Interviu: Trupa JukeBox
I-ati vazut live de ani buni in Coyote Cafe; i-ati vazut tinand hangul Carcotasilor in ghidusii; acum ii auziti la radio si puteti sa le vedeti si videoclipul cel nou: trupa JukeBox.
Sunteti perceputi si apreciati ca una dintre cele mai bune si simpatice trupe live, dar in acelasi timp sunteti asociati cu eticheta “trupa de coveruri”, pe care o afisati cu destula placere, din cat se vede pe scena. La inceputurile voastre si ale repertoriului, coverurile au fost o alegere sau o necesitate?
Coverurile sunt o scoala buna pentru oricine vrea sa inceapa o activitate in muzica. Toate trupele mari au inceput cu coveruri si, mai devreme sau mai tarziu, si-au ales un drum propriu. E cu atat mai important la noi sa fii autodidact si sa muncesti in sensul asta, considerand ca aici traditia si scoala in domeniu pop rock sunt ca si inexistente. In plus, cand am inceput sa cantam, ne-am dorit pur si simplu sa cantam, nu ne gandeam pe atunci la bani, glorie etc.
Ati implinit 10 ani de activitate (8, sub numele asta) si vi i-ati serbat cu primul videoclip din cariera (One love). De ce atat de mult timp pana la“taierea motului”?
Pe principiul "niciodata nu e prea tarziu" am avut rabdare sa trecem prin mai multe etape, care au sudat echipa si, cu timpul, am incercat sa ne alegem directia in care ne indreptam cu materialul propriu, stil si conceptie. Piese originale am mai inregistrat, dar tot in limba engleza, care a inceput relativ de curand sa aiba popularitate la trupele neaose.
Piesa noua se aude peste tot la radio si clipul incepe si el sa fie foarte vizionat. Cum se simte sa defilezi cu succes cu muzica de productie proprie?
E o implinire placuta care in acelas timp ne obliga la mai multa munca dacat pana acum, sa sustinem ce am inceput. Asteptarile sunt mari, si de la cei ce ne asculta si chiar de la noi, timpul e scurt, evenimentele incep acum sa se deruleze mai repede, dar speram ca ne vom bucura de un rezultat foarte bun in final.
Si apropo de succes, ati mai avut o iesire notabila in public odata cu participarea la Eurovision 2005 cu piesa Lonely in Heaven. Cat de mult v-a ajutat experienta asta?
Orice experienta ajuta, te invata cate putin si te pregateste pentru altele. Sincer, foarte mult profesinal nu cred ca a contribuit experienta din 2005, in schimb a marcat din pacate o pierdere mare pentru noi, e vorba de Nicky Dinescu, bateristul de atunci al trupei, care a facut un ultim stop cardiac in drum spre filmarile din finala. Atunci a inceput experienta cea mai dificila, cand am decis sa continuam competitia...
Vorbind despre varfuri in cariera, care au fost momentele care au reprezentat puncte turnante in cei 10 ani de activitate JukeBox?
Fara dubii cele mai importante 2 momente au fost intalnirea cu Dan Mason si intalnirea cu Carcotasii. Dan Mason a fost omul ce in momentul in care patronii de cluburi refuzau sa se mai complice cu muzica live a cautat o trupa pentru a deveni rezidenta in clubul lui, si cand a dat de noi a avut incredere in talentul si potentialul trupei, drept pentru care am inceput o colaborare lunga si frumoasa.
Intalnirea cu echipa Cronicii s-a materializat la un eveniment unde eram si unii si altii invitati pentru "entertainment" si a fost "dragoste la prima vedere". Am tinut legatura si mai intai am fost invitati de cateva ori sa cantam piesa de la finalul emisiunii, dupa care am primit propunerea sa devenim parte din echipa, la care nu am ezitat.
Desi repertoriul vostru inclina mai degraba spre rock, atat Lonely in Heaven, cat si piesa noua, One Love, sunt mai degraba pop. Promiteti la toamna si un album. Ce va fi deci? Pop? Rock?
Etichetele sunt puse de obicei de catre critici si mass-media... Speram deci sa aflam si noi dupa lansarea albumului la ce ne incadram :). Preferintele fiecarui membru sunt variate, se asculta si se canta aproape toate stilurile, chiar daca fiecare din membrii favorizeaza ceva anume. Spun asta pentru ca rezultatul unei munci de creatie vine mult si din influente, combinat cu ce simte fiecare ca vrea sa transmita si in acelas timp incercam sa anticipam asteptarile celor ce urmeaza sa asculte albumul si sa vina la concerte.
Dupa atatea piese "coveruite" cu succes, v-ati temut vreodata ca productiile voastre muzicale nu vor avea acelasi lipici la public?
Reteta pieselor proprii din bucataria noastra e foarte asemanatoare cu cea folosita la piesele pe care le "coverim". Ca sa ne convingem de asta am incercat de cateva ori sa le testam in concerte fara sa le anuntam ca fiind originale, si rezultatul a fost cel asteptat... Au fost acceptate de catre audienta cu aceeasi bucurie si s-au integrat bine intre celelalte.
Sunteti trupa “rezidenta” de multi ani in Coyote Café. Cum e viata de vedeta de club? Aveti un public constant? Un "fan club"? Multe fane? :)
Viata de club e frumoasa, exista si public constant, si fane, iar in timp se formeaza si se dezvolta o adevarata familie in care iti face placere sa revii, de cate ori ai ocazia. Din pacate in ultima vrema ajungem mai rar in Coyote, din cauza altor concerte si a lucrului pentru materialul de album, dar stii cum e... Revederea e cu atat mai placuta cu cat despartirea e mai lunga :)
Cum a afectat cursul JukeBox despartirea de Marius Popa('s Band)? V-ati impartit si fanii din public? :) Va vizitati unii pe altii la concerte?
Fanii de obicei aleg singuri, iar de vizitat sigur ca ne vizitam, a fost o colaborare frumoasa si am ramas prieteni. Nu ne-am vizitat foarte des pentru ca evenimentele la care trebuie sa fim prezenti se suprapun. De afectat nu e cazul, deoarece trupa exista de ani buni la inceputul colaborarii, Marius s-a adaptat foarte bine la ce construisem noi, iar dupa ce ne-am strans mana si fiecare a continuat pe drumul sau, noi am dus mai departe ce incepusem.
Cum e viata de muzician? Mai incape si altceva intre Cronica Carcotasilor si Coyote, intre concerte si inregistrari?
Viata de muzician e frumoasa, asta ne-am dorit sa facem si chiar daca e si de munca, o facem cu placere. Prea multe nu mai incap intre concerte, filmari, repetitii si inregistrari, reusim totusi sa avem o viata personala fiecare. E mai greu, e adevarat, in primii ani de activitate nu am avut nici un concediu, dar de multa ceva incercam sa pastram un echilibru si macar 3 saptamani pe an plecam fiecare unde il taie capul, sa ne limpezim mintea. Am constatat insa ca dupa fiecare concediu ni se face dor de cantat si primul concert e bine-venit :)
Imaginea voastra se schimba, aveti iesiri mai multe din undergroundul clubului, iar acum apareti si “pe sticla” cu videoclipul nou. Ceva planuri JukeBox de viitor? Turnee in tara? Aparitii si pe alte scene bucurestene?
Planurile sunt mari si speram sa realizam cat mai mult, cateodata se mai si schimba dupa modul in care lucrurile evolueaza. Desi suntem in general niste visatori, incercam sa ne propunem si sa luam in serios lucruri pe care sa le putem duce la bun sfarsit, si de obicei chiar reusim. Asa am reusit sa ne facem si casa de productie, sa scoatem in regie proprie doua albume de coveruri, vandute deja in cateva miii de exemplare fiecare. Aparitii pe scene din Bucuresti si din tara sunt si acum si probabil se vor inteti, vor fi accesibile si cunoscute unui public din ce in ce mai larg. Toate aparitiile publice sunt anuntate pe www.trupajukebox.ro, va asteptam la concerte ;)
Sunteti perceputi si apreciati ca una dintre cele mai bune si simpatice trupe live, dar in acelasi timp sunteti asociati cu eticheta “trupa de coveruri”, pe care o afisati cu destula placere, din cat se vede pe scena. La inceputurile voastre si ale repertoriului, coverurile au fost o alegere sau o necesitate?
Coverurile sunt o scoala buna pentru oricine vrea sa inceapa o activitate in muzica. Toate trupele mari au inceput cu coveruri si, mai devreme sau mai tarziu, si-au ales un drum propriu. E cu atat mai important la noi sa fii autodidact si sa muncesti in sensul asta, considerand ca aici traditia si scoala in domeniu pop rock sunt ca si inexistente. In plus, cand am inceput sa cantam, ne-am dorit pur si simplu sa cantam, nu ne gandeam pe atunci la bani, glorie etc.
Ati implinit 10 ani de activitate (8, sub numele asta) si vi i-ati serbat cu primul videoclip din cariera (One love). De ce atat de mult timp pana la“taierea motului”?
Pe principiul "niciodata nu e prea tarziu" am avut rabdare sa trecem prin mai multe etape, care au sudat echipa si, cu timpul, am incercat sa ne alegem directia in care ne indreptam cu materialul propriu, stil si conceptie. Piese originale am mai inregistrat, dar tot in limba engleza, care a inceput relativ de curand sa aiba popularitate la trupele neaose.
Piesa noua se aude peste tot la radio si clipul incepe si el sa fie foarte vizionat. Cum se simte sa defilezi cu succes cu muzica de productie proprie?
E o implinire placuta care in acelas timp ne obliga la mai multa munca dacat pana acum, sa sustinem ce am inceput. Asteptarile sunt mari, si de la cei ce ne asculta si chiar de la noi, timpul e scurt, evenimentele incep acum sa se deruleze mai repede, dar speram ca ne vom bucura de un rezultat foarte bun in final.
Si apropo de succes, ati mai avut o iesire notabila in public odata cu participarea la Eurovision 2005 cu piesa Lonely in Heaven. Cat de mult v-a ajutat experienta asta?
Orice experienta ajuta, te invata cate putin si te pregateste pentru altele. Sincer, foarte mult profesinal nu cred ca a contribuit experienta din 2005, in schimb a marcat din pacate o pierdere mare pentru noi, e vorba de Nicky Dinescu, bateristul de atunci al trupei, care a facut un ultim stop cardiac in drum spre filmarile din finala. Atunci a inceput experienta cea mai dificila, cand am decis sa continuam competitia...
Vorbind despre varfuri in cariera, care au fost momentele care au reprezentat puncte turnante in cei 10 ani de activitate JukeBox?
Fara dubii cele mai importante 2 momente au fost intalnirea cu Dan Mason si intalnirea cu Carcotasii. Dan Mason a fost omul ce in momentul in care patronii de cluburi refuzau sa se mai complice cu muzica live a cautat o trupa pentru a deveni rezidenta in clubul lui, si cand a dat de noi a avut incredere in talentul si potentialul trupei, drept pentru care am inceput o colaborare lunga si frumoasa.
Intalnirea cu echipa Cronicii s-a materializat la un eveniment unde eram si unii si altii invitati pentru "entertainment" si a fost "dragoste la prima vedere". Am tinut legatura si mai intai am fost invitati de cateva ori sa cantam piesa de la finalul emisiunii, dupa care am primit propunerea sa devenim parte din echipa, la care nu am ezitat.
Desi repertoriul vostru inclina mai degraba spre rock, atat Lonely in Heaven, cat si piesa noua, One Love, sunt mai degraba pop. Promiteti la toamna si un album. Ce va fi deci? Pop? Rock?
Etichetele sunt puse de obicei de catre critici si mass-media... Speram deci sa aflam si noi dupa lansarea albumului la ce ne incadram :). Preferintele fiecarui membru sunt variate, se asculta si se canta aproape toate stilurile, chiar daca fiecare din membrii favorizeaza ceva anume. Spun asta pentru ca rezultatul unei munci de creatie vine mult si din influente, combinat cu ce simte fiecare ca vrea sa transmita si in acelas timp incercam sa anticipam asteptarile celor ce urmeaza sa asculte albumul si sa vina la concerte.
Dupa atatea piese "coveruite" cu succes, v-ati temut vreodata ca productiile voastre muzicale nu vor avea acelasi lipici la public?
Reteta pieselor proprii din bucataria noastra e foarte asemanatoare cu cea folosita la piesele pe care le "coverim". Ca sa ne convingem de asta am incercat de cateva ori sa le testam in concerte fara sa le anuntam ca fiind originale, si rezultatul a fost cel asteptat... Au fost acceptate de catre audienta cu aceeasi bucurie si s-au integrat bine intre celelalte.
Sunteti trupa “rezidenta” de multi ani in Coyote Café. Cum e viata de vedeta de club? Aveti un public constant? Un "fan club"? Multe fane? :)
Viata de club e frumoasa, exista si public constant, si fane, iar in timp se formeaza si se dezvolta o adevarata familie in care iti face placere sa revii, de cate ori ai ocazia. Din pacate in ultima vrema ajungem mai rar in Coyote, din cauza altor concerte si a lucrului pentru materialul de album, dar stii cum e... Revederea e cu atat mai placuta cu cat despartirea e mai lunga :)
Cum a afectat cursul JukeBox despartirea de Marius Popa('s Band)? V-ati impartit si fanii din public? :) Va vizitati unii pe altii la concerte?
Fanii de obicei aleg singuri, iar de vizitat sigur ca ne vizitam, a fost o colaborare frumoasa si am ramas prieteni. Nu ne-am vizitat foarte des pentru ca evenimentele la care trebuie sa fim prezenti se suprapun. De afectat nu e cazul, deoarece trupa exista de ani buni la inceputul colaborarii, Marius s-a adaptat foarte bine la ce construisem noi, iar dupa ce ne-am strans mana si fiecare a continuat pe drumul sau, noi am dus mai departe ce incepusem.
Cum e viata de muzician? Mai incape si altceva intre Cronica Carcotasilor si Coyote, intre concerte si inregistrari?
Viata de muzician e frumoasa, asta ne-am dorit sa facem si chiar daca e si de munca, o facem cu placere. Prea multe nu mai incap intre concerte, filmari, repetitii si inregistrari, reusim totusi sa avem o viata personala fiecare. E mai greu, e adevarat, in primii ani de activitate nu am avut nici un concediu, dar de multa ceva incercam sa pastram un echilibru si macar 3 saptamani pe an plecam fiecare unde il taie capul, sa ne limpezim mintea. Am constatat insa ca dupa fiecare concediu ni se face dor de cantat si primul concert e bine-venit :)
Imaginea voastra se schimba, aveti iesiri mai multe din undergroundul clubului, iar acum apareti si “pe sticla” cu videoclipul nou. Ceva planuri JukeBox de viitor? Turnee in tara? Aparitii si pe alte scene bucurestene?
Planurile sunt mari si speram sa realizam cat mai mult, cateodata se mai si schimba dupa modul in care lucrurile evolueaza. Desi suntem in general niste visatori, incercam sa ne propunem si sa luam in serios lucruri pe care sa le putem duce la bun sfarsit, si de obicei chiar reusim. Asa am reusit sa ne facem si casa de productie, sa scoatem in regie proprie doua albume de coveruri, vandute deja in cateva miii de exemplare fiecare. Aparitii pe scene din Bucuresti si din tara sunt si acum si probabil se vor inteti, vor fi accesibile si cunoscute unui public din ce in ce mai larg. Toate aparitiile publice sunt anuntate pe www.trupajukebox.ro, va asteptam la concerte ;)
JUKEBOX MERITA MAI MULT
Buna musica (in loc de buna ziua)...ascult de ceva timp trupa JUKEBOX, cu placere si atentie (o ascult aproape zilnic - prietenii stri de ce) si pe zi ce trece imi place tot mai mult. Am admirat sound-ul, coeziunea muzicala a trupei precum si coerenta lor, disponibilitatea pentru varii genuri, specii muzicale. Sunt o trupa vie, cu chef de cantat, sunt tineri si puternici...dar tot mai persista o intrebare...desi publicul lor ii iubeste mai tare ca pe altii (evident) cum seface ca nu sunt mai mediatizatzi? Sau, cu alte cuvinte, desi sunt mai buni ca alte trupe sau cantareti de ce nu ocupa locul pe care il merita? Stiu ca suntem subiectivi dar vreau ca JUKEBOX sa urce mereu...