Noblesse Oblige @ Control

Cei care i-au vazut acum 3 ani la White House pe Noblesse Oblige si Tetine, mai mult ca sigur ca s-au inghesuit sa ia bilete pentru a-i revedea ieri noapte in Control pe ex-londonezii Noblesse Oblige. Cei care i-au ratat acum 3 ani, nu doar ca s-au inghesuit sa ia bilete, dar si-au facut loc cu coatele ca sa ajunga chiar in fata scenei, asa cum a fost si cazul meu (ma scuzati!). Ce s-a intamplat aseara in Control a fost aproape un mini festival de muzica underground, pentru ca in deschidere la Noblesse Oblige au cantat nu doar Mes Quins, ci si L'Orchestre de Roche. Mai are rost sa va spun cat de plin a fost Controlul ieri? Cred ca putem vorbi de sold out sau cel putin asa parea cand incercai sa strabati clubul din fata scenei pana la toaleta si faceai minute bune.

La 21:00 a inceput sa se miste totul, cu Mes Quins pe scena, in formula noua: Silviu Gherman, Ovidiu Chihaia, Ovidiu Rusu. Baietii de la Mes Quins au fost o alegere foarte buna pentru deschiderea unui concert Noblesse Oblige, pentru ca cele doua trupe isi fac cumparaturile cam de la acelasi magazin de gusturi muzicale.

Daca nu i-ati auzit niciodata pe Mes Quins, trebuie sa o faceti, mai ales daca combinatia de synth-pop disco-punk si electro-kitsch va trezeste pofte nebanuite si curiozitati perverse. Cand folosesc cuvantul kitsch pentru a le descrie stilul nu o fac deloc intr-un mod tendentios, caci baietii costumati in pantaloni de trening, tricouri cu Pornostar sau cu animal print, ceasuri aurite si lanturi groase "de aur" joaca acest kitsch si il ironizeaza foarte bine si inteligent.    

Piesele lor in engleza, franceza si germana (?) ne-au placut foarte mult, mai ales Requiem pour un con, Le paravent de ton amour si Revolution Heavy.

 


Au urmat L'Orchestre de Roche, cu un electro chill foarte placut, dar care pareau de pe alta planeta decat celelalte trupe ale serii, cei cinci baieti combinand funk cu jazz si chill si instrumente clasice cu sunete electronice si sample-uri. In orice caz, cei cinci baieti cu intregul lor arsenal de instrumente au incins bine spiritele cu un Chill Factor foarte energic si dansabil.

L'Orchestre de Roche au avut un session digital versus analogic music in care piesele nu s-au deosebit unele de altele, ci s-au continuat, curgand una dintr-alta, insa am recunoscut Rasputin si Bibi's Return. Singurul repros este ca L'Orchestre de Roche s-ar fi potrivit mai bine pentru warm up, iar Mes Quins mai aproape de Noblesse Oblige - un aranjament care ar fi avut mai mult sens. 




Dupa funk, ne-am intors din nou la dark-electro-punk, pentru ca scena se pregatea deja pentru Noblesse Oblige, iar intregul club facuse implozie in fata scenei, lasandu-i pe barmani sa-si mai traga sufletul.

 


Sebastian Lee Philipp si Valerie Renay sunt un cuplu destul de ciudat, la prima vedere Sebastian pare mult mai feminin decat Valerie, e gratios, timid si foarte slab, iar Valerie e agresiva, versatila, seducatoare - de fapt, aseara a desfasurat la nici un metru de noi o explozie de feminitate neasteptata si cumva coplesitoare. Stiind acest lucru, Sebastian i-a cedat scena colegei sale de trupa, ale carei miscari si costumatie atrageau oricum toate privirile. Dominanta vizuala n-a mai fost neaparat conceptul sado-maso, desi existau cateva hinturi in acest sens, ci un eclectism bogat, care s-a reflectat foarte bine si in muzica.



E clar deja pentru toata lumea ca Valerie stie sa faca show, amestecand de data asta miscari si strigate tribale cu ritmuri si priviri de cabaret si, cu aportul lui Sebastian, putin si de era rockabilly. Iar show-ul a completat foarte bine sound-ul, pentru ca asera Noblesse Oblige s-au concentrat mai mult pe partea acustica a muzicii lor si mai putin pe speed. Am ascultat cateva piese fara cuvinte si cateva destul de slow, pe care n-am fi crezut ca le-ar alege pentru un concert, dar care au dat foarte bine, diversificand si mai mult eclectismul concertului.



Am auzit si piese de pe primul album - concertul n-ar fi fost complet fara indispensabilele Daddy Don't Touch Me There si Bitch - unele putin remasterizate, dar si piese de pe albumul nou, In Exile, poate ceva mai experimental, mai elaborat si mai insidios decat Privilege Entails Responsibility. Inclusiv cand au revenit, dupa cateva minute de aplauze, pentru bis, cei doi au cantat atat o piesa lenta si dark cum e Night Train to Krakow, de pe primul album, cat si una energica si versatila cum e Tanz Mephisto, de pe al doilea. Una peste alta, un spectacol extraordinar si complex, atat audio, cat si vizual, pe care Noblesse Oblige au reusit sa-l faca din doar cateva instrumente, din vocile lor puternice si dintr-o miscare scenica aparent spontana, dar totusi foarte elaborata.

Mai multe poze pe 100eyes