irina Petrie




8 comentarii

Pentru "bolnavi inchipuiti":
bootch
#1 -

gresit

Pe baterist il cheama Steve Hewitt retardato.

Pentru "bolnavi inchipuiti":
flavia
#2 -

pacat

"...bateristul englez, probabil, Robert Schulzberg (pe care cu greu îl puteţi vedea in vreo două, trei clipuri de început). Acesta din urmă, după confruntări violente cu temperamentalul Brian Molko, părăseşte formaţia şi e înlocuit cu Steve Hewitt."

a nu sti sa citesti este o reala chestiune de retard, anonimule...

Pentru "bolnavi inchipuiti":
Daniela
#3 -

Unii nu se pot auzi

Brian Molko - "barbat-femeie...mirosind a parfum ieftin ce face sex cu punga in cap". Probabil sunt toate cadre familiare, asociate cu usurinta in urma unor sesizari proprii, intr-adevar "ajutor nesperat".

"Clipuri ciudate si colorate" - atat a fost dat intelegerii - "Fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor este imparatia cerurilor" sau "Slava Domnului", cum ar spune unii.

Mare provocare in intimitatea unui creier - "Blue American", modaliate de splare a pacatului (?) de a nu fi bisericos.

Incercarea chinuita de a scoate in evidenta (cu un sarcasm de care pana si un copil de gradinita s-ar rusina)
ideea ca, dl. Molko s-ar contrazice, folosind cu neindemanare fragmente din versurile cantecelor, ma face sa constat cat de limitata este comprehensibilitatea unora in ceea ce priveste dialogul.

Se poate simti ritmul natural al respiratiei spirituale in aceasta *compunere*.

Pentru "bolnavi inchipuiti":
irina
#4 -

.......din ciclul "Iarta-i, Doamne!"

Din nefericire dra. Daniela nu va putea citi in ritmul respiratiei sale naturale acest comentariu intrucat de pe 30 august, ora 03:45, si pana azi i s-o fi scurs din vene tot sangele care siroia atunci pe tastatura, la lumina monitorului cu care dialoga sententios. Pacat ! La asa o frageda varsta (dupa cum arata stilul si penelul…….) sa fii atat de nefericit! Defapt cred ca am si detectat-o pe stimabila, nu era cumva ACEEA care se balanganea adormita la portile Arenelor si care, conform spuselor unui tip lovit in pleura de domn’soara neurastenica, trebuia reorientata pe traiectorie? Eh, daca nu aia, atunci sora-sa…….
Si acum o intrebare post-mortem (ca sa vedem cat mai poate fi un creier provocat): Cam care credeti dvs, duduie, ca ar fi legatura de-a dreptul ancestrala dintre sintagmele "nancy boy" si "burger queen" ? Ofer o lama gratis celui care ghiceste……

Pentru "bolnavi inchipuiti":
rulz
#5 -

numai de bine

adevarul este, tanti irina, ca ati scris articolu' asta ca pentru revista "cool girl". si tot adevarat este ca ati avut un comentariu de doi bani, bazat in mare parte pe imaginatia de mahala de care dispuneti, comentariu care nu prea are nici o legatura cu vreun fapt real. in alta ordine de idei... va antrenati pentru vreun concurs de cultura generala?

articolul e slab, tanti... e un ghiveci jenant...

Pentru "bolnavi inchipuiti":
Beatrice Zornek
#6 -

Domnisoarei Irina Petrie

Un articol intr-adevar foarte interesant, care (trecand peste erorile ortografice) sumarizeaza destul de bine biografia formatiei.

Desi efortul - evident din tinuta pretioasa a articolului - este greu de trecut cu vederea, finalitatea si comentariile marcheaza un mare semn de intrebare. Un jurnalist de exceptie accepta, asimileaza si chiar inghite critica, din nefericire dumneavoastra ati cazut in aceasta capcana, lasand doar un gust amar in urma mesajului initial.

Metaforele sunt impresionante totusi, uneori duse la extrema, dar consider ca e un inceput bun pentru o persoana care doreste, sau incearca sa-si puna in aplicare talentul de jurnalist.

P.S.
Fan-art-ul propus in finalul articolului este agreabil, insa in opinia mea (de nespecialist), mai bine continuati pe drumul literaturii, e o speranta mai realizabila pentru dumneavoastra.

Cu respect,
Beatrice Zornek.

Pentru "bolnavi inchipuiti":
Daniela
#7 -

Greu la deal!

Intr-un limbaj care vi se adecveaza: "duduie" Irina, v-ati facut "de faina" si tocmai ati alunecat pe niste mucus. Sa fie oare frustrarile de vina? Masturbarea neuronala se pare ca nu va ajuta. In ceea ce priveste lama, sunteti singura demna de ea, stimabila(?)...caci penelul meu tocmai vi s-a infipt ceva mai jos de jugulara.

Cu respectul cuvenit,
Daniela

Pentru "bolnavi inchipuiti":
kickingfoolsass
#8 -

New comment

Tanti ! Daca nu cunosti mai bine nu mai scrie ... cred ca ai sarit putin peste capra sa nu spun peste cal ... in cazul acestui articol ...data viitoare cand scrii mai bine fa-o despre trupe pe care le si asculti ... sau iti place sa compilezi :P ! Am uitat respectul acasa ... sau mi-a cazut din buzunar sorry

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera