Lansare in verde

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
S-a lansat o carte. Ok, si ce-i cu asta, vor intreba cei mai reticenti dintre voi. In fiecare zi se lanseaza cate o carte sau mai multe, unele bune, altele inutile. Se lanseaza in librarii unde vin doi-trei critici sa-si dea cu parerea despre cat de minunata/incredibila/nemaivazuta/neimaintalnita/universala este cartea respectiva si cum autorul e o stea inconstabila pe cerul literaturii romane si nu-i asa, chiar si universale. Bla bla.

O sa-mi spuneti ca nu conteaza lansarile, sunt conventionale si plicticoase, conteaza doar cartea pe care o poti citi si daca nu ai vazut fata scriitorului la lansare. E cuminte si te asteapta oricand acasa, in biblioteca sau cel mult la librarie. Nu va contrazic. De obicei, lansarile de carte nu sunt atat de interesante pe cat te-ai astepta sa fie, mai ales cand iti place respectivul scriitor.

Ei bine, toata introducerea asta este de fapt pentru o exceptie. Adica despre o lansare care a spart un pic obisnuintele noastre. In primul rand pentru ca s-a mutat in Gradina Botanica. In al doilea rand pentru ca a refuzat criticii literari. In al treilea rand pentru ca a fost haioasa si diversa. In al patrulea rand pentru ca vorbea despre lucruri in care putini mai cred. Mai exact poezia, aia adevarata.


Simona Popescu citind
 
Ascultati aici. (mp3, right click/save as) Despre asta a fost vorba aseara in Gradina Botanica, unde Simona Popescu si-a lansat un volum intitulat "Lucrari in verde", o carte despre poezie, scrisa poetic. Cartea e insotita si de un cd unde cu fragmente vorbite de autoare. Cum spuneam, invitati nu au fost criticii, ci un alt poet... Florin Iaru, precum si studentii despre care este vorba, pe alocuri, in carte.


"Studentul T" (personaj din carte) citeste si Simona Popescu filmeaza

S-a vorbit si s-a citit poezie intr-o atmosfera relaxata, haioasa, fara morga specifica unor astfel de evenimente. Florin Iaru a numit-o pe Simona "o terorista timida" pentru influenta pe care o exercita poezia ei si a vorbit despre carte ca despre marturia unei suferinte a maturizarii, a unei nostalgii.

Simona Popescu l-a contrazis ludic, spunand ca ea in nici un caz nu vrea sa se maturizeze, ca sunt o gramada de lucruri urate care vin o data cu varsta, mai ales in felul de a gandi. Tocmai de aceea are prieteni tineri, plini de entuziasm, "underground", se implica in proiecte alternative si numeste facultatea la care preda "o fabrica". Pledoaria ei pentru poezie s-a nascut tocmai din faptul ca a vazut ca tinerii sunt la inceput reticenti la ceea ce inseamna poezie contemporana dar, daca stii sa pui problema, devin foarte deschisi si receptivi.


Florin Iaru

Ne-a placut foarte mult spontaineitatea intalnirii. Nimic nu era gandit dinainte, de exemplu daca Simona Popescu vedea vreun cunoscut sau student care apare (sau nu) in carte il chema in fata, il punea sa povesteasca ceva, il intreba diverse lucruri. Lumea se misca, radea mult, interactiona, iar autoarea se transformase intr-un mic Lars von Trier, jucandu-se si filmand bucati din intalnire cu o camera.

Pe scurt, ca sa folosim o expresie a Simonei Popescu, a fost "foarte fain", ne-am simtit bine in Gradina Botanica si ne-am dat seama ca poeziei ii sta foarte bine in verde...



Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera