Mituri si adevaruri despre reactiile familiei fata de un membru bolnav

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Articol semnat de psihoterapeutul Claudiu Ganciu.

Viata de familie este afectata cand un membru al familiei este bolnav. Dar modul in care este afectata depinde de fiecare familie in parte. Familia preia, de obicei, in grija pe cel bolnav. Acest lucru este inevitabil si face parte din „sarcina” familiei.

Nu este o sarcina explicita si implicita. Este de la sine inteles ca o familie are grija de fiecare membru al ei. Partea oficiala este interesanta numai atunci cand apare un refuz al luarii in grija a celui bolnav.

Am putea spune ca, mai intai de toate, in cazul imbolnavirii se produce o reorganziare a familiei. Cel bolnav nu este lasat singur ci este preluat in grija de cineva. Acest lucru inseamna, mai intotdeauna, ca cel bolnav va fi insotit de un membru al familiei sau de un delegat al ei.

Aici este si o "industrie” construita in jurul celui bolnav. Exista persoane care fac o profesie din asta si care isi ofera serviciile in schimbul inlocuirii membrilor familiei in ingrijirea bolnavului.

Aceasta este imaginea tehnica. Ea nu are in vedere considerente morale, sufletesti de alta natura ci se refera la faptul ca o boala necesita o abordare din partea familiei iar aceasta abordare se desfasoara organizat.

Dar aceasta organizare este inclusa in modul de functionare al familiei. Fiecare familie va reactiona conform specificului sau. Cand legaturile familiale sunt mai curand simbiotice si fuzionale, reactia membrilor familiei va fi in stilul: "noi suntem bolnavi”.

Boala este traita ca si stare de familie. Cunoasteti probabil acele familii care dau navala intr-un mod mai agresiv sau mai pasiv asupra doctorilor in spitale cand are loc un accident sau un membru al grupului este afectat.

Alte familii au tendinta spre abandon, spre incercarea de a scapa de boala, prefera sa situeze bolnavul intr-un mediu profesionist, in spital, azil, etc. Acest tip de legatura familiala este mai curand cea in care bolnavul este o expresie a suferintei familiale. Boala trebuie pentru ei sa fie izolata iar impactul sau redus la maximum. In aceste situatii apare o reactie de evitare a bolii si de considerare a ei ca fiind inerenta.

Cazul cel mai frecvent este insa cel de negare a bolii. Boala este refuzata iar faptul ca exista este redus. O boala grava poate sa fie tratata ca fiind una simpla. Daca e o raceala, atunci ea nici nu este considerata boala. Simptomul nu este vazut. Deseori aceste lucruri se intampla cu copiii.

Parintii nu vad de multe ori o stare de boala a copilului si este nevoie de interventia unui tert exterior care vede boala. Opusul acestei stari este cel in care se manifesta o preocupare permanenta, care este caracterizata de cei din jur ca exagerata pentru o eventuala suferinta a copilului.

Spre exemplu copilul care este dus la un consult oftalmologic pentru ca mamei i s-a parut ca nu vede bine. Sau pentru ca se banuieste ca are dificultati de crestere.
Daca ne intrebam cum este corect, atunci vom avea o problema.

Fiecare familie reactioneaza in conformitate cu organizarea sa inconstienta. Legaturile familiale se pun in actiune in mod implicit.

Am putea considera ca important este sa se aiba in vedere realitatea bolii. Sa se distinga intre starea de boala si cea de sanatate si mai ales intre o indispozitie momentana si o presupozitie de ceva grav.

Dar acest lucru este un ideal pe care nu este cazul sa ni-l propunem decat intr-o anumita masura. Mai important este insa serviciul medical ar doctorul la care familia apeleaza sa fie unul in care sa aiba incredere.

Aici nu este atat vorba de o competenta medicala cat de capacitatea medicului de a da incredere si siguranta familiei. De asemenea, mi se pare ca exista o diferenta intre cazurile de boala fizica si cele in care exista o suferinta psihica.

Poate ca aceasta diferenta provine din profesia mea si din faptul ca ma intalnesc cu suferinta psihica, dar situatiile legate de atacul de panica sau de dificultati sexuale in care partea fizica si cea psihica se combina mi se par situatii care explica destul de bine imbinarea acestora.

Sursa foto 1, 2




1 comentariu vrei sa comentezi?

Mituri si adevaruri despre reactiile familiei fata de un membru bolnav
Alexandra
#1 -

Care sunt miturile si care adevarurile?...

Mi se pare mai degraba un articol cam fara cap si fara coada, deloc in concordanta cu titlul ales...

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ce fructe va place sa mix & match in iaurt?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera