O zi de vara (teatrul Nottara) la Cartier de vara

Cu stagiunea inchisa pe timpul verii, cateva teatre bucurestene au migrat in aer liber la Cartier de vara, program de teatru in parc.

Sambata seara am fost in parcul Moghioros din Drumul Taberei sa vedem piesa de teatru O zi de vara, contributie a teatrului Nottara, avand in distributie pe Nicu Rotaru, Valentin Corneanu si Flavia Cazacu.

Realizata in colaborare cu Institutul Polonez, adaptare dupa o piesa a dramaturgului Sławomir Mrożek, in regia lui Marcel Top (Dumnezeul de a doua zi, G.O.D., Deformatii, etc.), O zi de vara e un spectacol in usor antagonism cu numele sau, nu chiar usurel, nu prea relaxat si cu serioase probleme existentiale: pe o plaja, intr-un loc retras, doi indivizi se intalnesc intamplator, avand in gand acelasi lucru - sa se sinucida.



Motivele celor doi difera radical: unul dintre ei (Nicu Rotaru) vrea sa se spanzure pentru ca nu-i iese nimic bine in viata, rateaza orice intreprinde; celalalt (Valentin Corneanu) vrea sa se impuste pentru ca totul ii iese prea bine si nu mai gaseste nici o provocare. Amandoi detesta viata - primul doar pe a lui, al doilea viata in general.

In mijlocul dramei apare elementul perturbator: o femeie (Flavia Cazacu), care va strica planurile celor doi sinucigasi cu o nepasare pozand in candoare feminina, lucru care nu o face deloc simpatica. Probabil depinde de abordarea personala a fiecarui spectator, dar noi nu am apreciat prea mult folosirea atat de frusta a arhetipului feminin care flutura trei farmece si o batista parfumata si schimba istoria.



Poate piesa e prea scurta, poate scenariul prea dens in platitudini, poate atentia putin prea indreptata spre comic, dar ziua aceasta de vara e neplacut de flusturatica, precum personajele sale care nu au taria de caracter sa se tina de planul stabilit si joaca niste roluri atat de tipice: ghinionistul crede ca se face primavara cu o floare si capata brusc incredere in oameni si in bunele lor intentii; norocosul ramane placid in fata schimbarilor, stie ca oricum cartile vor fi in favoarea lui; iar dama se intoarce dupa cum bate vantul, dar intr-un mod atat de lipsit de imprevizibil incat sfarsitul se prefigureaza de pe la jumatatea piesei.




Daca vreti sa vedeti piesa O zi de vara, va recomandam sa asteptati deschiderea stagiunii si sa mergeti la Nottara, din respect pentru actori si pentru ce fac ei pe scena. Reprezentatia din foisorul parcului Moghioros nu e ceea ce se poate numi o seara placuta la teatru si nu a fost o alegere prea potrivita pentru un spectacol de vara in parc. Nu din vina actorilor, dimpotriva; toti trei au dat dovada de o putere de concentrare si o detasare care au meritat toate aplauzele. Publicul in schimb...



Jumatate din "sala de spectacol" - vreo 40 de scaune - erau ocupate de copii. Pe unii dintre ei ii recuperau parintii nervosi: "Ce cauti tu aici?!", pe altii ii sunau prietenii (ca orice copil de 10 ani, pustii aveau telefoane mobile). Se vorbea, se comenta, iar momentele usor comice (nu tocmai la locul lor in piesa) se transformau in fata publicului preponderent pre-adolescent in opera comica pentru copii.



In concluzie, desi apreciem intiativa de a aduce teatrul mai aproape de public, in parcuri, cu spectacole gratuite, va recomandam ca daca va place cu adevarat teatrul, sa nu mergeti la Cartier de vara. Puteti sa va deconectati eventual cu un spectacol de revista, dar evitati piesele serioase, ca sa nu va enervati pentru lipsa de consideratie a publicului care confunda ideea de teatru cu cea de circ.