Merg la posta. Ce sa (nu) fac?

E bine sa stabilim de la bun inceput: la posta nu ai voie sa faci nimic. Daca totusi treci pe acolo sa strecori furtiv* un plic in cutie, si daca nu e coada la ghiseu, poti sa intri sa ii multumesti functionarei pentru ca exista. Asta da, ai voie sa faci.

Daca n-ai noroc in viata, e marti, 13, ceasul rau, pisica neagra si trebuie sa te duci la posta, sa NU faci urmatoarele lucruri:

- sa te asezi la coada cea mai scurta. Va dura de 2 ori mai mult decat la restul ghiseelor.
- sa ceri timbre. Acestea trebuie comandate pe internet.
- sa ceri lipici (foloseste-l pe cel pe care il ai in permanenta in trusa de urgenta in caz de... timbru)
- sa ceri un pix. Un PIX?! Cum nu ai pix? Fiinta abjecta si demna de tot dispretul si aburii de pucioasa ai lui Aghiuta! Na pix!
- sa nu te puna sfantul duh sa gresesti ceva pe vreun formular. Daca o faci, asigura-te ca ai testamentul in ordine si asigurarea de viata la zi. Pentru ca poti sa iti iei adio de la ea. Ea, viata...
- sa ceri mai mult de 1 (un) lucru - de exemplu timbru SI carte postala. (Exista, cred, cursuri care te invata arta privitului in furculita inmuiata in venin de vipera cu corn. Muritorii de rand nu vor rezista o secunda)
- sa spui buna ziua si sa zambesti. Faci curent degeaba si functionara din fata ta ar putea sa raceasca.
- sa vorbesti prea tare, poate interpreta ca tipi la ea. Nici prea incet, ca o sa tipe ea la tine.
- sa te intorci cu spatele si sa pleci. Trebuie sa te indepartezi cu fata, respectuos, fara sa o privesti in ochi.
Dupa ce inchizi usa pe dinafara, fuga la prima biserica si dai cateva acatiste ca ai scapat cu viata. Apoi iti juri sa folosesti doar internetul pentru corespondenta si plati.

Si nu uita: este o cruzime sa supui la orice efort pe fiinta delicata de dupa sticla ghiseului de la posta, care sta acolo jos ca o mica printesa, in timp ce tu, slujitor supus, stai cu ochii plecati in picioare in fata ei. Cere-ti iertare ca ii deranjezi existenta si incearca sa nu se mai repete!


*Pe furis, pe sub ascuns