Kronos Quartet la Bucuresti

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Nu mai sunt bilete! Scria mare la intrarea in Casa Radio. Oamenii veneau, se uitau cu jind si plecau. O doamna de etnie tipator minoritara ma trase de maneca sa ma intrebe nu daca vreau sa cumpar, ci daca am vreun bilet de vanzare.

Fericitii posesori de bilete la spectacolul Kronos Quartet de aseara de la Casa Radio nu aveau prea multi ani de acasa. Desi ma asteptasem sa fie plina pana la refuz, la 20:05 sala arata cam asa:

Kronos Quartet

...si a ramas pe sfert golita pana la pauza. In ciuda usii lasate deschise pe tot parcursul serii ca sa intre toti intarziatii, usa care imi statea in ochi ca o gaura in intuneric, m-am bucurat cand in sfarsit pe la 20:15 au inceput: Kronos Quartet.

Kronos Quartet
David Harrington, vioara, John Sherba, vioara, Hank Dutt, viola si cel mai nou membru al cvartetului, Jeffrey Zeigler, violoncel

Cu exceptia lui Zeigler, mezinul grupului, ceilalti membri ai trupei canta de vreo 30 de ani impreuna, timp in care au explorat “clasicul modern” sa zicem, lansandu-se in aranjamente si montaje muzicale pretentioase si intortocheate ca un arabesc arăbesc.

Gasindu-si inspiratie si in muzica popoarelor, au inceput cu o piesa iraniana, a unui compozitor anonim, Oh, Mother, the handsome man is torturing me, care a deschis usa vantului desertului, ca apoi sa i-o tranteasca rece in nas cu niste acorduri inghetate marca Sigur Ros.

Urmatoarea piesa a fost mai jucausa, intr-un sens cam morbid, pentru ca erau fragmente dintr-o lucrare numita The Dead Man de John Zorn. Ajutati si de umbrele sinistre de pe pereti (reflectoarele si-au schimbat discret pozitia), coardele Kronosilor au scartait si au troznit in pizzicato si martele mai ceva ca o casa bantuita de fantoma din Canterville, inainte sa-i fie unse lanturile.

Kronos Quartet 

Urmatoarea lucrare a saltat spiritele (de pe lumea asta sau de pe cealalta), fiind o compozitie optimista de Cafe Tacuba, 12/12, dupa care am sarit iar in orient cu o piesa indiana pentru viola, de Ram Narayan. A urmat Triple Quartet al lui Steve Reich si o compozitie a lui John Adams in cinstea lui Peter Sellars.

Dupa pauza a venit momentul pe care inclusiv necunoscatoarea de mine il astepta, suita Requiem for a Dream a lui Clint Mansell, cu sonoritatea sa naucitoare si obsedanta care se transforma furtunos spre sfarsit intr-un unison sonor si kinetic, apoi se termina si, usurat, cazi inapoi in scaun si respiri.

Ultima piesa din recital a apartinut compozitoarei iugoslave Aleksandra Vrebalov, o compozitie cam sincopata numita Hold me, neighbor, in this storm, o lucrare recenta in repertoriul Kronos Quartet (abia din februarie 2008).

Kronos Quartet

Bisurile (au fost doua) ne-au incantat (mai mult al doilea) cu o Doina din Clejani (Kronosii au facut zilele trecute o vizita pe acolo), urmata de alte cateva motive romanesti, iar al doilea bis a fost preferatul meu din toata seara, iarasi Clint Mansell, cu o piesa de pe coloana sonora a filmului The Fountain, Death is the Road to Awe.

Daca Fundatia Phoenix ii mai aduce pe Kronos Quartet in Romania, nu va lasati impresionati de afisele cu "nu mai sunt bilete", calcati pe cateva capete de Cerber pana ajungeti inauntru. E un spectacol jucaus si fascinant, ademenitor si care nu precupeteste cuburile de gheata pe spate, tinandu-te pe marginea scaunului toata seara. Noroc ca scaunele de la Casa Radio sunt mai... austere de felul lor.




Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera