Particulele elementare

Uneori lectura, activitate presupus relaxanta si odihnitoare, necesita o gimnastica neobisnuita a mintii si solicita elasticitatea mimicii fetei. Am cumparat "Particulele elementare" ale lui Michel Houellebecq cu o spranceana ridicata. Oare am gresit sectiunea de carti? Eu cautam beletristica."Aceasta carte este in primul rand povestea unui om". Spranceana se coboara. Imi plac povestile oamenilor.

Au urmat flotari ale colturilor gurii – usor in sus, un zambet incredul la inceput, cand nu stii daca sa simti dulce sau amar. Apoi, pe masura ce ti se desface inainte haina exhibitionistului timid care este personajul principal, "profetul pesimismului", cum a fost caracterizat autorul, cere efort.. mai jos, si mai jos, pana tot zambetul si fiinta iti sunt prabusite in criza varstei de mijloc pe care o simti iminenta si rece.

Doi frati, Michel si Bruno, ajung la "andropauza" fara nici moment reprezentativ al vietilor lor. Primul, genul tocilarului din scoala, acum genetician, traieste fara sa fi cunoscut iubirea, dedicat cercetarilor sale si descoperirii replicarii celulelor. Al doilea, profesor de literatura, genul grasutului dizgratios si libidinos, traieste intr-o obsesie permanenta a sexului.

La 40 de ani se gasesc amandoi intr-o criza a varstei de mijloc, pe care si-o petrec – unul ramanand in pat saptamani intregi, cu ochii in elementii caloriferului, celalalt vizitand centre New Age de redescoperire a sinelui prin eliberarea spiritului si a corpului.

Cartea (scrisa in 1998 si caracterizata de contemporani ca fiind o "insolenta literara") afiseaza o lipsa de pudoare care poate intoarce in sus nasul unui cititor mai conservator, insa metatextul este atat de profund incat frustrarile lui Bruno par delicate in mijlocul orgiilor New Age (descrise frust si pornografic), pe cand framantarile existentiale ale lui Michel se prezinta intr-o realitate aproape indecenta.

In cele din urma gasesc amandoi atat dragostea, cat si placerea vietii sexuale, un ultim favor al modului implacabil in care masinaria Om se depreciaza, incheiat brusc precum o pana de curent. In urma scurt-circuitului, unul isi pierde mintile, altul isi regaseste poezia particulelor.

Cartea se incheie accelerat si utopic cu o "brava lume noua", al carei bunic fusese Michel, prin cercetarile sale, o lume a mutatiei genetice care transcende caderea corporala lasand libertate splendorii mintii umane neincatusate.

Michel Houellebecq, Particule elementare, editura Polirom, 2006, pret: 24, 5 ron