Pavarotti din Carpati si ipocrizia de Dambovita

De vreo luna ziarele si televiziunile au luat foc progresiv. L-au prins pe Costel de un picior si l-au transformat in simbol al succesului la romani. Costel Busuioc a devenit brusc o valoare nationala. Omul are o voce frumoasa, e talentat, e admirabil cum a reusit sa faca ce a facut, pornind de la o conditie modesta si fara nici un fel de studii de specialitate. E meritul si talentul lui, nu ale noastre, nu ale Romaniei, nu ale presei si nu ale politicienilor.

Ministrul Culturii ii ofera o bursa de studii, parlamentarii se bat sa-l faca sa promoveze imaginea Romaniei in Spania, presa cauta elemente inedite in viata lui. Oare daca l-ar fi auzit cantand in satul lui de acasa, ministrul culturii ar mai fi fost impresionat, i-ar mai fi oferit bursa? Nu, e nevoie intai de o legitimare, talentul nu ajunge. La Megastarul nostru probabil s-ar fi facut misto de el.

La fel ca in cazul altor succese, toata lumea se agata de cel care a reusit sa se ridice. Cand Mungiu a castigat la Cannes, a fost o victorie a romanilor, a tarii noastre dragi, a cinematografiei in general. Oameni de film care n-ar fi dat doi bani pe el inainte spuneau ca e meritul scolii de film si ca regizorii romani (la plural) sunt extraordinari. Acum, ca a castigat Costel concursul in Spania, nu mai e victoria lui, e a noastra. Televiziunile si ziarele incearca sa ne convinga ca totul s-a intamplat pentru ca e roman, e dintr-un sat si are o poveste demna de "visul romanesc" in Spania.

Costel e un al doilea Pavarotti, Costel e un geniu ca Brancusi. De ce n-ar putea fi el insusi? Pentru ca e nevoie de o eticheta, nu se poate spune: "omul asta canta foarte frumos, are o voce minunata, e talentat si modest". Trebuie facut spectacol, atrasi romanii mai sensibili catre idealul Costel, devenit una devarat model aspirational. Ce-o sa urmeze? Costel o sa joace in reclame, o sa cante la evenimentele organizate de autoritati si o sa apara in talk-show-uri?

De ce ar trebui sa ma simt eu mandra pentru el? A te bucura pentru succesul cuiva e una, a-l asimila e alta. In plus, nu stiu daca lui, ca artist la inceput de cariera, ii face bine tot tam-tam-ul asta, in care toata lumea e specialista in muzica clasica si toata lumea se simte responsabila pentru soarta lui. Nu cred ca vorbim de un artist format aici, ci de unul foarte talentat, care are de muncit si de invatat pentur a confirma cu adevarat. O sa poata invata de pe un piedestal fals? Greu de crezut.

Faptul ca succesul lui s-a intamplat in Spania nu e un motiv de mandrie, din contra, e o palma. Daca tot e reprezentantul romanilor si un "roman adevarat", de ce nu s-a putut afirma aici? De ce nu a avut un mediu propice in Romania? Asa a ajuns un motiv de tabloidizare a discursului, de senzationalism si de bataie cu pumnii in piept.

De ce e atat de greu sa privesti individual si sa nu generalizezi? Sa nu faci din asta un spectacol jalnic al patriotismului de mana a paispea? Ii doresc lui Costel sa aiba succesul pe care-l merita talentul lui, dar sa nu se lase manipulat si folosit in scopuri ipocrite.