Listing: Bucurestiul in locuri din cantece

Cald. Oribil de cald. Cu rucsacul la spinare, haladuiam prin Bucuresti mai zilele trecute, cautand oameni si locuri. Plimbandu-ma de-a lungul bulevardului Carol, am ajuns la Piata Rosetti si, aflat la intersectie, trebuia sa hotarasc ce drum apuc. Ridic privirea si zambesc, surprins de ce-mi vad ochii: alb pe albastru, scrie "Strada Sperantei". Fredonand piesa Corinei Chiriac si cautand din priviri casa cu plopi, o iau la pas. Mi-am descoperit drumul pe azi: oare cate locuri din cantecele Bucurestiului or fi reale?



La parterul Strazii Sperantei s-au pus gratii.

Cu cel putin o parte din locatii imi e simplu sa ma descurc: Piata Romana nr. 9 e chiar la coloane, numarul se distinge greu, deasupra unei usi intre magazine de tot felul, dar e acolo. Nu poti rata adresa facuta celebra de cantecul lui Andries, cantat insa de Alifantis: chiar langa se afla un non stop cu proviziile mereu la zi.



Piata Romana numarul 9: intre timp, au schimbat si usa

"Hanul lui Manuc" despre care ne tot canta Mircea Vintila e inchis pentru renovari, dar poti bea o bere sau un suc la terasa din fata cladirii, mai ales in zilele astea toride. Daca nu stiti unde e, va spunem noi: Strada Franceza nr.62, la Piata Unirii.



Hanul Manuc - la poarta si la strada

Urcand dinspre Piata Unirii pe calea Calarasilor, dai de alte locuri despre care vorbea Mircea Vintila: calcand pe strada Popa Nan, am mers cam vreo 10-15 minute pana am gasit Hala Traian, exact asa cum e povestea cantecului. N-am vazut nici batranul fotograf, nici frizeria fara musterii, dar nimic nu ma putea opri sa cant, bucuros ca descopeream un nou Bucuresti.



hala Traian

Vrand-nevrand, tot de cantecele lui Vintila ne lovim si la Universitate: si astazi se plimba "pe Corso", in fata hotelului Intercontinental, tot felul de catelandri cu ochii dupa mandre din ce in ce mai putin pudice, cu cozile in vant si portofelele la vedere. Braseria cu acest nume inca exista, la parterul hotelului, iar vremurile par schimbate doar sub aspect... vestimentar.



de "pe Corso" pana la metrou, fete si baieti la panda

Daca tot am ajuns la Universitate, sa coboram spre piata Kogalniceanu pe bulevardul Regina Maria. Vis-a-vis de McDonad's se afla fosta berarie Gambrinus si... da, ati ghicit: ruinele Hotelului Cismigiu despre care ne cantau cu naduf Vama Veche. Numit de fapt Hotel Palace, stabilimentul a functionat pana in 1990, dupa care a fost, intr-adevar, transformat in camin al Facultatii de Teatru.



E pustiu, e-ntuneric... sau nu. Hotel Cismigiu.

Probabil ca locuri vor mai fi fiind. Doborat de caldura, m-am aciuat intr-un autobuz sperand la aer conditionat si un drum linstit spre casa. In minte mi se invalmaseau o suma de cantece si as fi vrut sa le aud pe toate odata.