Milogii: de pe ieri, pe alaltaieri si pana azi

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Nu mai apucam pe drumul batatorit al cersetoriei ca fenomen organizat in retele, pe urmele celor care joaca tare la "bursa" colturilor aglomerate ale metropolei ca sa intinda mai mult mana. Cotim si pe langa cei de-o schioapa scosi ziua la cersit care flutura pe sub nasul trecatorilor "drapelul" atarnat de gat cu Maica Domnului si ne abordeaza cu sloganul Da-mi un ban, trai-ti-ar familia. Coboram un pic in istorie pe urmele celor care nu mai intra azi in alte rame si care ne arata un altfel de chip al saraciei: un chip si atat dar mai umil si mai spalat. 

chipul saraciei

Imbatranind odata cu saracia si "bastonul" - singurul umar pe care se sprijina (Bucuresti, 1902)

c4

Fara naframa, dar cu condei si slapi

C4

In maruntaiele istoriei, din "breasla" cersetorilor cu handicap la 1900

cersetorie 1

Saracia nu poate fi pititia sub pres, ca praful, oricat am da cu matura

Cersetoria ca anomalie apare inca pe vremea lui Homer, care in Iliada si Odiseea vorbeste de prezenta unui anume gen de "paraziti sociali". Sub influenta ideilor religiase de la baza crestinismului se organizeaza in anul 570 o asistenta a vagabonzilor. Acum o mie de ani inainte erei noastre, se recomanda ospitalitatea publica pentru aceasta categorie de nefericiti. Mai tarziu, mila s-a transformat in ostilitate, in razbunare, iar legile chiar condamnau la moarte indivizii care rataceau in afara tribului. Hubert de Puy in lucrarea "Cersetorie si Vagabondaj" arata mai tarziu ca vagabondajul este sursa cersetoriei, aflam din lucrarea "Cersetorie, Delicventa, Vagabondaj"

cersetorii

Daca nu ar fi fost prostitutia, cersetoria ar fi fost cea mai veche meserie din lume

Crestinismul a asezat cersetoria deasupra milei, inconjurand-o cu o aura de sfintenie. A fi cersetor insemna a fi crestin "pana la capat", insemna ca ai renuntat la toate bunurile materiale si te-ai decis sa traiesti numai din mila, sentiment vazut ca fiind crestin prin excelenta. S-au infiintat chiar si ordine monasticesti ale cersetorilor. Cersetorii, oamenii de la marginea societatii nu au primit insa niciodata un loc "cald" in societate, si au fost impinsi cat mai spre marginea societati. In aproape toata Europa, dupa ce un timp Ordinul Cersetorilor a fost privit cu respect, a inceput si decimarea cersetorilor, arsi pe rug sub acuzatia de erezie sau vrajitorie.

c6

Un sarman exorcizandu-si saracia

 cersetorii 2

Intre 1901 si 1902, bugetul Capitalei pentru asistenta saracilor era impartit astfel: 20.000 de lei pentru subzistenta, 10.000 de lei pentru inmormintare, 8.000 de lei pentru azilul de noapte, 22.000 de lei pentru ospataria populara si 5.500 de lei pentru baile populare. Intr-o perioada in care sticla de vin autohton costa in jur de 100 de lei. "Medicul comunal, in numeroasele lui vizite pe la casele bolnavilor saraci, constata de multe ori ca acesti bolnavi au mai multa nevoie de ajutoarele de subzistenta decit de sfaturi sau doctorii", noteaza Proga. Majoritatea acestora erau cersetori sau vagabonzi. Conform lui N. Minovici, I. Stanescu si B. Brenner, ei se imparteau in trei categorii: batrinii, minorii si indivizii mai mult sau mai putin valizi, ajungand in total la 13.000 de persoane (la o populatie de aproximativ 300 de mii de oameni).

cersetorii3

Cu casa in spate, in cautarea painii (inceput de veac)

c3

Replicile cersetorilor insotite de gesturi burlesti, ca si fetele lor greu descriptibile par un roman viu scris de un geniu crud. Revolta lor e insuficienta ca sa le schimbe destinul. Imi amintesc de un cersetor orb care canta la acordeon prin tramvaie. "Orice-ai face orice-ai drege/Numai moartea te petrece/Eu astept alta Reincarnare/ De-aia cant prin tramvaie", spune Nicoale Merisanu care vede marginalul ca un excentric, un ghinionist, un loser.

c 2

Cat de europeni suntem?

aurolacii

Asistenta acordata primitivilor strazii varia in functie de tari: era facultativa in Franta si obligatorie in Anglia sau Germania. Cu toate acestea, politicile dedicate saracilor aveau citeva caracteristici comune, aplicindu-se doar in urma unei anchete care trebuia sa stabileasca lipsa de avere si de rude ale persoanei care urma sa primeasca ajutor de la stat. Prin aceasta masura, autoritatile evitau crearea unei tagme a saracului de profesie intretinut din banii contribuabililor.

Daca ei prefera sau nu pe strada e greu de spus. Imbranciti de colo colo, de la autoritati la fundatii la Protectia Copiilor, ei raman legati in lanturile propriilor neputinte, prizonieri fara scapare intr-o lume care ii refuza si ii scuipa in leagane de copii. Putem sa le aruncam un colac de salvare taind raul de la radacina, adica prevenind abandonul si abuzul familial si atunci poate nu va mai fi la fel de rentabil pe strada. Si poate daca inainte de ne atarna rufele la uscat le mai si spalam un strop, ele nu vor mai atarna atat de greu pe "franghia" care ne conecteaza la civilizatie. Pana atunci, cum despre problema cainilor  vagabonzi se vorbeste mai mult decat despre cea a cersetoriei, ramanem fara "petice" pentru cuvioasa haina occidentala.

Surse si resurse :

Adrian Majuru: "Cersetorie, delicventa, vagabondaj"; Adrian Majuru: "Familia Minovici, univers spiritual"

Fotografiile provin din colectia Adrian Majuru. Multe multumiri.




1 comentariu vrei sa comentezi?

Milogii: de pe ieri, pe alaltaieri si pana azi
Bogdan
#1 -

Altfel

fain ! Un alt mod de a ne amiti cum isi mai duc oamnii zilele Muzica "face toti banii"

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Terasa mea preferata in 2017 este ...
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera