Nightclubbing de sambata seara

Sambata seara am facut night clubbing si pub crawling. Am inceput la o ora mai tarzie decat de obicei si am constatat cu ocazia asta ca asa-zisa viata de noapte a Bucurestiului e mai jalnica decat s-ar parea.

1. Clubul Taranului



Am inceput cu o seara pe terasa MTzR, unde mi-a placut dintotdeauna, dar pe care i-am descoperit cam meschini cand e vorba de organizat petreceri mari: eram 30 de oameni, facusem rezervare din timp, aranjasem inclusiv meniul (fix). Neintelegerile au aparut la notele de plata, desigur. Cea de bar a beneficiat de un bacsis de vreo 10-12%, dar cea de masa, unde a cotizat fiecare cu suma fixa, nu.

La plecare mi s-a atras atentia de sus pe un ton cam insolent:
- Nu vi s-a spus cand ati rezervat ca percepem 10% pentru servicii?

Nu mi se spusese si recunosc ca desi nu eram nici unul stransi la buzunar, ni s-a parut deplasat sa ni se ceara asta direct si cu ton de repros. Nu am fost la restaurant, nu am fost tinuti in palme de o hoarda de chelneri. Platourile reci au fost aduse la masa si atat. Nu mi s-a schimbat servetelul, turnat vinul, tinut scaunul, deci chestia cu rasplatitul serviciilor pentru masa era cam in afara discutiei. Am platit, desigur, cei 10% si pentru nota de mancare, si fara prea multe discutii am plecat cu un gust cam amar.




2. Club Acolo
Cu chef... si chef de dans fiind, am mers in Club Acolo (ex-Downstairs, ex-Clocks). Cuvantul potrivit pentru ce am gasit acolo ar fi o interjectie: blah. Nu imi displace deloc genul psychobilly, cu atat mai putin industrialul, si nici dark-electro-ul, dar adunarea de acolo era atat de trista (sau... treaza?), ca n-am gasit nici macar puterea sa ma amestec in multimea de... 15 care se distrau pe ring si pe la mese.



Grupul cu care eram ramasese usor siderat in bezna rosie in care luceau gaurile din hainele de inspiratie goth ale pustoaicelor de acolo si cum nu parea nimeni convins ca se poate dansa si pe electro-industrial, am plecat...




3. In Purple
... unde stiam ca e seara OktoberFest. Nu ma asteptam la mese lungi cu bere la litru, dar singura urma a petrecerii nemtesti erau niste casolete cu căpeţele de carnati (fara scobitori) la bar.

Purple mi-a placut foarte tare. Curat, elegant, rezonabil de aerisit pentru cati oameni erau acolo si nu prea ostentativ in decoratiuni (desi canapelele stil "cine a impuscat vaca"... zebra sau ce era aia ar trebui sa zboare). Nu mi-a placut -iarasi- muzica, ceea ce eu numesc in termeni vechi house, iar in termeni generali se numeste muzica electro de club. Yuck. Dansatorii-animatori erau totusi foarte yumm si era foarta multa lume care chiar daca nu dansa frenetic, se simtea bine.

Indiferent de preferintele mele (atat muzicale, cat si), trebuie sa recunosc ca singurul pacat al clubului Purple au fost preturile cam mari (19 lei un gin tonic? Si intrare 20 de lei). Si a mai fost ceva: nu mi-a placut faptul ca am vazut un pustan de vreo 12-13 ani dansand si tragand dintr-o tigara. Mi s-a parut ciudat, stiind ca si la noi cluburile au restrictie de varsta 18 sau 21.




4. Iron City
Cu capul cam mare de la electro-ul din Purple, am vrut sa intram in Iron City, dar erau oameni stivuiti pana sus, pe scari. Vremurile in care arata ca in poza de mai sus sunt apuse. E normal, pentru ca are muzica de dans pentru tot omul (nu doar goth-ul sau clubberul) care vrea sa topaie o noapte. Imposibil de intrat, cu atat mai putin de gasit un colt unde sa parchezi haina, rucsacul si paharul.




5. Revenge
Ne-am spus ca un pic de headbanging ar merge totusi si ne-am indreptat spre Curtea Sticlarilor. Din pacate, aceeasi surpriza: era plin cu varf. Am concluzionat ca rock avem si acasa (deh... vulpea care nu mai are loc in club) si am plecat...




6. In Fire
... unde era si mai trist ca in Acolo. Jos se asculta o clubbareala electro indigesta si lumea pleca pe capete, iar sus se statea placid la mese, cu ochii in televizoarele cu canalul GSP. Pentru ca era loc berechet, iar Fabrica era departe pentru 3 a.m. si uitasem ca s-a deschis Control, am ramas vreo ora in Fire sa tragem concluziile serii:


Desi da pe dinafara de cafenele si baruri, la capitolul locuri de dans Bucurestiul sta prost. Si evit sa spun cluburi, ca sa nu mi se recomande Bamboo, Kristal sau Twice.

In adunatura Centrului Vechi gasesti doar beciuri obscure, inghesuite, neaerisite, de o curatenie indoielnica si care inteleg prin muzica de dans oldies si evergreens. Si ne-am intrebat retoric:

Nu studiaza nimeni piata distractiei de noapte? Nu se numara metrii patrati de ring de dans pe cap de nightclubber? Nu mai deschide nimeni un club gigantic (asa, cam cat Arenele Romane, sa zicem), eventual pe 3-4 niveluri, sa ai genuri diferite de muzica si in care sa nu dansezi strivit ca sardeaua in suc propriu?