My life with men... and other animals, povestea Mariei Cassi spusa si in Bucuresti

V-ati gandit vreodata la povestile din viata voastra pe care le impartiti oricand prietenilor cu entuziasm ca putand fi altceva decat simple relatari ale unor fapte interesante pentru voi? Oare v-ati putea imagina ca o poveste simpla si sincera poate insemna foarte mult pentru alti oameni care empatizeaza cu situatia prin care voi ati trecut? Ei bine, la asta ne-am gandit noi pe tot parcursul show-ului "My life with men and other animals" prezentat de actrita italianca Maria Cassi publicului bucurestean pe 8 si 9 noiembrie la sala Arcub.

Cat de mult poate insemna o poveste bine spusa si cat de repetitiv este tiparul ciclului vietii umane sunt idei la care merita sa ramanem pentru ceva vreme in urma reprezentatiei. Capacitatile extraordinare de comunicare ale actritei si felul in care se exprima, folosindu-se la maxim de puterea gesticularii si a expresiilor faciale ne fac sa nu ne dezlipim ochii de pe ea, sorbindu-i fiecare vorba si miscare si intelegand-o intru totul, incantati de simplul spectacol al fiintei umane.

O posibila bariera lingvistica este ridicata inca de la inceput, cand Maria ne avertizeaza ca nu prea stie engleza, dar o sa incerce sa se descurce, folosind-o in paralalel cu italiana, care de altfel e foarte asemanatoare cu romana. Pe parcursul spectacolului uitam cu totul de notiunea de "limba", sorbindu-i fiecare cuvintel si intelegand tot ce povesteste, de parca o limba universala ar inlesni comunicarea. Si, intr-adevar, putem spune ca e asa, caci limba universala a emotiilor si trairilor resimtite dupa trecerea prin diverse etape ale vietii o vorbim cu totii si o intelegem, mai ales daca este exprimata cu patos si umor.

Pornind din copilarie, Maria ne poarta prin periplul celor mai importante intamplari din viata ei, conturand printre randuri portrete ale persoanelor dragi alaturi de care a trait moment emotionante, cum ar fi mama ei Clara, primul baiat care i-a rupt inima, Nando, prietena ei cea mai buna, Dodi, sau sotul ei bucatar, Fabio. Toate intamplarile curg in mod natural, ca un flow of consciousness, dandu-ne impresia ca tot ceea ce ne este povestit nu e altceva decat un discurs spontan care se construieste singur treptat, pe masura ce povestea avanseaza.

Umorul Mariei este unul deosebit, facandu-ne sa izbucnim in rasete sau macar sa zambim cel putin o data pe minut. Grimasele care ii imbogatesc chipul si interpretarea actoriceasca a diferitelor personaje din viata ei sunt pur si simplu delicioase, facandu-ne sa ii urmarim fiecare miscare si sa empatizam cu ea pe tot parcursul piesei.

Momentele de cantec si dans ne dezvaluie noi talente ale persoanei care este Maria Cassi, facandu-ne sa ne bucuram de o voce puternica si emotionanta, cat si de miscari simpatice de dans ale unui trup bine conturat.

Timpul zboara si povestea Mariei ajunge la un punct final, fara ca noi sa constientizam sau sa ne dam seama cat timp a trecut de cand a inceput. Am fost trecuti prin etape si sentimente ale vietii pe care orice om le parcurge in mod normal: prima iubire, primul sarut, relatia cu parintii, decizia de a alege un drum in viata, succesul in cariera, plecarea in calatorii, relationarea cu prieteni dragi, moartea unui om apropiat, gasirea jumatatii, stabilirea unui echilibru si asa mai departe. Privim cu calm cum aceasta femeie trece zambind prin toate, realizand ca nici macar moartea nu este ceva de care ar trebui sa ne fie frica.

Ramanem cu doua afirmatii care inseamna mult in viata Mariei si care se raporteaza la fiecare dintre noi: replica din Love Story, "Love means never having to say you're sorry" si proverbul african "When death finds you, may it find you alive". Va lasam cu ele si cu sugestia sa cautati intotdeauna povesti de viata pe care sa le ascultati. Daca stiti altele sau alti oameni care povestec pentru public va invitam sa le impartiti tuturor.

Nu ne-am putut abtine sa ii facem multe fotografii Mariei, incercand sa ii suprindem cat mai mult din expresivitate. Le puteti vedea pe toate mai jos: