Orchestra interpreteaza Therion si Therion interpreteaza Wagner

Nu am vazut niciodata atatia rockeri linistiti cati erau aseara la concertul Therion goes classic. :) Daca prima parte a titlului (Therion) ar fi predispus la dat din cap sau pogo (la concertul de anul trecut asa s-a intamplat), partea a doua, cu goes classic, a taiat din avantul celor dornici sa-si scuture pletele. Asta pentru ca Therion au venit pe scena insotiti de o intreaga orchestra, cea Radio mai exact, si de doua soprane si doi tenori.

Daca la inceput rockerii in cauza erau usor dezorientati (in spatele meu cineva: "dar eu am venit aici sa fac pogo, unde-i frate rockul?") si, desi stiau ca va fi multa muzica clasica, nu se asteptau sa fie atat de multa, la final toata lumea a aplaudat minute in sir. Concertul a fost deosebit, intr-adevar, atipic pentru concertele rock cu care ne-am obisnuit.



"Multe din piesele pe care le veti auzi al concert au fost special concepute pentru aceasta seara si ne dorim sa va oferim o calatorie muzicala, in care trupa patrunde in lumea muzicii clasice ca umili invitati, dar la randul nostru invitam solistii si instrumentistii de muzica clasica sa intre in lumea noastra", spunea Christofer Johnsson in brosura de prezentare a concertului.

Intr-adevar, muzica simfonica a fost in centru, Therion a avut momente in care nu a cantat sau in care a fost in background. Astfel, concertul a avut trei parti. La inceput, orchestra, corul si solistii de opera au interpretat patru piese Therion, printre care si Clavicula Nox, care suna foarte bine in varianta simfonica.



A doua parte a fost exclusiv simfonica, in care instrumentistii orchestrei impreuna cu instrumentistii de la Therion au interpretat piese clasice, apartinand compozitorilor Verdi, Dvorak, Wagner, Mozart si Sains-Saens, pentru ca in partea a treia trupa impreuna cu orchestra, corul, soprane si tenori sa interpeteze piese ale formatiei Therion.



Dupa cum se vede, a predominat muzica simfonica si Therion au stat oarecum in umbra. Cele doua-trei piese mai ritmate (Blood of Kingdom, Rise of Sodom, cand a aparut si solistul pe scena:) ) au fost insuficiente sa ai senzatia ca ai participat la un concert Therion. Chiar si melodiile Therion interpretate cu orchestra au fost dupa parerea multora prea soft si trupa s-a simtit prea putin in ele.



Daca cei din orchestra au fost destul de rigizi si apatici, nu acelasi lucru se poate spune despre dirijor - Markus Stollenwerk sau despre soprane - Ruxandra Voda van der Plas si Mona Somm. Acestia au fost destinsi, relaxati, se vedea ca le palce sa participe la concert si se purtau foarte natural pe scena. Ele chiar dadeau din cap pe margine sau nu aveau retineri in a se aseza pe jos pe scena atunci cand nu trebuia sa cante.



Ce n-a prea placut a fost lipsa bis-ului la finalul concertului. Explicatia ar putea fi ca asta era tot ce repetasera cu orchestra si ca nu vroiau sa strice atmosfera cu o piesa doar Therion. Totusi, ar fi fost frumos sa se pastreze o piesa-doua pentru final, mai ales ca publicul cerea insistent asta. Sunetul a fost relativ ok pentru conditiile date, "doar" doua-trei microfonii, dar vorba unui prieten: "la cate microfoane si fire erau pe scena, se putea mult mai rau" si corul care nu s-a prea auzit. Nici Therion nu se auzea prea tare, dar probabil asta se intampla intentionat, pentru a lasa accentul pus pe partea simfonica.

Conceptul a fost interesant si neasteptat. Muzica rock se lovea de cea clasica, nu neaparat in felul in car ene-am obisnuit la trupe gen Lacrimosa, de exemplu. Therion interpeta clasica si muzicienii "clasici" interpetau Therion. Totusi, impresia mea cel putin a fost ca un echilibru mai mare intre simfonic si rock ar fi dat mai multa vitalitate concertului si l-ar fi facut mai spectaculos. In plus, natura concertului a impus o distanta intre Therion si public, atat fizica (Therion erau undeva sus, in spate, deasupra orchestrei, in timp ce sopranele si tenorii stateau in fata), cat si de atmosfera. Trupa a fost eleganta si distanta, cu o atitudine diferita fata de anul trecut.



Concertul a fost unul de caritate, toate fondurile urmand sa mearga la copiii bolnavi de cancer. Cu o zi inainte de concert, Uli John Roth, fostul chitarist de la Scorpions, a tinut o conferinta evidentiind tocmai legatura dintre muzica si medicina si cum muzica poate ajuta la rezolvarea unor cazuri. La concert a fost prezent si ambasadorul Suediei in Romania, precum si Principesa Margareta si Principele Radu. Mesajul principesei pentru acest concert a fost: "Apreciez si sustin acest eveniment nobil prin motivatia sa caritabila, grandios prin amploarea si unicitatea spectacolului oferit, valoros prin intentia sa de a apropia tinerii de valorile muzicii clasice".

All in all, concertul a deosebit, atat ca idee (copii bolnavi, simfonic si rock), cat si ca realizare. S-a demonstrat ca muzica clasica nu e atat de "invechita" precum s-ar putea crede si ca acordurile de chitara ii fac bine. A fost un experiment si, desi parerile sunt impartite printre fanii muzicii rock, cred ca a meritat.

Foto in galerie