Jurnal de ghid de Bucuresti, ep. 1 - Orasul, betivul si indienii

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

La turul Guided Bucharest am intalnit intr-o seara un cuplu de indieni in varsta. Erau totalmente fascinati de Centrul Istoric al Bucurestiului, oprindu-se, razlet, sa fotografieze cu iPadul cate-o cladire semnificativa sau marunta: Muzeul de Istorie, Palatul Telefoanelor, manastirea Stavreopoleos, o biserica ascunsa privirii de blocurile ceausiste, o casa din secolul XIX in ruina, un bloc modernist alipit unei structuri cu fatada baroca.

Pentru mine, ca bucurestean, toate aceste locuri, si tot ce inseamna traseul Unirii – Ateneu, fac parte dintr-o rutina vizuala si emotionala veche de aproape 28 de ani. Ca un peste intr-un acvariu, m-am obisnuit cu mediul, astfel ca de fiecare data cand cineva descopera cu ochi noi un spatiu pe care s-a asezat vopseaua gri a comunului, parca imi reinvie si mie curiozitatea si mi se ridica un val de peste ochi.

Tot curiozitatea m-a impins sa-mi iscodesc oaspetii. Cuplul de indieni, de fapt, parte a valului de imigranti veniti de pe continentul Asiatic in anii ’70 in SUA, traieste in New York. Amandoi sunt profesori si in spatele zambetului lor calm se ascunde nu doar bucuria de a fi reusit in America, ci si multumirea si aprecierea de a fi avut niste elevi  foarte buni: elevi romani.

Cu simpatie, ma intreaba care este situatia in Romania acum. E o intrebare care te descumpaneste, asta daca nu vrei sa tai totul in doua si sa raspunzi “da, e bine”, sau “nu, totul e teribil de prost”. Le-am zis ca, foarte greu, lucrurile merg inainte. Ca mentalitatile se schimba anevoie si ca, cu toate ca de mai bine de 23 de ani traim in democratie mersul este unul anevoios.

Tara asta e un bou ratacit, un betiv care pleaca dimineata dupa paine, dar pe care-l prinde dimineata urmatoare mort de beat, in sant.

Pesimismul meu se topeste ca o bucata de unt mucegait intr-o tigaie calduta cu curry.

"Cand am ajuns noi in America, discriminarea fata de negri si asiatici era colosala. In tot timpul asta, din anii ’70 pana astazi, lucrurile s-au mai schimbat, evident, nimic nu e perfect, dar acum e, intr-adevar, mai bine."

Batranii degaja relaxarea si nepasarea aceea senina a occidentalilor, acel optimism cumpatat, acel echilibru existential pe care ti-l da lipsa grijii de maine.

Comparatia cu negrii din America, venita de la un cuplu in varsta de imigranti care nu au avut o viata ca-n Dallas, dar care acum imi dau exemplul Parisului si Londrei, a celor din “A tale of two cities”, si a proiectiei lor de astazi, in timp ce rasfoiesc pe iPad o harta a Bucurestiului, m-a dezechilibrat intr-un fel ciudat.

Asemenea betivului care se impleticeste in drumul spre casa, balmajind injuraturi la coltul gurii, am ripostat ca nu e in firea romanilor sa faca vreo schimbare. Mi-au zambit din nou, mi-au strans mainile si mi-au soptit increzator: "E nevoie de timp."

Si, apoi, dupa ce amabilii profesori vor fi trecut inapoi Atlanticul catre linistitul loc al traiului lor, privind pozele cladirilor renovate frumos din Bucuresti, va fi inceput, si aici, bacalaureatul.

Betivul a uitat, inca o data, sa mai ajunga acasa…

Articol scris de Razvan Alistar, ghid turistic la turul gratuit “Guided Bucharest”, cu voluntar-ghid, care incepe in fiecare zi la ora 10.00, dimineata si 18.00, dupa amiaza, cu pornire de la ceasul din Parcul Unirii.




Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Terasa mea preferata in 2017 este ...
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera