Lampa cu caciula si Clara B - Preambul la NexT

Cu o zi inainte de inceperea festivalului NexT, la Institutul Cultural am putut viziona doua filme din categoria scurt si a mediu metrajelor. Filmele in cauza sunt Lampa cu caciula si Clara B. Primul este un scurt-metraj romanesc regizat de Radu Jude, iar al doilea un documentar fictiv regizat de Alexandru Solomon si realizat in Franta.

In scurt-metrajul facut dupa un scenariu de semnat de Florin Lazarescu, actiunea se invarte in jurul unui tata si al fiului sau (Marian) care pornesc la drum pe o vreme mizerabila, pentru a repara televizorul familiei. In rolul tatalui joaca Gabriel Spahiu.

In Clara B, un custode de muzeu doreste sa realizeze o expozitie cu fotografiile Clarei Fromm, o fotografa obscura care s-a nascut in prima zi a secolului XX, insa nu are o tema pentru expozitia lui. Astfel porneste in cautarea acelei teme, avand la dispozitie fotografiile si jurnalele femeii. Aceasta s-a nascut Strasbourg. Tatal ei era de nationalitate franceza, iar mama de nationalitate germana. Ca atare, Clara simtea ca apartine in egala masura Frantei si Germaniei.

Dupa ce a trait experienta a doua razboaie mondiale, Clara (care se semna Clara B.) viseaza la o Europa Unita, unde frontierele sa dispara sau pur si simplu sa nu mai conteze. Atat custodele cat si Clara B.  sunt personaje fictive, insa fotografiile de arhiva folosite in documentar sunt cat se poate de reale.

Ceea ce initial credeam ca va fi un simplu experiment cinematografic s-a transformat intr-un eveniment destul de serios cand am vazut ca si Alex Leo Serban, si Andrei Gorzo (stalpii de rezistenta ai criticii romanesti de film) s-au prezentat in sala de cinema improvizata a Institutului Cultural. Acesta din urma a fost invitat sa vorbeasca despre cele doua filme.





"Lampa cu caciula este un film neo-realist. Povestea are un nucleu dramatic: un tata si un fiu care trebuie sa faca orice pentru a repara televizorul. Intelegem ca televizorul reprezinta legatura copilului cu lumea. Insa nu tot ce exista in acest film este decupat si utilizat pentru a intensifica drama centrala.

Este pur si simplu viata. Avem o scena la sfarsit in care tatal ii cumpara o prajitura copilului si exista o discutie in spatele lui, in care intervine. La un moment dat un sofer il injura si vedem reactia copilului... toate aceste elemente se acumuleaaza. Se contureaza astfel un refuz de a ingradi bogatia vietii in structuri clasice."

Filmul este intr-adevar o felie de viata. Chiar imi pasa de televizorul ala pana la sfarsit. Personajele sunt foarte vii si desi filmul are numai 20 de minute, te atasezi de ele. Baietelul, Marian, este inteligent si cand il vezi cum incepe sa explici unui batran despre furnici si alte lucruri, realizezi ca se afla in acel stadiu al vietii in care are nevoie de cat mai multe informatii.

Tatal se speteste sa care televizorul (care este urias, apropo) cateva zeci de kilometri, inainte si inapoi, si este oarecum simbolic pentru responsabilitatea pe care o are el in calitate de tata si de cap al familiei. Este un filmulet mititel care reuseste sa comunice foarte multe despre personajele lui.

"Arta inseamna sa iei viata si sa-i dai o forma. Mi se pare ca forma aleasa de Radu Jude pentru acest film este foarte buna" a concluzionat criticul de film.

"Celalalt film, Clara B, este dupa cum se prezinta la inceput, o fictiune documentata, un gen destul de rar intalnit. Principalii sai reprezentanti sunt Orson Wells, cu acea secventa de inceput din Cetateanul Kane, si Woody Allen care a realizat un film excelent in acest gen, Zelig.

Clara B se prezinta ca o reconstituire a destinului unei eroine uitate a secolului XX. Prin intermediul acestui personaj, asistam la o reproducere a evenimentelor care au marcat Europa inceputului de secol. Filmul este in acelasi timp o meditatie sceptica, pesimista chiar, a modului in care aceasta Europa Unita se contureaza astazi."

"Clara B reprezinta in acelasi timp un film politist, deoarece suntem alaturi de acest documentarist care incearca sa dea de urma unei femei. Este si o poveste de dragoste, pentru ca unul dintre lucrurile descoperite in timpul cercetarilor este idila dintre eroina si o alta femeie. Este in fine un model de utilizare a imaginilor de arhiva."

Documentarul nu mi-a placut la fel de mult precum scurt-metrajul, insa acest lucru se explica prin insasi natura lui de documentar. Fotografiile si filmele de arhiva insa au reusit sa contureze foarte bine Europa de la inceputul secolului.

Clara B ne este prezentata ca un personaj neconventional si neinfricat, un adevarat ideal feminin. Filmul insa isi pierde din curaj si din aciditate spre sfarsit, cand custodele descopera fericit tema expozitiei lui: "Europa a fost o femeie". Nici feminismul nu scapa de globalizare.

Astfel ne-am petrecut seara la Institutul Cultural, alaturi de alti iubitori de film. La sfarsit organizatorii au rasplatit publicul cu covrigi si vin.



Andrei Gorzo a mai afirmat ca i se pare ca cele doua filme se potrivesc impreuna, fiind o combinatie interesanta. Sunt de acord pana la un punct: in amandoua filmele apare motivul schimbarii, al evolutiei. Schimbarile ce au fost si schimbarile ce vor veni.