Metropotam rescrie: Cainele si catelul

Nu numai Hollywood poate sa ia povesti clasice si sa le dea o fata noua. Nici noi nu suntem mai prejos. In aceasta saptamana inauguram o noua rubrica in care sa ne exorcizam demonii literari. Vom lua opere clasice ale literaturii romanesti si le vom aduce in pas cum vremea. Sa fie mai politically corect, mai urbane... mai pe intelesul blondei de Bucuresti, de exemplu.

Vom incepe cu acea oda zoomorfa a egalitatii, fabula Cainele si Catelul, scrisa de Grigore Alexandrescu.

Shi-tzu si maidanezul

"Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum chow-chow, buldogii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
Doar pentru ca sunt de talie mare,
Asta e o-ntâmplare:
Eu sunt doar cel mai nobil, cu blana tunsa si botic curat
Stapana imi spune adesea că-n ţări civilizate
Cateii sunt mari in societate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Pe mine stapana nici in vacanta nu ma părăseşte.
Imi port zgarda cu bucurie
Stiu ca ma invidiezi dar asta este,
Oamenii ma mangaie pe mine, la tine trec peste"
Aşa vorbea deunăzi cu un maidanez oarecare
Samson, shi-tzu imperial, ce lătra foarte tare.
Maidanezul Samurache, il asculta ganditor
Ca sa-i spuna o vorba inteleapta din popor
"Mai important, frate, e sa te accepti pe tine
Decat coafuri, tratamente si zgarzi cu rubine"
"Eu, fratele tau?" răspunse Samson plin de mânie,
"Suntem toti catei dar eu sunt mai tare
Am zgarda, casa si mancare premium
Manichiura la gherute si stau intr-un condominium
Uite cate am, vezi?
Nu e asa ca ma invidiezi?"
"Amice, raspunse Samurache,
Ai dreptate sunt un mare ratat,
Dar cel putin...
Nu eu sunt ala castrat."

In viata nu le poti avea pe toate
Cel putin in privinta asta, exista egalitate.