Jiry Trnka - Dragoste, vise si filme vechi

A fost odata ca niciodata o cetate numita Bucuresti. Odata ce se lasa noaptea, toti haiducii cu opinci de la Converse si zanele cu hainute de la Zebra Society ies din ascunzisuri si din cuiburi ca sa-si gaseasca un rost nocturn. Cine a infruntat frigul naprasnic de aseara poate ca a ajuns si pe la cinema Union, sa vada un film "ca un vis din tinerete".

Retrospectiva Jiry Trnka s-a incheiat aseara cu pelicula Visul unei nopti de vara. Filmul de doar 76 de minute a fost produs in 1959, dar povestea prezentata de data asta prin stop-motion animation este nemuritoare. Viziunea regizorului se impleteste cu imaginatia lui Shakespeare pentru a da viata unui vis din care nu vrei sa te trezesti.

"True love never did run smooth" surprinde esenta povestii. Hermia este promisa lui Demetrios dar ea il iubeste pe Lysander. Sora ei, Helena, este indragostita de Demetrios care nu are timp sau ochi pentru ea. Cand Hermia si Lysander fug intr-o padure fermecata, Demetrios si Helena ii urmeaza. Aici, Oberon o vrea pe Titania, care insa face pe inabordabila. Pentru a o pedepsi, Oberon il trimite pe vicleanul Puck sa aduca o floare fermecata care provoaca sentimente spontane de amor oricui o miroase.

Puck se distreaza cu floarea, incurcand cuplurile si socotelile lui Oberon. La sfarsit Oberon il pune sa descurce itele amoroase si povestea se termina cu o nunta tripla.



Ce ne-a placut in mod special la aceasta varianta a povestii a fost bineinteles animatia. Papusile si miscarile lor nu ajung sa rivalizeze cu realismul personajelor CGI, dar nici nu este nevoie. Stop-motion animation are un farmec aparte. Arata altfel si se simte altfel. Figurile papusilor sunt placute ochiului, dar inexpresive. Lipsa aceasta se compenseaza prin pantomima si chiar si ritmul muzicii.

Ne-am obisnuit destul de repede cu ideea ca ne uitam la niste personaje, care din cand in cand ne mai faceau sa radem. Puck la un moment dat trebuie sa se infrunte cu un berbec ce atenta la virtutea lui.

Desi ar putea fi considerat film de copii, povestea are si o latura destul de matura. Ultimele 10 minute ale filmului au o tenta expresionista, facand aluzii la sinucidere si lumea "de dincolo". Marturisesc ca nici eu nu am priceput exact ce se intampla la sfarsit, dar uneori visele sunt de-a dreptul neinteligibile deci nu ma supar. Decorurile au ajutat si ele, padurea fermecata aratand de parca a iesit direct dintr-o carte de basme. Naratorul este singura voce care se aude, iar personajele nu vorbeau pentru ele, exprimandu-se doar prin miscari.

Atunci cand filmul a fost lansat in Statele Unite, actori precum Richard Burton si Joss Ackland si-au imprumutat vocile personajelor. Acest lucru dovedeste importanta lui Jiry Trnka si a filmului pentru arta animatiei.

Singurul lucru pe care as vrea sa-l reprosez este ca uneori fundalul muzical, coloana sonora fiind asigurata de Orchestra Cehoslovaca de pe atunci, iti distragea atentia de la poveste auzindu-se foarte tare in comparatie cu vocea naratorului. Naratorul in sine avea o voce foarte placuta, dar neutra. Mi-ar fi placut sa fie putin mai expresiva, din moment ce nu cunosc limba ceha.

In afara de asta si aluziile subtile la zoofilie :), am visat frumos cu aceasta ocazie. Shakespeare si animatie "cum se facea pe vremuri" rezulta intr-o seara de duminica memorabila, care altfel ar fi fost doar friguroasa.