Metropotravel: Tanger sau Occidentul in Africa

Cand ma gandesc la Africa imi vin in minte toate imaginile din filmele de David Lean sau din cartile de Rice Burroughs, Joseph Conrad sau chiar o scriere de Vasile Alecsandri. Taram misterios, continentul negru, o alta lumea in comparatie cu lumea noastra. Desert, jungla, rauri imense si munti inalti.

Ma gandesc la beduini, la camile si la cai arabi, negri si cu venele pline cu foc lichid. M-am bucurat cand am luat, in sfarsit, decizia de a merge in Africa. In Maroc, in Tanger. Spre deosebire de Petru care sustinea intr-un articol mai vechi de pe Metropotam ca "tara asta ar trebui inchisa de OPC", mie chiar mi-a placut acolo.


  

Ce am gasit nu corespunde cu imaginea mea despre Africa. Poate pentru ca Tangerul este printre cele mai occidentale orase din Africa. E la 20 Km de Spania, a fost sub ocupatie franceza mult timp. Insa recunosti ca esti pe alt continent. La aeroport, cand iesi, te intampina privelistea palmierilor batrani, care incadreaza soseaua spre oras. Caldura te copleseste, iar unde vezi nisip, ai impresia ca a stat cineva ore in sir sa il strecoare, atat este de fin.

Mi-a fost dat sa stau o saptamana in Tanger. Si trebuie sa fie una din cele mai frumoase perioade din viata mea. Este un oras contrastant, paradoxal chiar. Vechiul se imbina cu noul, se construieste incontinuu, apar cartiere intregi de blocuri. Dar nu asta conteaza.

Imediat ce intri in oras simti o energie care nu este a ta sau a turistilor, este a locului si a oamenilor de aici. Au un ritm special, aproape muzical, pe care il observi in modul in care vorbesc, in care merg, in modul in care conduc masinile, printre care vezi foarte multe Dacia Logan. :)

   

Iar picioarele nu te duc spre strazile largi dintre noile blocuri. Picioarele te duc pe plaja imensa din Tanger, sa privesti Gibraltarul, te duc spre Medina, piata lor cu stradute intortochate, sau spre Kasbah, vechiul palat, zona cea mai veche, inconjurata de ziduri masive si in care poti intra doar prin niste arcade imense.



Trebuie sa stai la una din terasele lor, in fata unui local care nu s-a schimbat de zeci, poate peste o suta de ani, si sa bei te a la mente, ceaiul lor de menta foarte dulce, sa fumezi o narghilea cum nu gasesti decat in Africa. Sau sa mananci una din mancarurile lor foarte aromate si satioase, de cele mai multe ori bazate pe peste sau fructe de mare, ca doar Tangerul este port. Si astfel consumi, incetul cu incetul, putin din cultura marocana.

   

Ti-e greu sa intelegi de ce oamenii ii hulesc pe acesti arabi. Poate marocanii mai putin, dar arabii musulmanii in general. E greu de inteles cum ii poti dispretui pe acesti oameni, care te invita la masa cu ei si iti povestesc povesti ancestrale, despre beduinii care petrec noptile in desert cantand in jurul focului despre curaj si fapte de vitejie. E greu sa nu te simti inspirat, sa nu iti placa portul lor si limba lor. Sunt altfel, dar zambetul lor e acelasi.

  

Simturile te vor ghida in toate locurile bune. Nu ai nevoie de ghid de conversatie, de harti. Vei stii exact unde trebuie sa mergi.  E instinctiv. E ceva din tine care recunoaste faptul ca a ajuns pe continentul originar, printre beduini si personaje de poveste. De oriunde ai fi, Tangerul te va fermeca. E garantat.

Tangerul nu e un oras scump, va descurcati foarte bine aici cu un buget redus, incepand de la cazare (sunt foarte multe hosteluri si hoteluri mici) pana la mancarea din restaurant sau chiar cea de pe strada.

Nu exista zboruri directe din Bucuresti, asa ca trebuie sa mergeti cu escala in alte orase europene. De exemplu, o varianta mai ieftina e cu Wizz Air pana in Madrid si cu Sky Jet de acolo (luat din timp va poate costa si 500 lei dus-intors). Daca vreti sa folositi companii care nu sunt low cost, preturile ajung foarte departe. Si Ryanair sau Iberia mai zboara acolo dintre low cost-uri. Pentru combinatii de zboruri ieftine recomandam intotdeauna skyscanner. :)

Album Foto