Mituri si adevaruri despre gandirea psihologica

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Articol semnat de psihoterapeutul Claudiu Ganciu.

Va propun sa invatam sa gandim psihologia. Mi-a atras atentia un comentariu la un articol publicat de curand - Mituri si adevaruri despre violenta domestica. Daca incerc sa justific violenta domestica. El mi-a atras atentia prin faptul ca este necesar sa incercam sa gandim lucrurile care se intampla. Nu ajunge sa condamnam ceva pentru ca lucrul respectiv sa se schimbe.

Este necesar sa tratam si sa vindecam. Daca iti este frica de sange nu te apuci sa devii chirurg. Sa va imaginati un om care sufera. Daca vrei sa il tratezi si sa-l ajuti nu este suficient sa plangi langa el si sa condamni „raul” care i se intampla. El are nevoie de ajutor si pentru a fi ajutat este necesar sa intri in ceea ce este spuneti-i cum vreti „rau”, „mizer”, „nebunesc” etc. si alte epitete din aceasta serie.

Lucrurile sunt simple cand este vorba despre un singur om. Problema se complica atunci cand vorbim de un cuplu, de o familie, de o institutie, etc. Daca pentru un singur om putem sa intelegem o suferinta si sa facem asta fara sa o condamnam, problema nu mai este asa de simpla cand un cuplu se plange de infidelitate, infertilitate, gelozie sau violenta.

Morala nu vindeca ci protejeaza. Sistemul moral ne permite sa traim impreuna in societate. Este importanta dar nu are un rol terapeutic ci permite sa ne raportam unii la altii in conditii optime. Sa condamni ceva sau altceva este o modalitate de a spune ca tu nu te bagi ci ramai un judecator mai bland sau mai crud a ceea ce se intampla.

Un cuplu in care se manifesta un simptom este o pereche care sufera. In care amandoi sufera. Multi oameni au tendinta naturala si morala de a spune ca in acel moment separa pe „cel bun” de „cel rau” scapand din vedere ca oamenii traiesc impreuna, ca au bunuri si copii impreuna. A condamna in numele unei morale de orice natura este varianta simpla si comoda. Dar aceasta nu este tratament.

Tratamentul incepe numai dupa ce reusesti sa treci de aceasta tentatie. Cuplurile incep o terapie atunci cand suferinta lor este maxima. Nu am intalnit cupluri care sa vina in terapie cand criza nu era suficient de puternica. Ei nu vin pentru a fixa cine este bun si cine este rau, nu vin pentru o morala sau o moralizare ci vin pentru a putea sa fie impreuna intr-un mod „sanatos” resimtind ca ceea ce fac acum impreuna este „bolnav”. De lucrul acesta au parte in permanenta din toate partile.

Modul pe care vi-l propun sa priviti este urmatorul. Toate aceste lucruri sunt simptome ale cuplului respectiv. In spatele lor se gaseste o „boala”. Aceasta boala este cea care trebuie tratata. Dar suferinta este a cuplului nu a unuia sau altuia din perechea respectiva.

Putem sa vorbim despre o suferinta individuala atunci cand cel care se adreseaza este o singura persoana. Daca vom vorbi de o pereche sau o familie atunci ei acuza o boala a cuplului sau a familiei. Si ca sa raspund comentariului. Scopul meu nu este sa justific nimic. Ci sa explic ce se poate face. Acolo vorbeam de violenta domestica. Dar e la fel de valabil pentru oricare alt simptom al cuplului.

Iar pentru a putea face asta este necesar sa invatam sa privim dincolo de manifestarea propriu- zisa, de ceea ce se intampla pentru a afla „cum de se ajunge intr-o asa situatie”, indiferent de natura ei si de „morala ei”. Astfel vom putea sa redam modul autentic al cuplului respectiv care este echivalentul valorii de „sanatos” pentru cuplul respectiv indiferent de simptom.

Putem sa spunem asa – ca scopul unei terapii nu este interdictia unui simptom (la care ne-ar conduce mai repede sau mai tarziu o abordare morala) ci disparitia nevoii ca acel simptom sa existe.

Va puteti gandi la infidelitate. Scopul nu este interdictia infidelitatii care se constituie in scop moral ci in tratarea motivelor care au dus la infidelitate. Din momentul disparitiei motivelor respective si infidelitatea dispare de la sine ca necesitate. Varianta morala a interdictiei muta conflictul din ceva exprimat, infidelitatea care se produce intr-unul interior – „si-ar dori dar nu se poate”.

Adica disparitia cauzelor conduce la vindecare si la un mod in care nevoile sunt satisfacute de starea generala a cuplului si nu de exprimari exterioare cuplului. La fel vorbim si despre violenta domestica si alte stari de criza si suferinta.

Sursa foto 1, 2, sursa thumb




Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Terasa mea preferata in 2017 este ...
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera