Pelicule la care nu se mai pot trage duble

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Slefuita cu migala de la un an la altul, bijuteria fratilor Lumiere, il aduce si pe bucuresteanul interbelic in salile de cinema. Oamenii de afaceri miros "minunea secolului" asa ca muta afacerile, "de la ceaprazarie si automobile de piata" in salile de cinematografe.

"A saptea arta" dar nu cea din urma, va deveni "fabrica de vise" in alb negru pentru milioane de visatori ai saliilor intunecate vrajiti de lumina ecranului.
Anii '20. Cinematografia castiga suprematia mai intai pe "Hollywoodul romanesc" apoi se intinde in toate cartierele, spre salile "Capitol", "Trianon", "Eforie", "Bulevard", "Palace", "Odeon" care cresc unele din altele pe B-dul Elisabeta asa incat amatorii pot intra dintr-o sala in alta, de la un film la altul.

Un sunet nou, pe scena publica. Cariera cinematografului incepe. Moda noua va face ravagii : "In ziua inaugurarii Cinema Clasic sa nu mai circule nici o birja, automobil sau tramvai electric, pe portiunea de Bulevard din fata cinematografului, in caz contrariu, s-ar intampla nenorociri din pricina marei aglomeratii a publicului", nota o gazeta umoristica.

anii30

Filmul face concurenta tuturor artelor si fura de la toate cate ceva. Unii il numesc a saptea arta, altii a opta minune dar cei mai multi il socoteau - la aceea vreme o simpla placere plebee legata mai intai de tehnica si scamatorie. Mai putin de arta.

In anii '20, rulau productii cam indigeste pentru cei cu pretentii. Un corelativ:  Arghezi, propune infiintarea Cinematografului de Arta pentru ca "din 1921 pana in 1928, Bucurestiul nu a vazut decat trei filme care sa multumeasca pe cineva obisnuit si cu cartea."

bulevardSursa

Pe B-dul Elisabeta unde cinematografele cresc unele din altele

La inceput a fost...
..."Amor fatal", primul film romanesc de fictiune,  regizat de Grigore Brezeanu(azi filmul s-a pierdut). A rulat in 30 septembrie 1911 la cinema "Apollo" cu Lucia Sturdza, Tony Bulandra, Aurelian Barbelian in distributie.

insira-te margaritare

Cadru din "Insir’te margarite" in regia lui Aristide Demetriade si Grigore Brezeanu.

In acelasi an, pe scena Teatrului National se monta "Insir’te margarite" dupa basmul lui Victor Eftimiu ( erau, de fapt,  scene filmate in diferite locatii din tara pentru completarea spectacolului cu acelasi nume de la National. Un hibrid teatru - cinematograf,  bine primit de spectatorii epocii si dramaturgii ei: "compromisul intre o arta ce si-a castigat cu prisosinta acest titlu si intre un inceput de arta", numea Mihail Sorbul, in Adevarul, experimentul.

Primul razboi mondial monopolizeaza productia de film cu documentare si reportaje de actualitatii, gen  M.S. Ferdinand I pe front, impreună cu generalii sai, regina Maria in spitale. Din mii de metrii patrati, s-au mai pastrat doua cateva secvente folosite mai tarziu, in filmul "Ecaterina Teodoroiu" (1930).

O soarta mai blanda a avut primul film artistic autohton, "Independenta Romaniei" (1912).  A fost plimbat peste granite si vazut de unii drept primul pas romanesc cu dreptul  in cinematografie. Altii il vad ca pe o nebunie a unui regizor care nici macar nu era regizor - actorul Grigore Brezeanu - si a unui producator cu aere de mecena - Leon Popescu - care au strans, in 1912, 80.000 figuranti, visand sa intre in istorie. Actorii Nationalului au fost domnitorul Carol I (Aristide Demetriade- considerat, mai tarziu, regizor al filmului), Osman Pasa (Constantin Nottara), primul ministru Mihail Kogalniceanu (Ion Niculescu).
independenta
Constantin Nottara in rolul lui Osman Pasa (cinema "Eforie ", cea mai mare sala din Bucuresti la premiera "Independenta Romaniei")

Pe plan international "motorasul' productiei cinematografice sunt investitiile oamenilor de afaceri. De la noua arta la marea industrie nu mai e decat un pas. Apar noi studiouri, experti ai  tehnicii viitorului,  regizori si artisti de top. Se cauta piata de desfacere a produsului finit filmul, care prin "reteta de casa" sa aduca profit si refinantarea altor productii. Cinematografiile cu resurse financiare puternice  detin suprematia si spulbera productiile nationale.

In acel context, o productie de film romanesc era visul oricarui producator dar actorii romani erau necunoscuti in strainatate, statul nu acorda nici o atentie productiei de filme (doar impozitului).

Primul film de animatie romanesc se naste in 1921. E conceput de Aurel Petrescu si numit "Pacala pe luna". Toate peliculele(desene animate) acestui regizor care merg pana in epoca filmului sonor, au disparut in mod enigmatic (se mai pastreaza  un album cu cca 80 de cadre, in arhiva  A.N.F.)


tigancusa

Cadru din "Tigancusa de la iatac", un amor intre un boier si o tiganca


Tigancusa de la iatac"
(1923) are la baza un scenariu de Victor Beldiman, dupa o nuvela de Radu Rosseti. Protagonisti: Dorina Heller, Elvira Popescu, Ion Iancovescu. Filmul este pierdut astazi.

Obsesiile constante ale realizatorilor romani de film erau resursele financiare. Lipsa unui Mecena al noii arte, care sa investeasca in producţia de film, i-a trimis pe regizorii si actorii pasionati sa bata la alte usi. Jean Georgescu realizeaza filmul "Milionar pentru o zi" (1925) intr-un cabaret din dorinta de reclama pentru local a proprietarului. Jean Mihail semneaza pelicula "Lia" (1927) finantat de un afacerist german a carei sotie isi vede visul cu ochii, acela de a fi vedeta a panzei albe.

mariorul mura
"Maiorul Mura"(1928), realizat de Jean Georgescu, dupa o colecta intre prieteni.

Alteori, producatorii se asociau, fiecare cu ce avea: unul cu aparatul de filmat, altul cu laboratorul, altul cu scenariul, altul cu regia. Asa au aparut sub regia lui Jean Mihail "Pacat" (1924), "Manasse" (1925).

iancu jianu

Cadru din "Iancu Jianu" (1927)
"
tanase visul

"Visul lui Tanase"( 1932) realizata la Berlin de Constantin Tanase-investitorul, scenaristul, protagonistul

Bing bang

"Bing-Bang" - singura productie integral autohtona  (1934).Premiera la 7 februarie 1935, la cinema "Arpa" (Cercul Militar azi).


noapte furtunoasa

Romania de ieri : "O noapte furtunoasa"

Pe Lipscani se alfa "Pathe Palace", numit astfel dupa Charles Pathe proprietarul unei societati de difuzare a filmului. Pe str. Doamnei era sala Lux si pe Calea Victoriei, puteai intra la Select - cu conditii de vizionare de top. Pe vechiul pod al Mogosoaiei, la numarul 48, se afla sala Frascati, pentru musafirii hotelului cu nume omonim iar la numarul 15 , sala Colos.  Marconi si Roma pe Grivitei, Rahova, pe Rahovei, Volta in Buzesti, Edison pe Dudesti. Acestea sunt primele. Mai tarziu se deschid cinematograful Regal , sala Roxy pe Lipscani. Cea mai eleganta era sala Aro (azi Cinema Patria

Pretul unui bilet la cinematografele cu staif era de 60 de lei echivalentul unui volum de Anatole France sau Andre Gide. "La noi sunt multi cinefili. In Orasul tentacular, cinematografele  se inmultesc ca ciupercile. Revistele de cinema, idem. Atrase de mirajul magic al dolarului toate fetele viseaza sa devina vedete" , scria Arghezi. De la inceput, mirajul filmului le depaseste ca intindere si diversitate pe toate celelalte. Primul cedeaza ispitei, sexul slab."Orisice blonda ia aere de Mary Pickford; orice bruna impumuta orgoliul frumoasei Pola Negri. Dansatoarele laboase de varieteu vor sa aiba in trup ritmul gratios al Lyei de Putti; toate vor sa faca cinema", nota cronicarul Alex Bilciurescu in Biletele lui Arghezi.

Nici junii, cu aere Rudolf Valentino, nu scapa ironiilor iar baiatul de pravalie cu ochelari in rama descopera intr-o zi ca seamana cu Harold Lloyd. "Daca in epoca filmului mut tot romanul se crede fotogenic, dupa aparitia filmului sonor, zis filmul vorbitor, in epoca, studiourile autohtone sunt invadate de voluntari cu pretentii. In 1931,  scrie 'Magazinul", e demodat sa vrei sa devii actor de teatru, in schimb"modista, croitoreasa, camerista" si elevele fara bacalaureat vor toate sa devina starlete. Regizorii studiourilor de filme primesc zi de zi solicitari si toata lumea spune pe voci mar si mici, acordate si neacordate: "Ard de dorinta de a juca in film sonor"

Primul film sonor romanesc si cea dintai coproductie (Romania-Germania), este "Ciuleandra" (in acelasi an e realizat si filmul Ecaterina Teodoroiu) adaptare dupa Rebreanu a regizorului neamt Martin Berger. Se fac doua versiuni, cu distributie mixta, una pentru spectatorii nostrii , alta pentru nemti. Filmul a fost un fiasco.

La catastrofa contribuie textele inserate de scenaristul german Kurt Schwabach in povestea lui Rebreanu, doinele populare romanesti amestecate cu slagare nemtesti si lipsa de inspiratie a regizorului. Chiar si putinii actori romani ce apareau in pelicula vorbeau neobisnuit, deoarece producatorii germani, nefiind obisnuiti cu cadenta limbii noastre, impuneau o rostire rara a propozitiilor. Intr-o scena unul dintre personaje cobora o scara spunand un cuvant la fiecare treapta: "Ce... mai... faci... tata?". Raspunsul suna la fel: "Bine... puiule..."!

Cu Ciuleandra,  publicul neaos s-a cam pacalit, scriu cronicile. Capete de acuzare: necondordanta intre pretentii si rezultate. "Spre a da filmului un caracter national, folcloristic s-au intercalat decoruri rustice - peisajii lamentabile, drumuri de tara alese cu noroaie. Ca frumuseti indigene in costume nationale apar pe ecran chipuri bolnave , fizionomii alcoolizate si chivute cu picioarele murdare."(Alex Biciurescu)

In 1933, Bucurestiul are deja 50 de cinematografe care dau si cate sapte reprezentatii ai aduna 150.000 de spectatori (E.Bucuta, in "Romania literara" face distintia intre acesta pseudoarta si spectacolele mai inalte, teatru, concert- care nu pot primi mai mult de 10000 de spectatori; concluzia: ar fi nevoie de 60 de zile pentru ca fiecare locuitor al orasului sa intre in sala, in timp ce in  patru zile fiecare cetatean al capitalei poate sa vada un film).

Desi a intrat pe usa din dos a artei cum socoteau gazetarii acelui timp, cinematograful a invins cum a invins si romanul care detrona in secolul trecut, poemul liric, epic si dramturgia si se cocota pe locul cel mai inalt de pe "podiumul" literar.

Suchianu veteran al criticii cinematografice, nota in "Viata romanesca" , in 34, ideea ca gazetele nostre au abordat pentru prima oara, in "Adevarul literar", genul literar care se cheama critica cinematografica. "In acel moment nimeni nu considera filmul ca o opera de arta, vrednic de a i se consacra vreo parcela de substanta cenusie . Souday, celebrul critic din Le  Temps, sustinea ca daca pictura poate fi o arta, pentru ca transpune realitatea, in schimb, cinematograful care doar fotografiaza, tale quale, nu poate pretinde la vreo valoare estetica. El ramane o simpla jucarie distractiva sau instrument de documentare didactica."

Cronicarul cinematografic interbelic are o misiune ingrata: filmul e considerat un agrement de mana a doua, parere pe care proza interbelica o confirma. Personajele cartilor prefera un "concert din muzica de Bach", Ateneul face concurenta inca de unul singur tuturor cinematografelor.

Cantitatea de filme proaste ramane uriasa, intriga de opereta si romantismul acrobatic, se plang cronicarii vremii. Filmul e acuzat de parinti ca le strica tinerii. In 1934 , cinematografele bucurestene interzic elevilor de liceu sa frecventeze salile de cinema intrucat niste scolari au ucis cu revolverul un om iar cauza e, se crede, violenta de pe ecran. Cronicarul e nevoit sa ia pozitie si sa stabileasca inocenta filmelor bune si vinovatia celor proaste, chiar daca se pun rau cu  proprietarii salilor de cinema" Dorim ca publicul (...) sa piarda prostul obicei de a adormi de indata ce nu i se arata un san gol , un sold in exercitiul functiunii sau un milionar peste noapte."

Treptat, lucrurile incep sa se schimbe si cinematograful apare ca locul de distractie cel mai frecventat (printre tinerii cinefili sunt Eugen Lovinescu si Jeni Acterian).

Love story-ul isi incepe cariera. Indiferent de tipul si titlul filmului un el si o ea se vor iubi pe viata. Schema care place marelui public in anii 30 e fixa si sfarseste intr-o nota optimista: '"E absolut indispensabil ca eroina sa debuteze prin a fi dactilografa, servitoare, corista, lucratoare de fabrica. Inevitabila fericire faca ca ea sa intalneasca exact miliardarul care se va excita indeajuns cat sa-i puna toti dolarii la picioare"(Viata Romaneasca, 15 aprilie, 1934)

dorothy
Dorothy Wieck, protagonista din filmul "Cuceritorul"care rula in anii '33 la cinema Select

Pe langa acest scenariu in care nimic nu sta in calea banilor si a dragostei, mai exista cel al indragostitilor mereu incercati: el gelos - demonic, ea suav- fidela. Ea cocheta si superficiala, el un dandy gentil; el si ea la fel de amorezati si de saraci suferind in singuratate pana cand o norocoasa intamplare ii arunca unul in bratele celuilalt.

Intra in scena si love-story-ul  "gimnastic" , tip "Cuceritorul" unde protagonistul face pe hopa -mitica ca sa cucereasca publicul.Surade cu gratie, face  sky , patinaj, iubeste fata saraca,  dispretuieste banii. Un mod de a cuceri cu efect garantat gen, "chelnerul pe patine care facea viragii ca sa duca clientilor consumatiile" .Acest mod de a cuceri este unul singur, dar filmele "gimnastice" vor fi tot mai multe.

the big paradeSursa

The Big Parade

Recuzita filmelor de dragoste, devenita model pentru junii bucuresteni, nu scapa penitelor ascutite. Geo Bogza in 1930 , scria :"Imbratisarile lor impecabile devenite idealul tuturor celor care frecventeaza cinematograful sunt sterpe de orice substrat de esente (...) Aceiasi conti, aceleasi contese, aceleasi parcuri si baluri somptoase intr-un cuvant aceleasi clisee pe gustul croitoreselor.

Cinematograful, scrie autorul Cartii Oltului, e invadat de "o productie mondiala si mediocra care cloceste retina". Exista, din fericire, si exceptii. Una dintre ele este "Cainele andaluz" (1929) al lui Bunuel, realizat alaturi de Dali.

faustSursa

Emil Janning
in rolul Mefisto din Faust-ul regizat de Murnau
 
Urmatoarea provocare - filmul fantastic. Capete de afis:  "Mumia",  "King- Kong", film al Casei Fox. Paramount soseste cu productii de cinci stele:  "Bestia" (dupa cartea lui R.- L.Stevenson), "Dr. Jeckyll and Mr. Hyde" si "Moartea in vacanta" ( titlu care sta la baza unei expresii argotice pierduta total de legatura cu filmul, se pare, reusit) sau un horror tip "Masti de ceara". Povestea suna azi ridicol, buna pentru copii desi simbolurile au un substrat tragic. Un sculptor in ceara, pasionat si plin de talent , isi vede toate statuile distruse de foc. El insusi e desfigurat de flacari. Dupa ce isi face o masca de ceara va ucide in serie pentru ca din cadavrele acoperite cu un strat subtire de ceara, sa-si reconstituie muzeul.

Pe val era si pelicula "Insula Doctorului Moreau",dupa H.G. Wells, o insula pierduta in Pacific , unde Dr Moreau naste, din bisturiu, niste quasioameni cu reminescente fiziologice de la animalul de de origina.  E lesne de inteles ca pentru a nu cadea in butaforie, toate acestea trebuie foarte bine facute, scriu penitele autohtone.
dr MoreauSursa

Charles Laughton infruntandu-si creaturile in Island of Lost Souls.

Filmul de razboi pune sub aceiasi umbrela dragostea si moartea."Putine lucruri sunt atat de fotogenice ca o lupta , militara sau civila , moderna sau antica", socoteau cronicarii la un deceniu distanta de Primul Razboi mondial. Praful si noroiul sunt apreciate ca substante fotogenice iar campul de lupta un spectacol vast si dinamic." Calitatea filmelor de razboi creste cu cat razboiul insusi e mai departe. Amestecul politicii in treburile cinematografice este imediat sesizat si amendat.

down patrolSursa
 
Pe ecranele romanesti au ajuns pelicule celebre ca "The Big Parade"(1925) cu John Gilbert in rolul soldatului american, viitorul partener al Gretei Garbo, "Nimic nou pe frontul de Vest", "Patrula diminetii", "Ingerii infernului"," Demonii vazduhului", "Crucile de lemn" ( 1932) "Adio Arme" a lui Jean Negulesco. .

Invitatia la cinema in anii '20 suna cam asa : la Pathee Lipscani "Crinul Rosu" cu Ramon Navarro , "Fiul Seicului"cu Vilma Banky si Rudoph Valentino; la Bulevard Palace : "Violet-tora" cu Raquel Meller si Andre Roane ; La Capitol cap de afis "Bajadera" de Francisc Marion. La Gradina Capitol "L'ange des tenebres" cu Rolnad Colman si Vilma Banky, la Lux "Pat si Patachon".

La inceputul anilor '30 cele mai multe filme care se difuzeaza in Bucuresti par a fi o variatiune pe tema succesului de la cinematograful Regal. Un vis blond, cu zane si diamante, cu formidabilul trio al ecranului Willy Fritsch, Lilian Harvey, Willy Frost. Concurenta ruleaza la Capitol: "Viciul blond (traducerea neoasa pentru "Ingerul Albastru", Marlene Dietrich) despre care Arsavir Acterian scria "daca n-ar fi frumusetea ei excitanta, vocea tulburatoare, filmul ar fi o porcarie melodramatica.."

Prin Greta Garbo, noua muza, cinematograful priveste mai departe, spre viitor cu zambetul misterios al sfinxului blond (intr-un trucaj Metro Goldwyn Mayer,chipul Gretei Garbo este incrustat langa piramide, in trupul Sfinxului).

Pe urmele celei de-a sapte arte ne intoarcem in vremuri cand oamenii n-au mai avut curajul sa creada in viata de jos, cand n-au mai avut candoarea sa creada in viaţa de sus si au inceput sa creada in viata ca-n filme, spunea criticul de film Ecaterina Oproiu. Desi a pornit la drum cu o tehnica saraca, vida si personaje schematic, si-a legitimat existenta: "Pentru o buna parte a lumii, filmul a fost întradevar o uzina care produce vise, conserve de vise. La inceput, vise sepia. Pe urma technicolore, iar spre dimineata, inainte de ora trezirii - cosmaruri..."

Sursa informatii:

Ioana Parvulescu, "Intoarcere in Bucurestiul Interbelic"

Alte surse si foto: aici si aici




1 comentariu vrei sa comentezi?

Pelicule la care nu se mai pot trage duble
restart
#1 -

pelicula cu erori

Cinema "Roma" nu se afla pe Grivitei ci kiar pe strada Romana actuala M Eminescu.
sunt mai multe greseli in acest articol, dar ii las si pe altii sa le sublinieze.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera