Noaptea muzeelor si a aglomeratiei

Aglomeratie mare, mon cher, la Noaptea Muzeelor, bucurestenii au iesit din casa cu mic, mijlociu si mare si s-au asezat la cozile interminabile de la muzee. Astfel de evenimente populare sunt o buna radiografie a diversitatii umane din Bucuresti. Insetati de arta erau si tinerii, cool sau mai putin cool, si familiile cu copii, si batranii, si pitzip domnisoarele sclipicios imbracate si intelectualii preocupati. Bineinteles, asta crea si o mare dilema cand era vorba de berea la terasa de dupa mersul la muzeu.

MNAR  a decis ca este momentul ca literatura sa se intalneasca cu arta in instalatii interactive, pictopoezii sau jocuri dadaiste. Bineinteles, pe langa expozitiile permanente sau temporare ale muzeului care se puteau vedea gratis in acea seara, lucru ce a atras o coada ce iesea din curtea palatului si necesita o rabdare sisifica. Ne-au placut foarte mult jocurile dadaiste cu cuvinte, trageai cuvantul din palarie, exact pe principiul dadaist, si il lipeai pe printuri dupa suprarealistii Victor Brauner si Jules Perahim. Proiectiile de pe MNAR nu au fost insa cea mai buna dintre ideile posibile, fatada e valurita si cuvintele proiectate se vedeau si se intelegeau greu.

Muzeul Literaturii a sarbatorit centenarul Eugen Ionescu intr-o expozitie inchinata maestrului teatrului absurd. Galeria a adus la un loc fragmente din viata si opera autorului si l-am simtit parca in mica incapere.  Vis-a-vis puteai poposi cateva minute  pentru a  asculta lecturi din diverse opere autohtone. Sala a fost in permanenta plina. Am cautat cu mare interes expozitia de fotografie a lui Nicu Ilfoveanu, "In spate la Taica Lazar", insa tot ce am gasit au fost cateva fotografii inserate timid  in expozitia permanenta  a muzeului. Chiar si asa, privelistea cartilor aruncate prin noroi in bazarul cu pricina si calcate apoi in picioare ne-au provocat ceva fiori. Facand abstractie de domnisoarele care au tinut mortis sa se pozeze imbratisand tandru bustul lui Eminescu pentru ca era singura figura pe care chiar o recunosteau, Muzeul Literaturii s-a prezentat  onorabil si nici aglomeratia nu ne-a sufocat.

MNAC a atras vizitatorii inca din curte cu proiectii Future Shorts de care s-au putut amuza si cei care nu au apucat sa le vada la festivalurile de scurtmetraje. Coada formata a fost imensa, dar organizarea a fost destul de buna, s-a asteptat cuminte la rand intr-o noapte perfecta de stat sub cerul liber. Muzeul a surprins prin fotografiile din expozitia "Spatii culturale din Bucuresti disparute", intotdeauna o placere sa le (re)vezi oriunde, dar si prin arhive si statii video despre relatia dintre practicile artistice si nesupunerea civila si sociala (ex. Disobedience) sau prin expozitia Taramul laptelui si al mierii (Paul Kranzler).



Artistii prezenti prin operele lor - austrieci, italieni, francezi, proiectiile, fotografiile, muzica electronica si pauza de pe terasa de sus au facut ca Bucurestiul sa arate mai artistic si mai frumos in aceasta seara. MNAC si-a meritat asteptarea. 



Drumul pana la MIR a fost mai lung si mai plin decat ma asteptam. Fie ca e "cool" sa te plimbi pe strazi de Noaptea Muzeelor, fie ca esti chiar interesat sa prinzi niste momente speciale organizate de muzeele noastre, alteori foarte neprietenoase cu vizitatorii, centrul capitalei a fost plin de oameni, de masini si de motoare mai ceva ca-n plina zi. La MIR nu ne-am simtit la fel de bine ca la MNAC, desi nu am intampinat nicio coada aici, in interior a fost un aer extrem de inchis si o caldura de ziceai ca ai intrat in sauna.



Ne-au fost deschise portile catre trecutul daco-roman,  vizitatorii se pozau cu sarcofage, pietre vechi de sute de ani, cu copia columnei lui Traian. Fetele (parca ceva mai "pitzi" decat cele de la MNAC) suspinau dupa bratarile, diamantele si rochiile expuse. N-am apucat sa prindem Scoala Medievala si niciun show special, iar aerul irespirabil ne-a trimis inapoi pe strazi, la o ceasca de cafea.



Muzeul Satului sarbatorea mai multe in acest weekendul: Noaptea Muzeelor, Targul Olarilor si ziua de nastere a muzeului. Ieri seara aleile au fost pline de oameni iesiti la plimbare sau in cautare de bunatati si suveniruri. La capitolul culinar am gasit miere, vin, multa turta dulce, prajituri bio si ceaiuri, si aproape am reusit sa prindem si niste braga. Asa cum stiam si de la alte targuri, curtile gospodariilor au fost transformate in spatii de prezentare ad-hoc pentru farfurii din toate zonele tarii, oale de sarmale, fluierase in forma de pasare si alte obiecte ceramice. Preferata noastra a fost de departe turma de oi, cu tot cu ciobani, care ne astepta in iarba :)

 

O data la cateva ore pe scena de la intrarea principala avea loc cate un spectacol de muzica populara. Ultimul, cel pe care l-am vazut si noi, avea parte de un public numeros si entuziast, in frunte cu cativa copiii care dansau fericiti pe scena.

 

La Muzeul de Geologie programul incepea la ora 6, asa ca ne-am imaginat ca la 7 inca va fi pustiu. Nimic mai gresit, salile erau pline. Din pacate am descoperit si ca muzeul nu e facut sa primeasca atat de multa lume in acelasi timp - daca am murit de cald in mai, nu vrem sa stim cum ar fi fost un eveniment asemanator in mijlocul lui iulie. Exponatele in sine nu au reusit sa ne impresioneze in mod deosebit, dar probabil nu e vina lor, ci a prezentarii stil anii '80 ('70?). Stim ca nu sunt bani, dar plansele invechite nu o sa atraga noi vizitatori. Pe de alta parte, cei cativa dinozauri reprezentati la scara si un craniu de elefant au adunat multi amatori de poze, iar tricourile cu dinozauri vandute la intrare erau extrem de misto (in ciuda micilor greseli de ortografie in engleza).

 

Dupa ce vedeai muzeul propriu-zis, aveai de ales intre vizitat targul de bijuterii din pietre (semi) pretioase si o gustare in gradina. Desi expozantii au adus piese interesante si nu tocmai scumpe, locul ales pentru mesele acestora a fost ales cum nu se poate mai prost. Un coridor stramt si fierbinte prin care nu pot trece 2 siruri de oameni este numai bun sa-ti taie cheful de orice cumparatura. Bufetul din gradina muzeului a fost mult mai atragator, pentru ca oferea 2 lucruri: racoare si un ayran delicios. In cadrul "Noptii Dobrogene" ni s-au mai oferit baclavale, saorma cu niste ingrediente interesante (morcovi si ardei, printre altele) si vin... dar tot ayranul a fost cel mai apreciat de metropotam, mai ales dupa suferintele "fierbinti" din interior.

 

Si la muzeul George Enescu a fost aglomeratie, probabil pentru ca era in drumul spre muzeele mari din oras. Programul a fost, bineinteles, unul muzical. Din 2 in 2 ore au cantat Orchestra Tineretului Bucurestean, corul "Nihil Sine Deo", formatia de muzica veche Anton Pann si pianistul George Bijacu. Daca prin Palat se circula lejer, cand se apropia concertul se aduna multa lume in sala si forfota facea ca sunetul sa nu se propage prea bine. Toate scaunele erau ocupate si cand am obosit, ne-am retras pe scarile din spatele palatului, la casa memoriala George Enescu unde tinerii incercau sa prinda cate un acord din concert.