Mostenirea anilor '60. In publicitate.

La manual scrie ca anii '60 au fost definitorii pentru advertising, ani nebuni in care domni precum Ogilvy, Bernbach sau Burnett trageau linii clare si construiau branduri vizibile si astazi. Chiar, stiti cati ani are cowboy-ul Marlboro? In jur de 50. Nu-i asa ca arata inca bine in poze?

      

Multe din brandurile care s-au impus atunci le regasim si astazi, unele dintre ele aproape in aceeasi forma. spunea Cristian Munteanu, creative director la TBWA, aseara in Laptarie despre publicitatea anilor '60 in cadrul manifestarilor '60s o'clock, de care am mai vorbit aici si aici.

Ogilvy e mort, guys! afirma hotarat Cristian, vorbind ca de fapt nu are rost sa ne raportam la manuale si la istorie, in conditiile in care ceea ce se intampla acum in publicitatea internationala este foarte interesant, inovativ si e o industrie mult mai dinamica decat ar fi visat anii '60 vreodata.

Asumandu-si statutul creativului aiurit, revoltat si artist, Munteanu darama multe din miturile publicitatii. Striga nonsalant Fuck the icon!, referindu-se la faptul ca acest ultim stadiu al unui brand ucide de fapt brandul, il ingroapa si il face sa continue intr-o inertie lipsita de creativitate.

Ca exemplu a avut urmatoarea intrebare: Ce preferati? Comunicarea in genul Coca Cola sau Marlboro sau comunicarea de tipul Playstation sau Nike?

Publicul, tanar si prins in vehementa vorbitorului, a raspuns in cor:
- Playstation!
- De ce?
- Pentru ca e divers, dinamic si incitant.

Cowboyul Marlboro e acelasi si...cum spuneam, e batran sau, ca sa-l citam pe vorbitor...un parlit! Asadar cam asa vede Cristian Munteanu consistenta in publicitate si raportarea la valori de mult apuse.

Noi credem insa ca si segmentul demografic targetat in acest context are un cuvant de spus in modul de comunicare. Mai mult, istoria conteaza intotdeauna.

Pe de alta parte Alexandra Cantor de la Leo Burnett nu a fost atat de radicala, afirmand ca ea crede in icon brands argumentand cu povestea publicitara a nazdravanului Beetle.

Masinuta a fost pozitionata de Bernbach ca fiind...urata, proasta, fara imbunatatiri succesive, opusa deci frumoaselor masini pline de glamour pentru cei care traiau fara griji american dream-ul acelor ani. Dar o facea cu umor si cu autoironie, devenind brusc simpatica publicului plictisit de atata conformism. In plus, creativii care au lucrat la campanie frecventau mediile artistice si boeme ale New York-ului, asa ca au facut din micul Beetle...altceva, anti consumist, anti-reclama, anti-moda, anti... orice. Dar pro umor.

Oh, btw, Metropotam insusi s-a uitat un pic la istorioara Broscutei acum cateva zile.

         

Altfel, ne-am amuzat foarte tare la vederea unui montaj de reclame (e mult spus, erau mai mult reportaje din fabrici si uzine) din perioada comunista de la noi, realizat de Lorelei Mihala de la TVR. Stiati ca atunci exista o institutie care se numea "Intreprinderea reclama"?
A fost prezent si Mihai Stanescu, caricaturistul care a realizat un manual de publicitate in care...critica tot.

In concluzie a fost o seara agreabila, discutiile ne-au placut desi nu intotdeauna au fost focalizate pe subiectul propus. De asemenea ni s-a parut foarte buna ideea Team Work (studenti la comunicare, in cadrul Facultatii de Litere) de a organiza intalniri tematice, mai ales ca este un subiect ce starneste discutii aprinse, ca cele de aseara.