Pedaland prin Bucuresti pana la padurea Baneasa

Acesta e un traseu pentru cand ne trage soarele de maneca afara din casa. Ne-am plictisit de betoane si de praf, vrem si o bucata de verde pur, care sa nu fie in Herestraul aglomerat. Verde pur, sa fim sinceri, nu gasim nici in padurea Baneasa, decat daca stam sa cautam mult, pentru ca "civilizatia" gratarelor la iarba verde si-a lasat aici amprentele ei inconfudabile: pet-uri, pungi, resturi de mancare si de carbuni.

De la Universitate se merge pana la Piata Victoriei, apoi Arcul de Triumf (sunt piste si trotuare largi, e foarte ok drumul), evitandu-se cu relaxare masinile parcate pe piste. Intre Romana si Victoriei e plin de ambasade si alte institutii mult prea importante pentru a respecta niste amarate de piste. Noroc cu trotuarul lat si cu gardienii care se feresc sa nu-i calci pe bombeuri.



De la Arcul de Triumf o iei frumos spre Aeroportul Baneasa, treci de Ikea, si pe aici drumul nu prezinta mari palpitatii, fiind un trotuar ingust, dar eficient. Faci stanga pe drumul care merge la Zoo, dar nu ajungi chiar acolo. Cel putin nu direct, ca doar vrem sa mergem in padure.

La hipodrom, se face din nou stanga, pe strada care intra in padure. E greu de descris ce mizerie e in padurea Baneasa in zona respectiva. Tone si tone de resturi, ca un hipermarket plin de produse din care au ramas doar ambalajele. In mod sigur ar umple Carrefour, Cora si Mega Image dintr-o lovitura. Oribil. Din cand in cand, apar grupuri de oameni ce zburda veseli printre gunoaie.




Daca te afunzi mai mult in padure, departe de drumurile asfaltate, peisajul se schimba, adica redevine verde, asa cum e normal sa fie. E fain cu bicla prin padure, cu putina imaginatie te crezi la mountain-biking. Cu mai multa, de fapt, dar macar mersul pe pamant te mai obisnuieste cu o noua categorie de gropi: cele pentru care nu e nevoie sa-l injuri pe Videanu. Desi, din reflex, merge.



Dupa ce te saturi de plimbat prin padure, poti merge spre Zoo, dar fara sa te intorci la drumul principal. Sunt niste potecute si te poti lua cu succes dupa muzica si mirosul de mici.

La intoarcere, am zis sa schimbam traseul si sa mergem prin Voluntari - Pipera, sa mai admiram niste vile. Vilele nu ne-au impresionat, dar apa plata bauta la birtul satului, printre constructiile scumpe si de un prost gust remarcabil, ne-a amuzat teribil. Ne si imaginam cum vin locuitorii zonei seara in papuci sa-si ia tigari de la carciuma, ca magazine multe in zona nu sunt.


Caruta din fata vilei

Trecem de fabricile parasite din zona, trecem si de sediile mari de corporatii ce urla in pustiu, aflam ca o parte din Soseaua Pipera e inchisa, asa ca am ocolit putin pe soseaua de centura.



In a doua jumatate a calatoriei am fost nevoiti sa mergem cot la cot cu masinile, care pe acolo sunt ca la Formula 1, pe principiul uite-o - nu e. In total, traseul are cam 30 de kilometri, estimativ. In final, totul se poate termina cu o bere de dupa-amiaza in Herestrau sau cu o ciorba la restaurantele din zona.