Mituri si adevaruri despre viata dupa divort

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Articol semnat de psihoterapeutul Claudiu Ganciu.

Cum se impaca un cuplu dupa ce divorteaza mai ales daca au un copil?

Iata o intrebare cu multe raspunsuri. Dar sa selectam baza ei si ce ne spune ea. In primul rand, vorbim de o impartire care, daca nu ma insel, are din punct de vedere juridic o abordare diferita.

Nu sunt jurist si probabil unul ar fi util in acesta abordare. Impartirea vorbeste de o categorie – divortul care se imparte in doua situatii – cuplul fara copil care divorteaza si copilul ai carui parinti divorteaza.

Sa vedem de unde vine diferenta. In mod sigur ca diferenta vine din prezenta copilului. Dar nu copilul divorteaza. Divortul ramane al parintilor.

Despre ce impartire vorbim? Despre impartirea intre un cuplu sexual si un cuplu parental. Daca prima situatie pune in discutie tema despartirii, tema importanta in orice cuplu casatorit sau nu care a decis sa nu mai continuie viata sexuala impreuna, cea de-a doua pune o alta tema – copilul pune in discutie divortul din perspectiva cuplului parental.

Este evident ca ei nu vor divorta din postura de parinti ai copilului. Ca urmare, intr-un fel sau altul cei doi vor trebui sa negocieze cuplul parental.

Asadar, o singura intrebare, doua situatii. Fiecare situatie poate sa fie tratata in pagini intregi. Sa incerc sa le sintetizez in cateva randuri. Ceea ce pune in mod general in discutie aceasta intrebare este "legatura inconstienta”. Mirii nu sunt rude. Copilul si tatal sau copilul si mama sunt rude.

Avem o legatura inconstienta de apartenenta si filiatie. Problemele puse de cele doua situatii sunt foarte diferite si modeleaza diferit oricare din cele mentionate mai sus.

Cuplul parental nu poate sa divorteze pentru ca, din punctul de vedere al legaturii familiale, acestea sunt integrate ca parti ale copilului. In psihicul copilului cei doi parinti sunt „impreuna”.

Acest „impreuna” nu inseamna ca impart aceiasi viata, ca locuiesc impreuna sau ca sunt buni, minunati, etc. Nu inseamna decat ca acest copil isi structureaza identitatea proprie pe un „tata” si pe o „mama”.

Cum se intampla lucrurile in realitate, in viata sociala, are o importanta mai redusa. Important ramane pentru copil cum isi traduce el cele doua parti din el. Iar pentru aceasta are nevoie de doua lucruri – de relatii cu cei din jur si de cuvinte.

A avea nevoie de relatii inseamna ca nu exista interdictii care sa regleze existenta lui interioara. Faptul ca nu sunt interdictii, nu inseamna ca nu sunt reguli prin care o situatie conflictuala cum este divortul le cere din plin.

Ceea ce are specific divortul unui cuplu cu copil este faptul ca in centrul actiunii lor va sta copilul. Ei urmaresc o amenajare care sa fie in concordanta cu specificul familial si cu copilul.

Cuplul sexual poate sa divorteze si sa inlocuiasca legatura cu alta persoana fara ca aceasta sa fie o grija majora. In cazul copilului acest lucru nu este posibil fara cuvinte care sa expliciteze si sa faca un sens in mintea copilului.

Dar pentru ca acest lucru sa fie posibil este necesar ca pentru parinti situatia sa fie asociata unui sens. In multe asemenea situatii ar fi binevenita o terapie de familie in care ceea ce se intampla sa capete sens pentru toti cei implicati.

Obiectul unei terapii analitice de familie nu este nicidecum impacarea partilor sau divortul si sa dea un sens la ceea ce i se intampla copilului dincolo de vointa lui. El nu divorteaza, el este pus in situatia sa fie dependent de un adult si nu poate sa ia decizii in acest caz.

Dar el este cel care incearc sa inteleaga. Si sa nu uitam un lucru, ca este foarte posibil ca divortul sa aiba si avantaje pentru copil.

Sursa foto




Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Terasa mea preferata in 2017 este ...
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera