Muzica: Pink Martini

Pink Martini se autodefinesc "ambasadori muzicali" si intrebati despre stilul muzicii lor, ar spune ca sunt "pop demodat in stilul Frank Sinatra" (de aici).

Pink Martini sunt o trupa cu un numar fluctuant de muzicieni, de obicei in jur de 12. Orchestratia e colorata de suflatori (trompeta, trombon), coarde (vioara, violoncel, cateodata harpa si, desigur, chitara si bass) si percutie (tobe, baterie, bongos).

Orchestra (e un nume oarecum mai potrivit decat "trupa") s-a nascut prin '94, ideea venindu-i lui Thomas Lauderdale, care canta la pian din copilarie si a aparut in cadrul mai multor orcheste simfonice si de camera.

Initial cantau la evenimente caritabile (putin politice, putin de strangere de fonduri) si treptat s-au inmultit, au cooptat-o definitiv pe China Forbes (voce), iar in '97 au scos si primul album, Sympathique!, urmat in 2004 de Hang on Little Tomato si in 2007 de Hey, Eugene!


sursa foto

Revenind la stilul lor nu foarte bine definibil, Pink Martini canta un fel de cafe concert cu accente latino, cu ritmuri de cha-cha, cu momente jazz presarate cu putin swing, muzica clasica, ceva bossa nova, un pic de lounge si un exotism sonor care gadila erotic si jucaus urechea.

Cosmopolitismul lor nu razbate doar din genurile de muzica abordate, ci si din limbile in care canta: au piese in franceza, in spaniola, iar pe ultimul album chiar si in japoneza si araba.

Vocea de cantareata de opera (autodidacta) a Chinei, urmata de lungi momente instrumentale, te transpune in deceniile interbelice, intr-un club glamour unde intr-un colt Bugsy a mai incheiat o afacere ilegala cu rom, la o masa intunecoasa Sacco si Vanzetti susotesc innegurat si la iesire Bogey isi trage palaria pe frunte murmurand impasibil "Here's looking at you, kid."

Pe Pink Martini o sa ii auzim pe 27 octombrie la Sala Palatului, iar pana atunci puteti asculta cateva fragmente din ultimul album pe site-ul lor sau daca vreti si suport video, you tube va sta la dispozitie.