O intalnire cu Dekadens

Saptamana aceasta, dupa ceva calatorii si aventuri pe la Cluj, metropotamul s-a decis sa revina in Bucuresti pentru a sta de vorba cu o alta trupa de care probabil ati auzit – Dekadens, adica: Becky, Jan, Mihai si Florin.

Nascuta acum un an si jumatate din initiativa unui fost chitarist de la AB4 si a unei englezoaice (al carei accent veritabil adauga piesei "Love is" un ceva pe care putine trupe autohtone care canta in limba engleza il au), formatia are deja in plan un album, la activ cateva concerte in deschidere la trupe mari precum OCS, Vita de Vie ori Girls Agains Boys (in Fire), si o aparitie pe scena mare de la Stuf. Acum doua saptamani trupa a obtinut locul al treilea la un Global Battle of the Bands, in Cluj.

Ce canta Dekadens?

"Noi ne laudam ca am canta indie... dar le avem asa mai combinate. Suna bine live, ne intelegem intre noi, cam asta e tot", au sintetizat ei, subliniind ca oricum nu pot defini exact ceea ce canta pentru totul pleaca de la un riff ciudat de chitara ori de la o idee care sare in stil iepure-din-palarie pe la vreo repetitie. Compozitiile sunt ale intregii trupe, "oricat de fumata ar suna treaba asta". Daca vii cu ele de acasa "muncesti de pomana, oricum la sala se schimba totul, fiecare gandeste altfel... Mai bine le faci aici si ies bine, pe urma le rotunjesti acasa."

Trupa are deja un videoclip cu buget mic filmat in subsolul casei lui Becky care poate fi gasit pe Youtube acum si la realizarea caruia au fost ajutati de bassistul de la Hotel Fetish si de doi tehnici de la Vita de Vie. In privinta unei case de productie nu sunt inca ferm decisi ("noi suntem cu do-it-yourself"), insa, urmand modelul unor trupe precum Radiohead si, mai de pe la noi, Travka (trupe care fie experimental, fie dezamagite de vanzarile slabe raportate la numarul download-urilor, si-au lansat albumele pe net) cei Dekadens iau in considerare aceeasi tactica.

Ei au in vedere si o colaborare cu casa de discuri australiana New Found Frequency (apartinand organizatorilor XOXO Tour) prin care sa isi puna piesele pe iTunes. Pe parte organizatorica, insa, respectandu-si eticheta, se autoproduc si au de gand sa ramana "de capul lor".

Incercand sa le storc o lacrima de nostalgie, i-am trimis cu ceva ani in urma, cam pe cand s-au apucat de cantat. Asteptam o lista lunga de trupe si o experienta destul de teapana si nu am fost dezamagita.

Mihai: "M-am apucat de cantat in liceu pentru ca-mi placea bassul. N-am excelat prea mult de atunci, dar am pacalit o gramada de trupe. Am pacalit Nociv, am pacalit Crize… Jan a fost mai greu de pacalit, ca-i mai batran…"

Jan il sustine: "Nici nu-mi mai amintesc cand m-am apucat de cantat..." (Explicabil, nu?)" Dar in mod sigur isi aminteste de AB4, Endless Zone sau Zebre. Florin a activat intr-o zona usor diferita de colegii lui: tobar la Replik la inceput, mai tarziu in trupa cu nimeni alta decat Anna Lesko.

Ce este insa cu Becky? Jumatate brittish, jumatate romanca, cu o voce care si atunci cand vorbeste ti se pare faina fara sa stii neaparat ca o foloseste si pe scena, Becky s-a apucat de cantat in Romania, pe cand avea treisprezece ani si s-a cocotat pana sus de tot (la propriu), pe scena de la Cerbul de Aur. Nu ii pare rau ca a parasit Londra pentru Bucuresti; considera ca oamenii sunt mai calzi aici si ca muzica, pentru ca este inca in evolutie, ii ofera mai multe sanse de a face cariera.

Dekadens a aparut destul de repede, chiar ei recunosc. Background-ul muzical al componentilor trupei i-a ajutat intr-o oarecare masura, chiar si daca doar la nivelul experientei de scena; publicul insa i-a primit bine si le-a venit la cantari in ciuda unei promovari destul de slabe si a unei mentalitati care nu prea ajuta trupele tinere: "Lumea nu vine ca sa dea din cap, lumea vine sa vada greseli."

Insa ascultand piesele lor, dintre care "Love is" este difuzata de ceva vreme pe City FM si suna chiar bine, ori vazandu-i live, am ajuns la concluzia ca o ascensiune rapida nu inseamna neaparat dorinta de a iesi in fata cu orice pret, ci poate pur si simplu cativa oameni dedicati si, pe undeva pe acolo, si un strop de noroc. Poate tocmai de-aia vor ei musai treisprezece piese pe album :)

foto de pe myspace.com/dekadens, publicate cu acordul trupei