Manolovici si ascutitoarea lui la Preoteasa

Vineri seara. In trecere pe la Preoteasa, pentru o bere de final de saptamana, dam cu nasul de niste afise ce anuntau un mare concert al marelui virtuoz al chitarii electrice, marele Adi Manolovici, impreuna cu sindicatul sau si cativa invitati (nu va spunem care, ca va stricam surpriza). Si daca tot eram acolo si tot ce trebuia sa facem era sa migram cu berea dupa noi dintr-o incapere in alta, ne-am gandit sa aruncam un ochi. Sau pe amandoi. Si urechile, eventual.



Tare interesant a fost biletul de intrare, care a constat dintr-o caseta mai veche a Satrianiului mioritic. Veche, adica nu din 2006. Incercati mai bine 1999. Si cu fata lui Manolovici taiata de un X cu carioca. Mai avea si omu` nevoie de niste loc in debara.

Din pacate, am ajuns prea tarziu ca sa prindem formatia din deschidere, o trupa de patru fete numita Idol. Si initial chiar ne-a parut rau. Este timpul ca femeile sa se faca simtite in toate domeniile, ca doar nu degeaba se strofoaca Hillary si Elenele Udrea/Basescu. Dupa care am ajuns acasa si am dat peste pagina lor de pe Myspace, ce ne-a facut sa intelegm ca uneori si misoginii au dreptatea lor.



Daca simtiti asadar nevoia de o doza de Blondy (ale noastre, a nu se confunda cu formatia lui Debbie Harry) cu chitari si haine de piele cu tinte, atunci va invitam sa o procurati, pe riscul vostru desigur, de aici. Dar tineti minte ca daca ciocanelul o sa vi se ia la bataie cu scarita nu primim plangeri la redactie!

Asadar, dupa aproape jumatate de ora de rock blond (atat in sens propriu, cat si figurat) a urcat si maestrul pe scena. Cu trupa cu tot. Din pacate, oamenii aia pareau doar figuranti pe langa el. Codrut Andrei (chitara-ritm) putea sa faca si air guitar, ca tot atat de tare s-ar fi auzit, dar macar nu si-ar mai fi chinuit degetele. Bassul abia se distingea printr-o ceata de note de ascutitoare electrica. Iar toba putea la fel de bine sa fie inlocuita cu o clapa si un midi, fiindca era oricum doar pe post de metronom fata de frontmanul Adriani Manolovai.

In fata, probabil undeva in jurul a cincizeci de oameni, majoritatea ajunsi acolo ca si noi, din intamplare, urmareau plictisiti cum omul se producea cu patos pe scena si masacra Always Me, Always You de la Satriani. Singura exceptie de la starea generala de indiferenta era un batranel din fata scenei care parea cu adevarat patruns de muzica si dansa de mama focului.



Dupa nici prima jumatate de ora au ramas din acei cincizeci de oameni cam jumate, probabil veniti pentru primul invitat al serii... tobele, va rog... Mirceaaaaa Vintilaaaaaa! Omul, cu toate ca a cantat doar trei piese - imposibil de ascultat daca nu reuseai sa faci abstractie de strigatele de durere ale bietei chitari manevrate de Manolovici (cam ca Yabu din Shogun cand il fierbea pe olandez...), a inviat cei cativa oameni din fata si chiar a primit ceva aplauze. Speram ca trubadurul-principal al serii nu a fost prea ranit ca invitatul lui a fost bagat in seama mai mult, dar sa nu uitam ca omul canta, pe vremuri, Miruna...
 
Urmatorul invitat... come on, say something for the audience... Laurentiu Cazan. Cu burtica, copil si nevasta, omul si-a facut treaba, si-a luat banul si probabil o fi plecat acasa. Oricum, noi nu avem de unde sa stim, pentru ca urechile ni se revoltasera complet si fugisera fara noi, undeva pe hol, la adapost de rafala de sunete de tabla zgariata care pornea din corzile chitarii maestrului.


 
Iar undeva, in spatele trupei, domnea lasciv un banner mare cu o marca de bere chitita sa aiba grija ca astfel de evenimente triste sa se tot repete, ca de, tre` sa aiba si artistul din ce trai. Asadar, cativa kilometri pe grif cu insistenta unui Robocop al chitarii, trei cantecele marca Flacara si un Cazan uitat descoperit de la Eurovisionul din `93 - asta sponsorizeaza firmele mari din Romania.

O sa va ofer, aici la sfarsit, un subiect de gandire: reusita copiilor din Constanta care au castigat anul trecut Concursul Internaţional de Proiectare de Staţii Spaţiale, organizat de NASA, si ai caror parinti au trebuit sa se chinuie cu gasirea sponsorizarilor pentru deplasarea in SUA. Si macar ei nu polueaza fonic.