O noapte furtunoasa in rromani: Jekh răt lisăme, la Teatrul Masca

Joia trecuta am participat la o premiera absoluta, atat in stagiunea de teatru a toamnei 2010, cat si ca insemnatate culturala: la Teatrul Masca din Bucuresti s-a jucat prima oara in Romania o piesa in limba rromani, cu actori profesionisti de etnie rroma. Titlul ales pentru aceasta reprezentatie a fost O noapte furtunoasa, de Caragiale, in rromani  Jekh răt lisăme.

Spectacolul de teatru a fost precedat de un concert Mahala Rai Banda, care au umplut amfiteatrul din curtea teatrului Masca, si de spectatori, si de sunete, si de voie buna, cu alaiul lor de suflatori sub "bagheta" si vioara lui Aurel Ionita. Mahala Rai Banda, daca nu stiti, e un taraf tiganesc, cu multe alamuri (trompeta, trombon, saxofon, tuba), o vioara, un acordeon, o baterie si-un gurist. Apreciati mai mult pe-afara decat pe la noi, luna asta sunt in turneu in SUA si Canada.

Inapoi la piesa de teatru, aceasta a inceput cu o mica intarziere umpluta de freamatul emotionat al publicului, in mijlocul caruia se aflau membri ai asociatiilor si agentiilor care sustin si promoveaza cultura si minoritatea rroma, reprezentanti ai catorva ambasade din Bucuresti si, desigur, familiile si prietenii actorilor.

Spectacolul ne-a placut teribil, desi nu credeam ca O noapte furtunoasa mai are ceva de oferit; cu toate ca este una dintre piesele de teatru atemporale prin discursurile directe si indirecte ale lui Venturiano si perlele de intelepciune de carciuma ale lui Jupan Dumitrache si ipistatului Ipingescu, este si una dintre cele mai puse in scena piese de Caragiale, si fiecare noua distributie are de luptat cu clasicele editii anterioare din '43, cu Alexandru Giugaru si Radu Beligan si din '83, cu Octavian Cotescu, Mitica Popescu, Horatiu Malaele, Valeria Seciu si Dan Condurache.




Cum spuneam, am avut insa o surpriza. Piesa, vorbita in rromani, este supratitrata in romaneste, cu un sistem tip slideshow care ar mai trebui "acordat" putin, pentru ca a cam "scartait" in contratimp. Avand insa avantajul cunoasterii in mare a textului, nu a fost nevoie sa stam tot timpul cu ochii in titrare si am putut sa ne concentram pe jocul actorilor, care au fost fenomenali. Cel mai mult ne-au placut Rudolf (Rudy) Moca, in rolul magistral al lui Jupan Titirca Inima Rea si Aurel Sorin Sandu, care apare in tripla ipostaza: ca traducator al piesei in limba rromani, actor (Chiriac si Zita, intr-un travesti foarte transparent, dar amuzant) si regizor (alaturi de Rudy Moca).

Pe Aurel Sorin Sandu, actor al Teatrului Masca, l-ati vazut in piese tip commedia dell' arte, in Ghetto blaster, Acul cumetrei Gurton, Gemenii, Cafeneaua si altele. Restul distributiei ni i-a mai adus pe scena pe Zita Moldovan in rolul Vetei, apoi Marcel Costea, Madalin Mandin si Dragos Dumitru.



Regia s-a descurcat onorabil cu o scenografie simpla, dar versatila, care a permis reprezentarea fiecarui act fara schimbarea decorului. Am avut parte si de o coloana sonora faina, cu muzica lautareasca, iar finalul a fost ireprosabil, o sclipire de geniu comedic tip slapstick, in care actorii au pornit intr-o goana ca dintr-un film mut, sub un stroboscop care incetinea cadru cu cadru miscarea de pe scena. Chit ca va place sau nu Caragiale, merita sa mergeti sa vedeti spectacolul cand se va mai juca pe scena Masca. Si nu doar acolo, deoarece intentioneaza sa il poarte prin tara si chiar in afara ei.


Evenimentul a avut loc in cadrul proiectului mai larg Parol monser, Caragiale in limba rromani, derulat de asociatia AMPHITHEATRROM, al carui presedinte este chiar Sorin Aurel Sandu, care spune (citam din programul spectacolului): "Exprimarea identitatii, promovarea traditiilor si a valorilor artistice, culturale si spirituale proprii alteritatii, pe de o parte, iar pe de alta parte cunoasterea, acceptarea si respectul acestor valori de catre celalalt contribuie la crearea unui climat de intelegere si buna convietuire. Mai mult, aflarea de noi informatii despre identitatea, viata si cultura alteritatii ii permit individului apartinand populatiei majoritare sa aiba o viziune largita aspura vietii si implicit o relationare pozitiva cu minoritarul".

Sau, in cuvintele lui Rica Venturiano, "Noi n-avem alta credinta, alta speranta, decat poporul".


Fotografiile au fost furnizate de Teatrul Masca (si ii multumim).