Muzica: Top 10 albume ale anului

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Presimt ca 2007 o sa ramana in amintirea fanilor muzicii drept un fel de an de tranzitie, in care nu s-a intamplat nimic cu adevarat spectaculos, iar tendintele din anii trecuti au continuat sa se desfasoare neabatute. Asta nu inseamna ca n-am avut parte de o recolta substantiala de muzica buna; doar ca nu a aparut nimic care sa modifice in mod semnificativ peisajul (si piata) muzicala - ma gandesc la ceva de magnitudinea iesirii la suprafata a The Strokes in 2001, care au maturat dintr-o lovitura intreaga scena nu-metal si au adus in mainstream genul indie.

Cam toate succesele lui 2007 au fost mai mult sau mai putin previzibile, si nimic nu a socat printr-un sunet sau o idee nemaiintalnita. Indie rock-ul a pierdut aproape orice urma din spiritul beligerant al inceputului anilor 2000, insa si-a consolidat succesul in forma sa calma si introspectiva (Arcade Fire), sarcina de a crea agitatie revenind in continuare aripilor progresiste ale hip-hop-ului (El-P, Kanye). In ce priveste presa de specialitate, cu un MTV transformat in canal de reality show-uri, Internetul a devenit sursa aproape exclusiva de informatie pentru oricine e interesat in mod sincer de muzica.

Dar destul cu speculatiile sterpe, sa trecem la muzica. Ca in orice top, ordinea albumelor ce urmeaza e mai mult sau mai putin arbitrara si dictata de gustul subiectiv al redactorului. Luati-o mai mult ca o semnalare a muzicii importante a anului ce tocmai se incheie, decat ca o judecata critica ferma.

10.
The National - Boxer

Al patrulea album al new-yorkezilor de la The National e un material eclectic si puternic, chiar daca intunecat si depresiv, pe alocuri. Sustinute de baritonul profund al lui Matt Berninger, cantecele de aici oscileaza intre o versiune lush-pop a celei mai bune perioade a lui Nick Cave si un Interpol lipsit de pretentiozitate si fetisul pentru Joy Division. Multe momente inspirate si mult bun gust.

9. The White Stripes - Icky Thump

Chiar daca nu are multe piese de forta si inventivitatea celei ce da titlul albumului, cea mai recenta productie a fratilor/ex-sotilor White compenseaza prin gasirea unui sound cu totul particular, care in contextul stilului deja bine definit al White Stripes, face ca intregul sa functioneze ca mai mult decat suma partilor sale. Cu alte cuvinte: nu-i tocmai un Elephant, insa e 100% White Stripes, si suna mai bine ca oricand.

8. Wilco - Sky Blue Sky

Wilco sunt in continuare un grup strans unit si care stie exact ce vrea si unde sa-si duca sound-ul alt-country, iar venirea la bord a zeului chitarii Nels Cline nu poate decat sa-i fi ajutat. Primul lor album de studio in formula 'revizuita si adaugita' ii gaseste maturi si introspectivi, pentru prima data cu un interes evident pentru sunete si tehnici moderne ce le completeaza viziunea traditionalista.

7. LCD Soundsystem - Sound of Silver

Dance, punk, pop, disco- LCD este toate acestea, si inca mai mult. James Murphy, omul din spatele proiectului LCD Soundsystem, a reusit o imbinare perfecta a genurilor de mai sus, atat ca sunet cat, mai ales, ca si compozitie. In caz ca va mirati ce incearcau sa faca toate trupele de dance-punk care au venit la Underlondon-ul de anul acesta: cam despre asta este vorba.

6. Battles - Mirrored

Battles
sunt muzica house a anului 2200. Battles sunt versiunea de club a King Crimson. Battles sunt niste muzicieni impresionanti, care si-au reinventat sound-ul pentru un LP plin-ochi de ritmuri schimbatoare, riffuri ascutite precum cutitele si cele mai inteligente tobe inregistrate in ultimii 20 de ani. Au reusit performanta de a fi avangardisti si progresivi pana la capat, si in acelasi timp perfect dansabili si ascultabili. Nu ratati.

5. Amy Winehouse - Back to Black

Uitati scandalurile de presa si istoriile cu droguri, bautura si scaderi nesanatoase in greutate. Pesemne ca d-ra Winehouse isi traieste, pe pielea proprie, cantecele - ei, si? Are una dintre cele mai bune voci de r'n'b/soul pe care le-am auzit de multa vreme - ragusita, profunda, agresiva dar si senzuala. Melodiile sunt inatacabile. Stilul e fascinant - un fel de diva soul a anilor 60, dar pe cocaina. Ce poti sa-ti doresti mai mult?

4. Kanye West - Graduation

Cel mai educat dintre baietii de cartier de peste ocean si-a reafirmat potentialul de unificator al unui peisaj muzical fragmentat, adunand laude din toate directiile: fanii rap, pop, indie, soul - cu totii ii sunt la picioare si, banuiesc, ii ingrasa conturile din banca. Si pe buna dreptate: cine altul ar fi reusit sa utilizeze in context hip-hop un sample din Can fara sa dea in ridicol, sau sa imbunatateasca cat de putin o piesa a perfectionistilor Daft Punk (Stronger), dandu-i (si dandu-le) o noua viata?

3. Arcade Fire - Neon Bible

Putine sunt trupele carora le izbuteste ce au reusit Arcade Fire cu cel de-al doilea efort de studio al lor, Neon Bible: sa faca totul sa sune mai mare, mai bine, mai grandios, mai aglomerat, fara insa a pierde ideea care i-a ghidat initial. In acelasi timp modesti si bombastici, introspectivi si explozivi, Arcade Fire isi continua explorarea regiunilor eterice ale indie-ului, cu acelasi aplomb de la inceputuri.

2. El-P - I'll Sleep When You're Dead

Asa ar trebui sa sune hip-hopul contemporan: epurat de orice pretentii de glam, fara bling-ul, casele si masinile care au transformat majoritatea rapperilor negri in clovni, hispanicul El-P este agresiv fara a fi obscen, inovator insa digerabil, furios dar in control asupra situatiei. Evitand toate cliseele si formulele prea des incercate, El-P te parasuteaza in mijlocul unei versiuni halucinante a realitatii si te lasa acolo, sa te descurci singur. Cam asa suna jungla de asfalt.

1. Radiohead - In Rainbows

Toata discutia despre distributia online si renuntarea la casa de discuri nu au facut decat sa distraga atentia publicului de la obiectul final al intregului tambalau: noua muzica Radiohead, care este excelenta. Variat si interesant fara a fi excesiv, In Rainbows alatura poate cele mai buna melodie vocala din cariera Thom Yorke cu cele mai elegante riffuri de pana acum ale lui Jonny Greenwood, sprijinite de momente de suprema subtilitate ale tobarului Phil Selway; totul pus laolalta de o productie exemplara, ce lucreaza intotdeauna in sprijinul compozitiei si niciodata impotriva ei. Inca un clasic.

In_Rainbows_Official_Cover.jpg





Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera