Muzica: Scorpions, in curand la Sibiu

Parafrazandu-l pe Creanga, nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la Scorpions, imi aduc aminte de cand eram un metropotam mic, cu televizor alb negru si ma uitam in '90 cum cadeau bucati din Zidul Berlinului in timp ce in Potsdamer Platz cantau Scorpions Wind of Change. Asta se intampla in iulie '90, cand Roger Waters monta un mega concert The Wall, cu multi artisti invitati, printre care s-au aflat si Scorpions.

Desi cand spui Zid(ul Berlinului) in muzica te gandesti mai degraba la Pink Floyd, Wind of Change a fost poate cea mai reprezentativa piesa a momentului, pentru ca deschidea perspectiva schimbarii.

De ce scriem azi despre Scorpions? Pentru ca Sibiul iar face concurenta capitalei: pe 10 noiembrie in Piata Mare canta Scorpions, cu Compact in deschidere, de la ora 19, intrarea libera.

Scorpions exista insa de mult mai mult timp decat memoria noastra, care eram niste ţânci fara habar despre ziduri cand auzeam dupa revolutie piesele lor. Inceputurile au fost prin anii '60-'70, dar primul album, Lonesome Crow, a venit abia in '73. Stilul lor de atunci se alinia curentului incipient de hard'n heavy rock, cu influente Led Zepp si Hendrix, cu instrumentale si riffuri lungi, cu accente psihedelice puternice, cu versuri mai putine.

In timpul unui tur cu UFO, in '73, Scorpions si-a pierdut chitara, adica pe Michael Schenker, care a fost cooptat de UFO. Momentul a fost depasit prin cooptarea lui Ulrich (Uli) Roth care a adus in Scorpions pe multi membri din formatia in care canta atunci, Dawn Road. Desi nu a ramas mult timp cu Scorpions, din cauza ca piesele sale erau putin cam prea influentate de rockul psihedelic al lui Hendrix, stil pe care Scorpions incepea sa il schimbe, intreptandu-se spre hard pop rock, Roth a fost poate cel mai bun chitarist pe care l-a avut Scorpions.

In noua prezentare, albumele au inceput sa curga: Fly to the rainbow ('74) (aici video dintr-un tur in Japonia din '79), dupa care Therion a facut un cover foarte reusit, urmat de In Trance ('75), care a declansat o pasiune subita in... Japonia (asculta Speedy's Coming, la o vreme cand vocea lui Klaus Meine era tanara, dar avea inca de pe atunci soundul distinctiv si atat de usor recognoscibil, cu tremolo-urile caracteristice).

Vocea lui Meine a fost data disparuta in '81, cand intre Animal Magnetism si Blackout vocalul si-a pierdut graiul, moment destul de critic, atat in viata lui, cat si a trupei. Vocea i-a revenit, din fericire, dupa operatii si foarte multe exercitii.

Au urmat ani de glorie, nu doar in Germania natala, ci si in restul Europei si mai ales in SUA (avantajul de a canta in engleza...), unde au intrat in topuri cu Rock you like a hurricane, Still Loving You, care a intrat pe locul 22 in topul 25 power ballads al VH1. Au ajuns cu concertele chiar si in Rusia, in '88, unde trupe din vest nu (prea) intrau.

Dupa anii '90 criticile au fost mai bune sau mai proaste, iar directiile s-au schimbat des. O revenire apreciabila a fost momentul de glorie... adica Moment of Glory, pe modelul rock filarmonic urmat de multe trupe, album inregistrat in 2000 cu Orchestra Filarmonica Berlin (aici live You and I).

Dupa o pauza lunga, in 2004 au scos Unbreakable, care n-a lovit nici topurile, nici undele cu vreun hit. In 2007 au scos Humanity - Hour 1, din care cine merge la Sibiu probabil o sa aiba ocazia sa auda ceva piese. Acest album are si un site oficial, unde nu gasiti mare lucru, dar puteti sta la chat cu o inteligenta artificiala roscata si cu ochi albastri :)