Obiecte vechi la vremuri noi

In Piata Sfantul Anton (daca numele nu va spune nimic, este langa Curtea Veche) are loc cu ocazia, ati ghicit, zilelor Bucurestiului, un targ de carti si obiecte vechi. Sau teoretic vechi, pentru nu trebuia sa cauti mult pana sa gasesti margele contemporane, de exemplu.



Intotdeauna m-am intrebat de unde vine atractia pentru obiectele vechi. De ce cand vedem ceva vechi, sarim in sus de emotie si ne cuprinde nostalgia?



Sincer, nu mi-a placut targul din fata Curtii Vechi. Era prea mic (cateva mese), prea improvizat si parea ca nu vrea sa-mi spuna nimic.



Multe dintre obiecte, in afara de faptul ca erau vechi, nu aveau nimic special. Pareau sa nu aiba nici macar poveste, decat daca insistai sa o brodezi tu pe marginea vreunui ceas, vreunei carti cu coperte de piele sau vreunui obiect galbejit.



Nota de pitoresc nu lipsea, bineinteles, era data tot de acel ceva din mintea noastra de care vorbeam mai devreme, acela care te face sa pui semnul egal intre vechi si frumos.



Putin lume care era pe acolo nu era nici ea prea interesata. Se uita, trecea, pleca. Poate data viitoare va fi ceva mai bine...