Jan van der Boek - un olandez in Bucuresti

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Cum se vede Bucurestiul prin ochii unui strain proaspat aterizat aici? Cum arata orasul in primele ore/ zile/ saptamani in care faci cunostinta cu el, inainte sa te obisnuiesti cu el si sa-i inghiti toate ciudateniile? Am ales pentru aceasta rubrica un olandez, Jan van der Boek, curios in legatura cu orasul care ii poarta jumatate din nume (si care in limba lui inseamna carte) si dornic sa-si noteze impresiile de calatorie.  

25/09/2008

Sosirea

Ieri am aterizat in Boekarest dupa un zbor de doua ore si jumatate. Era soare si cald, asa cum se prevazuse la meteo. Azi ploua si e frig, exact ca in Olanda, asa ca m-am hotarat sa stau in casa si sa-mi notez impresiile. Sunt coplesit de specificul acestui loc.

Dar sa incep cu inceputul. Acum cinci luni, un prieten de-al unui prieten tocmai s-a intors dintr-o excursie prin Europa. Cand ni s-a facut cunostinta, i-am spus numele meu, iar amicul a exclamat: "Ah, Boekarest fucking city!" Nu am inteles prea bine ce voia sa spuna, abia dupa inca cateva beri si dupa ce prietenul prietenului a terminat de povestit despre excursia lui am inteles. Numele meu semana cu numele unui oras, Boekarest/Bucuresti. Povestile din acel oras mi s-au parut cele mai interesante, asa ca a doua zi m-am trezit cu o puternica dorinta de a vizita acest oras care imi purta partial numele.

Am aflat in urmatoarele zile ca existau in Olanda foarte multi Boekaresters; am cunoscut cativa si mi-a placut foarte mult cum suna Boekaresteana, era o limba melodioasa. Mi-a placut atat de mult incat in 4 luni am invatat sa o vorbesc destul de bine. Restul a fost simplu. Rezervari si cautat informatii utile pe net. Si iata-ma azi in Bucuresti, cu un apartament inchiriat in cartierul Militari.

Toti cunoscutii Boekaresteni m-au sfatuit la plecare sa nu iau taxi din aeroport, pentru ca o sa ma "jegmaneasca", asta inseamna sa imi ia mai multi bani. Nu am luat taxi. Am asteptat bus. Cred ca era trafic mare, fiindca am asteptat mult. M-am udat foarte tare pentru ca adapostul era mic si plin de oameni inghesuiti. Nu am vrut sa fiu nesimtit si sa ma inghesui si eu asa ca am stat in ploaie.

Primele impresii despre Boekaresteni: sunt iubitori de animale. Spun asta pentru ca langa aeroport erau foarte multi caini in libertate. M-am gandit ca aici cainele este un animal sfant, venerat de Boekaresteni, la fel cum vazusem in India vaci pe strada, pentru ca sunt animale sfinte, respectate.

In timp ce gandeam lucrurile astea, am pierdut primul autobuz. Asta pentru ca, de cum s-a oprit in statie si a deschis usile, toata lumea s-a imbulzit, m-au imbrancit, iar unul mi-a spus "Urca sau da-te in sloboz din drum!". Nu stiu ce inseamna "sloboz", probabil ca e please/te rog frumos. Am notat cuvantul si o sa il caut in dictionar. Bus s-a umplut repede, oamenii stateau si pe scari, nu era loc si pentru mine. Asa ca am asteptat tot in ploaie, pentru ca acum adapostul era ocupat de vreo 5 animale sfinte si nu am vrut sa deranjez.  

Drumul de la aeroport

Urmatorul bus a venit dupa tot atat de mult timp. Pe drum am inteles de ce: strada era plina de masini; probabil ca am nimerit in mijlocul unei zile negre, din acelea in care oamenii se deplaseaza foarte mult si in numar mare; exista si in Olanda, dar de obicei au loc vara, cand oamenii pleaca in vacanta. La noi are loc o data sau de doua ori pe an, dar cred ca aici se intampla si mai rar, pentru ca oamenii pareau neobisnuiti cu situatia: claxonau, depaseau violent, semnalizau degeaba si pareau nervosi.

Am schimbat busul cu metroul si am vazut ca si aici este aglomerat; mi s-a spus ca populatia orasului este de vreo 2 milioane, adica de 3 ori mai mult decat in Amsterdam, dar aglomeratia pare mult mai mare. Nu am vazut inca biciclisti si nici piste pentru biciclete. Sau poate ca pistele se gasesc acolo unde sunt parcate masinile; imi pastrez senzatia ca in oras se intampla ceva neobisnuit, altfel nu-mi explic ce e cu toate masinile astea pe strazi si pe trotuare. O fi ziua nationala?!

Am mai constatat ca Boekarestenii respecta foarte mult minoritatile nationale: cand s-au urcat in metrou doi cetateni de etnie roma, toata lumea s-a ridicat sa le faca loc. Ma bucur ca am ajuns in mijlocul unei natiuni tolerante.

Acasa in Militari

Apartamentul pe care l-am inchiriat pare cam mic, iar ferestrele sunt de-a dreptul meschine; ma intreb daca nu cumva blocurile din acest cartier au servit cumva drept inchisori pe vremea comunismului. Privind pe geam am inteles, insa, de ce sunt ferestrele mici: blocurile sunt atat de apropiate, incat, daca ar fi mai mari, s-ar vedea tot ce fac ceilalti. Insa, chiar daca nu-ti vezi vecinii in fiecare moment al existentei lor, ii poti auzi; peretii sunt atat de subtiri, incat, cand am auzit pe cineva tragand apa, m-am speriat si am crezut ca se aude chiar din baia mea.

Acum trebuie sa ma opresc, pentru ca vecinii au pus muzica si se aude atat de tare incat nu-mi pot auzi gandurile. Ma bucur ca am ocazia sa ma familiarizez cu gusturile lor, dar deja dureaza de prea multe ore. O sa ma plimb prin cartier si o sa incerc sa ma imprietenesc cu animalele sfinte si cu baietii care stau in fata blocului toata ziua, beau bere si joaca table; par prietenosi. A, da, mai devreme si ei ascultau muzica de la o masina oprita langa ei; oarecum acelasi gen. Ma bucur ca oamenii de aici sunt iubitori de muzica. Probabil ca sunt o multime de concerte si evenimente muzicale in oras. Nu inteleg inca versurile, dar o sa ma straduiesc.

Jan van der Boek




1 comentariu

Jan van der Boek - un olandez in Bucuresti
Otilia
#1 -

Comentariu nou

Super taaare articolul

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera