Noaptea Institutelor Culturale 2009

Editia a treia din Noaptea Institutelor Culturale ne promitea o noapte "feerica", cu concerte si proiectii in aer liber, expozitii, lungmetraje, scurtmetraje, degustari, bauturi care mai de care si, nu in ultimul rand, transport de noapte. Din pacate, ploaia si un incendiu de proportii au cam dat promisiunile peste cap. 

Institutul Francez
Am ajuns la Institutul Francez pe la ora 19:00 pentru a incepe devreme "noaptea gurmanzilor". In curte avea loc Piata gurmanda, unde puteai gusta sau chiar cumpara, daca te lasau buzunarele (preturile erau destul de piperate), tot felul de delicatese si alte produse fine: vin, ciocolata, branzeturi, foie gras, sampanie, produse de patiserie etc.

In paralel, la sala Elvira Popescu rulau tot felul de filme cu teme culinare: Festinul lui Babette sau O mie si una de retete ale bucatarului indragostit.


 

Insa in atrium se afla adevarata atractie: o instalatie plastica realizata de artistii La Cellule - Bufetul Plutitor pe numele sau. Aceasta consta din multe baloane de care atarnau cutiute cu delicatese. La ora 21:00 se dadea liber si toata lumea putea sa se infrupte din "bufetul plutitor". Din pacate, momentul a fost stricat de aglomeratia mare din atrium si de intarzierea destul de mare si ea a momentului in care se dadea startul la culesul de prajiturele.



In timpul Bufetului Plutitor a inceput sa si toarne cu galeata afara, motiv pentru care am ramas la francezii care ramasesera blocati pe melodia So Easy a celor de la Royksopp, intrerupta doar de un scurtcircuit pe care staff-ul l-a rezolvat rapid. Imediat ce am prins un moment in care ploaia a mai slabit, am plecat spre alte centre si alte culturi. 

Centrul Cultural al Republicii Ungare
Dupa indelungi plimbari pe stradute plouate, am ajuns in cele din urma si pe la Centrul Cultural al Republicii Ungare unde ni s-au servit "gusturi unguresti la Bucuresti" (carnatii au fost exceptionali), dar si "o mica bucatica de dictatura" - o expozitie cu obiecte din comunism (jucatii, bibelouri, carti, poze, sticle etc.) pe care sigur le-ati fi recunoscut din propria copilarie. O expozitie amuzanta si emotionanta pe undeva, foarte amestecata, care restaura foarte bine atmosfera anilor pe care i-am trait si noi. 




Daca in interior nu gaseai prea multa lume, in curte atmosfera se incinsese deja, se canta si se dansa la greu si asa au tinut-o pana dimineata (Disco retro 01:00, Concert Bakos Arpad 02:00 si Dans popular cu formatia Goncol 04:00 ); cel putin asa arata cand am mai trecut o data pe acolo, pe la 04:00, in drum spre casa.




Institutul Cervantes
Dupa ce am oftat plini de nostalgie la vederea sticlei de Ci-Co, ne-am indreptat pasii si spre Institutul Cervantes, unde am ratat lansarile de carte (Morti incomozi, In numele porcului si Stupul) si lectura din traducerea cartii Perpetuum Mobile, dar am prins inceputul din Forja de Arte (chitara Maxim Belciug, recita actorul Gabriel Spahiu). Dupa doar o cantare, ploaia a intrerupt momentul artistic din aer liber si i-a obligat pe cei de la Forja de Arte sa continue inauntru. 



Au mai avut loc si proiectii de filme printre care s-au numarat: Noviembre, El Silencio despues de Bach, En la Ciudad de Sylvia. Toate programele artistice s-au consumat impreuna cu tortilla de patatas si sangria, delicioase, oferite de restaurantul Salsa Picante.

Institutul Polonez
Ne-am nimerit la Institutul Polonez fix cand ploua si strada Popa Savu, in reparatii fiind, era numai noroi. Ploaia a stricat seara de film in frumoasa gradina a Institutului, insa s-a improvizat cu un LCD mare adapostit sub un cort care putea gazdui maxim 15 persoane. Chit ca pentru 20 de minute mesterii s-au chinuit sa porneasca filmul Croaziera/Rejs, cand s-au terminat problemele tehnice, sonorizarea foarte buna a inundat gradina intr-o muzica simpatica. S-a mancat bigos (varza cu carne) si ne-am indulcit cu bomboane cu lapte. Graffiti-ul live s-a intamplat, dar nu am reusit sa admiram ce a iesit, pentru ca totul era ascuns sub saci de plastic. Desi cei de la Institut ne-au primit cu caldura, ne-am fi asteptat sa simtim putin din nebunia specifica polonezilor, mai ales dupa ce au servit un paharel de Zubrowka.



Centrul Ceh
Aici ni s-a parut ca suntem pe Motoare, fiindca era multa agitatie. In curte se servea Pilsner Urquell si Leffe, bancile erau pline si se socializa intens. Si degustarea de ciocolata belgiana a adunat multi iubitori de dulciuri, multumita delegatiei Wallonie-Bruxelles aflate in vizita. Cel mai mult ne-a placut expozitia de marionete de la FAMU (scoala pragheza de arte), cu niste personaje hilare si construite cu mare atentie la detalii. In cele doua sali s-au proiectat filme de animatie si in general atmosfera era foarte cool.



British Council
In curtea British Council era aglomeratie inca de la ora 20:00, desi cand am ajuns noi era o pauza intre evenimente. Am investigat putin prin biblioteca si am gasit o noua multime: se faceau abonamente la jumatate de pret, iar doritorii se ingramadeau sa profite de oferta. Intre timp, trecatorii erau invitati sa profite de ultima jumatate de ora a cartilor vii: profesionisti in diverse domenii erau la dispozitia noastra pentru intrebari.



Dar putem ghici care a fost cea mai de succes initiativa a British Council: inghetata pe gratis. Cum sa nu apreciezi ceva rece si delicios intr-o zi calduroasa?

Din pacate, furtuna ne-a stricat planurile, asa ca nu am mai reusit sa revenim la proiectia de animatii britanice, care se anunta foarte interesanta, asa ca ii invidiem pe cei care au avut inspiratia sa ramana in institut.

Incendiul de la Armeneasca
Pe langa programele de la toate centrele culturale, Bucurestiul a mai avut un punct fierbinte vineri noaptea, si anume incendiul de la cladirea de birouri de langa Biserica Armeneasca. Probabil acesta a fost evenimentul care a strans cei mai multi curiosi. 



Din fericire, nu au existat victime (nu ale programelor de la centrele culturale, ci ale incendiului), dar in ceea ce priveste cladirea de birouri de la Armeneasca, probabil cei mai multi dintre cei prezenti acolo asteptau sau mai bine zis sperau ca aceasta sa arda si sa se topeasca ca o lumanare, a doua zi sa vina cineva sa faca curat, iar locul sa arate ca inaintea construirii cladirii-mamut.


Nu este un eveniment prea fericit (desi a fost spectaculos), dar poate macar asa se va trage un semnal de alarma si poate in felul acesta isi vor da seama tot mai multi oameni (inclusiv cei din pozitii de decizie) ca astfel de constructii nu au ce cauta in centrul capitalei. 

La acest articol au contribuit: Mihaela, Ioana S si Gruia
Mai multe poze pe 100eyes