Interviu - Vasile Ernu - "E simplu sa condamni fara a incerca sa intelegi"
Vasile Ernu este nascut in 1971 in URSS. A publicat recent una dintre cele mai controversate carti din ultimii ani - Nascut in URSS (Am fost si noi la lansarea ei din Club A). Este pentru prima oara in Romania cand o carte are un site propriu www.nascutinurss.ro, care este o extensie audio-vizuala a textului. In curind pe piata va iesi un nou produs sub forma unui CD, care este un proiect comun al scriitorului Vasile Ernu si al cunoscutului artist rus (compositor, interpret, actor si regizor) Garyk Sukachiov.
Faptul ca este o carte controversa se vede in reactiile diferite pe care le-a generat. Unii au fost entuziasmati, altii au criticat-o. Din ultima categorie face parte si Marius Chivu, care spunea in interviul pe care i l-am luat ca:
"E misto ca avem reclame cu Ceausescu si ca Vasile Ernu scoate o carte in care are nostalgia statului la coada si cere momente de reculegere pentru Lenin. Din pacate, nu acesta a fost adevaratul comunism. Daca Ernu si-ar citi cartea in fata bunicului meu care a trecut pe la canal si care si-a pierdut tot pamintul si animalele la colectiv, s-ar alege cu o lopata peste fata."
Vasile Ernu a replicat intr-un comentariu ca Marius Chivu nu a inteles unde bate cartea "Nascut in URSS". Asa ca am fost curiosi sa aflam ce crede Vasile Ernu si cum vede el lucrurile. Din aceasta "disputa" a iesit un interviu interesant.
foto: Serban Mestecaneanu
Draga Vasile Ernu, comunismul e cool?
A fi cool, inseamna a fi la moda. Eu nu lucrez cu astfel de concepte. A fi la moda inseamna sa intelegi putin din ce se intimpla acum si sa intri intr-o masinarie care produce aparente si nu sensuri. Eu lucrez cu sensul, diferenta si daca e sa gasesc un echivalent care sa ma reprezinte in zona acestui termen cool / moda. As spune ca lucrez cu noul care e o forma de reevaluare a valorii - recomand cartea lui Boris Groys pe aceasta tema: Despre nou.
A fi la moda inseamna sa reproduci continuu un stil, sa fii, sa gindesti, sa epatezi in stilul lui escu. Eu vreau sa produc reflectie, dialog si diferenta. Cel care lucreaza cu un discurs bazat pe stil si cu retorici stilizate (emotii, jumatati de argument, stari de spirit) nu prea are de a face cu discursul bazat pe idei si argumente insiruite rational. Ei produc un soi de coolthinking, gindire glossy, gindirea lor e ca un fel de shooting fotografic, cu toate ca acest gen de poze-discurs imi aduce aminte mai degraba de pozele din frizeriile anilor ‘80 din Romania.
Pe aici vad ca se mai lucreaza si cu o strategie care se cheama deturnarea sensului. A spune ca Ernu e baiat cool si ironizeaza comunismul de o maniera cool, ca e iresponsabil ca nu critica statul la coada si comunismul (ceea ce e fals), ca e nostalgic caci vrea sa-si ia un bilet sa mai viziteze URSS-ul etc. mi se pare ridicol si trimite intr-o directie gresita.
A deturna sensul e sa arunci discutia, textul la care faci referinta intr-un orizont de sens fals, care nu apartine textului. E o tehnica des folosita in Romania. Apare o tema, o problema care trebuie discutata si apoi apare un culturnic-sef care-i deturneaza sensul pentru a discuta despre ce doreste el, pentru a ajunge la concluziile dorite. Sint culturnicii care “te fac” din retorica, nu din idei.
Eu as fi putut foarte bine sa renunt la citeva texte incomode si sa combin cu citeva texte pe care le adora anticomunistii de serviciu si era perfect. Ma aplaudau toti. Sa te pui rau cu anticomunsitii din Romania (care de fapt in mare parte sint fostii comunisti) nu e deloc cool.
Stiu foarte bine ca pozitionarea (discursul si gindirea) caldicica e cheia succesului in Romania. Mai ales ca eu fac o paralela intre comunism si capitalism, iar asta e de-a dreptul neobrazare pe aici. Aceste lucruri tari afirmate in cartea nu-mi fac deloc viata mai usoara, ci din contra. Am vost etichetat ca scriitor periculos, care-si sminteste cititorii, iar asta te pune intr-o postura nefavorabila fata de mai marii culturii romane.
Ceea ce m-a minunat e ca in ciuda faptului ca sint “periculos si iresponsabil” (caci nu condamn comunismul pe fata, nu-i asa?) sint declarat un tip curajos. Abia acum am inteles ca in Romania daca spui franc ceea ce gindesti esti un tip curajos. Eu cred ca ceea ce numim curaj necesita mai mult decit atit. Acest lucru spune multe despre cum s-a dezvoltat comunismul in tara noastra si cum se dezvolta mecanismul cultural-politic actual. Te tirii pe burta, pupi mina sefilor si inainte spre victoria finala.
Vorbeati de experienta culturala si de cea personala. Cum se influenteaza una pe alta in discutia despre URSS?
Da, in prefata spun ca eu povestesc cu acest dublu etalon: experienta directa si cea mediata cultural (lecturi, filme, educatie etc). E foarte greu sa faci distinctie intre ele. caci sint practic un tot, un intreg. Vrem sau nu vrem, experientele noastre cotidiene sint mediate cultural si tot asa, experientele culturale devin personale. Eu incerc sa arat anumite crimpeie din acel homo sovieticus, din acea cultura sovietica care s-a construit in URSS. Incerc sa fiu autoreflexiv si ironic/autoironic fata de acea lume, dar si fata de noua lume.
E interesant faptul ca in ciuda represiunii puternice care a existat in URSS, aceasta tara a produs o cultura semnificativa, rupta destul de radical de cea Occidentala. Ea a produs literatura, filme, diverse arte, un mod de viata, o importanta dezvoltare tehnico-stiintifica etc. Si mai interesant e faptul ca toate acestea s-au produs intr-un interval de timp foarte scurt.
Adica saltul pe care l-a facut URSS de la Rusia tarista este ametitor. O tara agrara, analfabeta, cu o populatie iobaga a devenit in aproximativ 50 de ani una dintre cela mai semnificative puteri pe toate palierele dezvoltarii. Ei bine, acest salt s-a facut cu sacrificii imense, cu suferinta imensa. Sint convins ca de acum incolo se va scrie mult pe spatiului sovietic. Si e posibil ca pentru Rusia istoria secolului XX, adica perioada comunista sa devina perioada ei de glorie. Secolul XX a fost intr-un fel secolul sovieticilor.
In carte spuneati ca a disparut entuziasmul de a crede in idealuri. In ce idealuri credea omul sovietic?
Multi oameni au crezut sincer in idealurile Revolutiei din Octombrie: o lume fara clase, o lume egala, mai buna, o lume in care toti sa aiba sanse egale, o lume fara asupritori si asupriti. Unii si-au dat viata pentru aceste idealuri.
Sa nu uitam ca lumea liberalismului clasic era destul de diferita fata de lumea actuala. Noi nu ne dam seama ce rol imens a jucat lumea comunista in schimbarea la fata a politicii capitaliste. In stilul cartii as putea spune putin cinic: suferinta noastra a contribuit semnificativ la fericirea lor.
Drepturile cistigate de clasa muncitoare si clasele neprivilegiate s-au facut la presiunea miscarilor de stinga. Nu a venit nimeni sa zica: baieti nu vreti sa aveti dreptul la vot?; baieti nu vreti sa lucrati numai 8 ore? n-ar fi bine sa lasam si femeile sa voteze? Oare cum s-au schimbat toate astea? Sa nu uitam ca liberalismul/capitalismul clasic nu avea multe in comun cu ceea ce numim democratie. Sa nu uitam ca nu prea erau de acord cu votul universal si ca din punct de vededere legal cetateanul cu drept de vot era cel care avea proprietate.
Adica proprietatea te facea om, iti dadea statut juridic, iar cei cu proprietate erau tare putini. Prin urmare, marea parte a populatiei era nedreptatita si lipsita de protectie. Ei bine, idealurile s-au nascut din dorinta de a lichida aceste nedreptati. Din pacate/sau din fericire a iesit un rateu toata povestea, dar care indirect a contribuit la schimbarea intregii gindiri si politici liberale. Aceste lucruri nu trebuie uitate.
Daca peste noapte s-ar reface URSS-ul, exact la fel, unde ati trai, acolo sau intr-o tara occidentala?
Ca sa-l parafrazez pe Nabokov cind a fost intrebat daca Ana Karenina a existat in realitate, as spune simplu: “aceasta nu este o intrebare culturala”.
Eu nu cred ca ceva se poate reface asa cum a fost. Spun ca comunsimul s-a oprit si nu a murit. Iar asta e o problema mai complexa. Tot ce spun spun in esenta in carte e atit: nu conteaza in ce sistem traiesti, ci cum iti gestionezi viata in raport cu el. Adica noi sintem pusi sa rezolvam niste probleme, sa luam niste decizii, sa facem niste alegeri.
Si spun foarte clar in cartea mea: noi facem aceleasi compromisuri indiferent de sistemul in care traim. Caci indiferent de sistem compromisul are acelas amalgam de ratiuni: dorinta de putere, lasitatea, carierismul si viata mai calduta, frica, servilismul, indiferenta. Eu incerc sa le explic cititorilor ca datoria noastra, indiferent de sistemul in care traim, e sa chestionam, sa incomodam sistemul si sa nu ne inregimentam.
Subordonindu-te sistemului nu faci decit sa-i fortifici partea tare, totalitara, iar chestionind sistemul nu faci decit sa-i intaresti zona lui slaba, democratica (ca sa folosesc un termen placut noii orinduiri). Deci baietii care aplauda noul regim nu se deosebesc la nivel de sens cu nimic fata de cei care au aplaudat (sau tacut) in vechiul regim. Cum spuneam: stapinii se schimba, slugile ramin aceleasi.
Nostalgia dvs se refera la URSS propriu-zis sau la copilaria petrecuta acolo?
Care nostalgie? Asta cu nostalgia face parte din acele forme de deturnare de sens. Iata ce scrie un cititor atent al cartii mele, pe care nu-l cunosc dar zice bine, Marin Pruteanu:
“Cat despre carte, as putea spune ca este ceea ce astept mai de mai multa vreme sa citesc. Pista de lectura oferita de profesorul Sorin Antohi in postfata cred ca este una gresita. De aceea consiliez a se citi postfata dupa ce v-ati format deja o idee despre carte (Sorin Antohi are, ca de obicei, un text atat de bine consolidat si cu o emanatie intelectuala atat de puternica, incat riscul de a ramane impregnat cu perspectiva dansului este foarte mare). A privi textul lui Vasile Ernu ca pe o revarsare nostalgica, chiar daca aceasta nostalgie se desfasoara intre frustrare si tandrete, mi se pare ca este in disonanta atat cu tonul cartii, cu intentia autorului cat si cu nenumaratele pasaje sarcastice si autoironice care nu caracterizeaza de obicei rememorarile melancolice. Am gresi daca am spune ca nostalgia este absenta din lucrare, doar ca eu o vad ca fiind un efect literar controlat, si nu manifestarea unui sentiment generativ al discursului, o stare de care autorul sa fie purtat fara voie.
Nascut in URSS schiteaza profilul unei comunism absurd dar vivabil, ticalos politic dar exuberant social, represiv insa cu oaze de libertate informala in anumite perioade, cu crime si cu succese. Sub aerul aparent de confesiune lejera, Vasile Ernu face un bilant dupa ce a vazut cu ochii lui la lucru societatea capitalista si dupa ce a avut timp sa faca o evaluare decomunizarii. Luand distanta fata de orice maniheism si fata de cliseele in circulatie, Vasile Ernu ofera cetatenilor postcomunisti obisnuiti, comparabili cu oricare alti cetateni obisnuiti de oriunde, sansa sa incerce si alte sentimente decat cele de penibil, de culpa, si de ratare ireversibila.”
Are perfecta dreptate si o spune mai bine decit mine.
Marius Chivu zicea ca tinerii dau un alt sens trecutului, fara sa-l cunoasca. Cum comentati acest lucru?
Marius Chivu e tinar sau batrin? Daca e tinar, conform tezei lui, inseamna ca habar nu are de trecut, iar daca e batrin ar fi bine sa tina o lectie despre sensul trecutului, ca sa invete si tinerii astia ceva. Eu nu cred in aceasta impartire, tinar si batrin. Marius ar trebui sa stie ca batrinetea sau tineretea nu au de-a face doar cu virsta biologica… Oamenii se deosebesc semnificativ, se diferentiaza prin capacitatea lor de a gindi.
Iar daca tot vrem sa aratam ce ii deosebeste pe cei mai tineri fata de cei mai batrini (biologic) in problema intelegerii comunismului, eu as zice ca tocmai cei mai tineri sint capabili sa priveasca mai lucid. De ce? Pentru ca pe de o parte nu au coparticipat la crearea acestui sistem.
Acest sistem nu a fost facut de bubulii lui Pavel Corut sau extraterestri, ci de oamenii concreti din aceasta tara. Toti am contribuit intr-o forma sau alta la dezvoltarea acestui sistem: unii au construit din convingere, altii din lasitate, marea parte pentru carierism, altii prin indiferenta. Stiti cine a contribuit cel mai mult la constructia sistemului communist? Cei care au tacut si acestia sint majoritatea, iar astazi o fac pe anticomunistii si aplauda noile ideologii fara discernamint.
Tinerii nu au fost pusi in situatia asta. Ei nu au avut sansa (nesansa) parintilor lor, de a fi pusi in situatia de a face compromisuri si de a participa la acel sistem. Iar pe de alta parte nu au avut de suferit de pe urma lui, deci nu au resentimente legate de acea perioada si asta le da un mare avantaj. Ei pot vedea lucrurile mai detasat si lucid. Asta nu inseamna neaparat ca sint mai buni decit parintii lor, ci doar ca nu au avut sansa sa-si verifice verticalitatea in acel context.
Vor vedea cit de verticali sint in noul sistem, caci in esenta sint pusi in fata acelorasi dileme, insa mult mai sofisticate si mai viu colorate… niste aparente inselatoare. Vad ca tendinta e aceiasi: “sa i-o sugem Marelui Licurici” ca sa-l citez pe presedintele tarii care a dat formula. Ne place sa aplaudam chiar si cind nimeni nu ne-o cere.
Asa ca eu nu mi-as face mari probleme pentru capacitatile tinerilor de a intelege trecutul, cit pentru capacitatea lor de a aprecia corect prezentul si de a construi viitorul. Ma tem ca tinerii vor face aceleasi compromisuri in noul sistem, asa cum parintii lor au facut in vechiul sistem.
Prea gindim conform job description-ului trasat de sefii sau protejatii nostri. Trebuie sa faca omul o cariera…nu? Citi au curajul sa spuna public si franc ceea ce gindesc? Foarte putini, caci strategic e bine sa-ti gestionezi opiniile si sa le emiti asa incit sa dea bine la CV. Gindirea a devenit un soi de marfa, asa ca gindim in functie de ce are nevoie piata si ce cer inaltii diriguitori culturnici.
Ce i-ati spune bunicului lui Marius sau oricui a suferit din cauza regimului comunist?
Eu nu-mi schimb disursul la nivel de sens fata de nici un interlocutor indiferent de virsta, pozitie sau importanta. Eu pot schimba numai nuanta discursului pentru a incerca sa inlesnesc comunicarea. Mesajul meu este acelasi pentru oricine este interesat de acest subiect si e dispus sa dialogheze.
Nu cred ca suferinta este cheia de intelegere a comunismului. Insa cred ca oamenii care au suferit au un orizont al intelegerii mult mai mare si mai semnificativ, de aceea am un mare respect pentru ei. Insa suferinta nu schimba datele problemei, asa ca discutia ramane valabila. Ce a fost comunismul? Care este sensul sau? Ce semnificatie a avut el pentru tara noastra si locuitorii sai? Etc. E simplu sa condamni fara a incerca sa intelegi.
Spuneati in comentariu ca Marius Chivu nu a inteles exact unde bate cartea dvs. Unde bate, care e de fapt miza ei?
Un critic cu care inca nu am reusit sa fac cunostinta - Mihai Iovanel - cred ca a aratat destul de bine directia de sens spre care bate cartea:
“Doua lucruri extrem de simple, dar in acelasi timp greu de asumat:
(i) "lumea in care am trait nu a fost nici atit de rea si nici atit de buna pe cit cred unii sau altii. La aceasta lume din care am iesit nu ar trebui sa ne raportam cu ura, dispret, dragoste sau ignoranta, ci trebuie doar sa incercam sa o intelegem si sa ne-o asumam"
(ii) "Intre lumea din care am iesit si lumea in care am intrat nu exista o deosebire fundamentala, ci doar una de nuante, de ambalaj.
Daca lumea in care am trait era axata pe represiune politica, lumea in care am intrat e bazata pe represiune economica. Sint doua fete ale aceleiasi monede. Ambele sint forme de represiune si de control. Ambele ne controleaza si ne subordoneaza; incearca sa ne transforme in sclavi si masini care raspund unor comenzi prestabilite. Ambele spala creiere la fel de perfid si ne alieneaza la fel de eficient. " Pina sa ajunga la aceste concluzii (care multora le vor parea scandaloase), Vasile Ernu isi reviziteaza viata de ex-cetatean sovietic (atentie! nu de român). Cum? Cu ironie si, in acelasi timp, cu tandrete. Vasile Ernu inventariaza aproape toate lucrurile marunte sau mari, obiectele, ticurile, decorurile, personajele si rutinele printre care a trait. Si nu lasa nimic in urma (decit la modul distantei ironice), pentru ca toate acestea fac parte din el. A fost nasol? OK, si ce daca? Viata e viata, oricum si oriunde ai trai-o, indiferent de ideologia la moda, spune printre rinduri Ernu.”
E o directie de interpretare in care ma regasesc….
jos palaria
jos palaria pentru vasile ernu!
cu toate ca si bunicul meu si-a perdut pamintul si toate alea (chiar daca nu a fost la canal), nu i-ar fi dat o lopata in fata. pe vremea cind mai traia, era, culmea - tocmai el, un ostalgic.
cred ca discutia merita sa fie extinsa si, mai ales, adincita. si nu atit discutia despre ce a fost, cit cea despre ce e acum, despre sindromul marelui licurici, mona musca si reprosurile pe care i le fac intelectualii cool.
fundamentalism
Cind VE face pe teoreticianul politic, nu emite decit o banalitate, si anume, ca echilibrul fortelor politice de orientari diferite intaresc si mentin democratia. Insa VE nu face distinctia intre comunism, care este fundamentalismul de stinga, si stinga sociala, absolut onorabila, cea care a creat democratiile Spaniei, de pilda, si ale statelor scandinave. Pentru VE e imposibil ca Occidentul a construit democratia fara sa fi cunoscut comunismul. Continuindu/i logica, terorismul islamic ar fi exact ce/i lipsea democratiei occidentale pentru a fi perfecta.
sofismele lui vasile ernu
In ordinea discutiei polemice atit de invocate, am sa incep prin a spune ca un om cu indoieli e intotdeauna de preferat unui paseist/pesimist.
Cred ca cei citiva care si/au exprimat dezacordul cu cartea lui VE sint oameni cu indoieli fata de trecut si nicidecum (numai) anticomunisti care, dupa cum afirma VE, ar fi, de fapt, fosti comunisti, care, prin nu se stie ce masochism logic, tocmai ei critica o carte relativista la adresa comunismului.
La fel, cind vorbeste despre cultura mare pe care o "datoram" taman comunismului, VE le da dreptate exact acelor artisti ce si/au motivat tacerea si lasitatea prin ideea "rezistentei prin cultura", artisti pentru care VE are dispret, caci, spune el, si pe buna dreptate, ei au facut cel mai mare compromis cu acea putere. "Argumentele insiruite rational" de catre VE compun, de fapt, un foarte rotund sofism.
Primul dialog pe care VE ar trebui sa/l poarte e cu sine, sa se lamureasca el insusi cine il critica si cu cine e de acord. Deocamdata par aceiasi oameni. Confuzia vine exact din retorica paguboasa pe care el insusi o critica atita.
tinerii si comunismul
VE spune ca tinerii nu au avut de suferit dupa urma comunismului, prin urmare, nici nu ar trebui sa condamne comunismul datorita unui surplus de luciditate. Aici VE fie e monstruos de egoist, fie ingrozitor de ipocrit.
Am 27 de ani si inca ma consider tinar. Am avut eu de suferit de pe urma comunismului? Categoric. Faptul ca am invatat intr/un sistem debil, faptul ca am mincat prost, ca, in fine, am dus o viata plina de restrictii, asta se cheama tot suferinta. Nu e nevoie sa fi cunoscut munca la canal sau inchisoarea politica pentru a ni se considera suferinta. Inca suferim cu totii, tineri sau nu, de pe urma comunismului. Traim intr/o lume handicapata de comunism. Mentalitatea oamenilor din jur care ne chinuie zilnic, pe strada, in familie, in institutii etc. nu o datoram tot comunismului!?
VE vede in capitalism, cu subtilitate critica se maguleste el, un rau comparabil, dar e absolut orb in a considera efectele pe termen lung ale comunismului sau naiv in a crede ca ele nu exista. In ambele cazuri, VE e mediocru.
Spune el ca "suferinta nu schimba datele problemei." Cum vine asta, nu pricep!? Suferinta schimba TOATE datele problemei.
truc ideologic ieftin
Cind VE compara capitalismul cu comunismul nu face decit sa comita un truc ideologic ieftin. Paralela dintre represiunea politica si una economica este doar o metafora ideologica. Parca VE spunea ca ar trebui sa gindim critic si personal, sa ne ferim de clisee. Or ideea represiunii economice este cel mai mare cliseu al ideologiei de stinga.
Cum adica "nu exista deosebiri fundamentale" (citat din Mihai Iovanel) intre comunism si capitalism!? Si oricum, asta ar trebui sa innobileze comunismul!? Tocmai prin faptul ca azi VE poate spune si cita o asemenea frazaa, tocmai aici e deosebirea fundamentala.
E problema lui si a lui MI (mare amator de literatura SF) daca vad societatea capitalista ca o posibila dictatura a masinilor carora le vom deveni sclavi. Nu pot fi acuzati de flagrant delict de fantezie, dar sa nu aiba pretentia ca fac aici teoria formelor de guvernamint si noi ii ascultam prabusiti in admiratie.
hilar
VE afirma "saltul pe care l-a facut URSS de la Rusia tarista este ametitor. O tara agrara, analfabeta, cu o populatie iobaga a devenit in aproximativ 50 de ani una dintre cela mai semnificative puteri pe toate palierele dezvoltarii. Ei bine, acest salt s-a facut cu sacrificii imense, cu suferinta imensa." Pai despre ce sacrificii si suferinta e vorba? Ale Partidului sau ale poporului?
Daca VE ar fi de stinga cu adevarat, ar trebui ca cele citeva milioane de sacrificii UMANE ale stalinismului sa/l indigneze profund. Nu comunismul a realizat dezvoltarea de care vorbeste VE, ci oamenii care au murit au facut/o posibila.
In alta ordine de idei, Occidentul de ce a ajuns el atit de departe, economic vorbind, daca ei nu au avut sprijinul progresistic al comunismului!? E o timpenie sa crezi ca industrialismul se datoreaza comunismului.De fapt, comunismul doar l/a imprumutat si l/a pastrat intocmai pina ce s/a demoralizat moral iar industria, literalmente, s/a prabusit...
suparare mare
Vad ca iese cu suparare mare. Pacat. Poate ar trebui sa fim putin mai calmi si sa judecam lucrurile mai la rece. Marius spune ca nu Partidul a facut sacrificii, ci poporul. De acord, dar asta se aplica si in cazul capitalismului. Evolutia Occidentului se bazeaza in aceeasi masura pe suferinta. Atita doar ca occidentalii au preferat sa-i exploateze (suna ca dracu', stiu) pe altii, nu pe proprii cetateni.
Tema pentru acasa: comentati, de exemplu, faptul ca romanii nu au aces liber pe piata de munca europeana, in vreme ce marfurile europene nu au restrictii la intrarea in Romania. Cum se numeste asta?
suparare mare 2
Din pacate, intelighentia romaneasca ramine defazata. In timpul comunismului, critica pe cit putea pacatele regimului burgezo-mosieresc sau, in cel mai bun caz, statea cu degete in urechi pentru a se putea concentra asupra culturii inalte. Acum, cind comunismul nu mai exista, se simte datoare sa critice ce nu mai si ce nu mai are sanse sa revina, dar inchide ochii la ce se intimpla in jur.
Tema pentru acasa: comentati, in paralel, faptul ca Mona Musca s-a gudurat pe linga Securitate ca sa obtina un ce profit (mic, probabil, dar care conta) si faptul ca mai multi intelectuali romani au scris editoriale in cotidianul lui Felix, pentru acelasi soi de avantaje. De ce o fapta e de condamnat iar alta nu? E mai putin grav ca i se imprumuta lui Felix credibilitate?
suparare mare 3
Acum, fara suparare: ar trebui sa se existe niste statistici oficiale si credibile referitoare la numarul analfabetilor din Romania. Ceva imi spune ca sint mai multi acum, in capitalism, decit erau acum douazeci de ani. Pentru asta tot comunismul e de vina?
Tema pentru acasa: comentati planurile lui ceausescu referitoare la obtinerea independentei energetice a Romaniei, in contextul economic global actual. Comentati planul aceluiasi de Ceausescu de a construi canalul Dunare-Bucuresti, in lumina actualellor planuri ale primarului Videanu. Comentati calitatea aerului din Bucuresti, in paralelel, in vara lui 1989 si in vara lui 2006.
eco-comunism!???
"Comentati calitatea aerului din Bucuresti, in paralelel, in vara lui 1989 si in vara lui 2006..."
1. Era comunismul o ideologie ecologica? Raspuns: Copsa Mica, Cernobil s.a!
2. In topul celor mai poluate orase din lume ale momentului nu se afla marile orase industriale din Occident, ci (aproape) numai orase din Est. Cautati site/urile eco-ONG-urilor. Veti vedea cit de poluat e Bucurestiul fata de orase industriale engleze, precum Sheffield sau Manchester. Unde e vina capitalismului, ca nu pricep. Si parca din 1989 pina acum Romania a fost condusa, exceptind citiva ani, de un partid de stinga!!
3. Ecologismul este un discurs recuperat din mers de catre ideologia de stinga din zilele noastre, dar un discurs mai degraba tehnocratic-populist si, prin urmare, usor abordabil de catre oricare orientare politica. O sa rideti, dar Schwartzenneger si Blair au semnat de curind un acord ecologic intre California, cel mai poluat stat american, si Anglia. Ambii sint reprezentanti ai unor partide de dreapta.
Revin, ideea unei paralele intre comunism si capitalism este, pur si simplu, deplasata pentru ca nu porneste de la premise ideologice compatibile...
hop si eu
discutam sau doar simulam?
Draga Marius,
discutam sau doar ne aflam in treaba?
1,2, 3. Am spus eu ca ar fi comunismul o ideologie ecologica? Am spus ca ar fi mai bun decit capitalismul? Am semnalat doar faptul ca majoritatea intelectualilor romani, printre care, din pacate, te numeri, se lupta cu o fantoma, in vreme ce monstri in carne si oase nu le trezesc nici o reactie.
Faptul ca a existat Copsa Mica (si Baia Mare, si Galati, si altele) nu scuza faptul ca, dupa 1990, primarii Bucurestiului, care au fost din partea "buna" a spectrului politic, au ras spatiile verzi si au permis construirea unor monstri comparabili, ca efect, nu ca dimensiune, cu huliata Casa a Poporului.
Chiar ti se pare ca Romania a fost condusa, dupa Revolutiune, mai ales de un partid de stinga? Crezi ca, daca PSD isi spune de stinga, chiar este de stinga? Daca tu, de miine, iti spui Nadia Comaneci, chiar crezi ca o sa devii Nadia?
Totusi, nimic despre analfabetism?
Nimic despre agricultura si ce-a facut din ea partidul ala de stinga despre care spuneai ca a condus Romania?
Nimic despre sistemul sanitar?
Si, cu permisiunea dumneavoastra, ultima pe lista, inca o intrebare: de ce, atunci cind se vorbeste despre comunismul din Romania (chiar trebuie sa subliniez ca nu mi-e drag?) se au in vedere mai ales anii 50 si 80 si se trece cu gratie peste felul in care s-a trait in 60 si 70?
Dilema 'tinara' si dreapta 'ecologista'
Ovidiu Tichindeleanu ii raspunde lui Marius Chivu pe site-ul
http://romania.indymedia.org/ro/2006/08/1594.shtml
Dilema
Am citit comentariul catre care trimite Ovidiu Tichindelean si nu pot spune decit ca mi s-a facut rusine vazind etichetari de tipul "un redactor al Dilemei, revista care face sluj ideologiei neoconservatoare".
Daca tot veni vorba despre ecologism, propun ca fiecare dintre noi sa inceapa prin a-si curata discursul de mizeriile tendentiozitatii.
Serios, chiar nu se poate discuta in contradictoriu cu calm si civilitate?
d.lui Tichindeleanu
Nu mi-am dat seama ca in discutia de fata eu apar ca trimisul ideologic de "dreapta" al Dilemei si regret pripeala dvs., confortabila de altfel, de a ma cataloga astfel. Si ca sa va lamuriti cit de "dreapta" si cit de "pro-capitalism" sint convingerile mele, poate cititi acest articol publicat de mine in Dilema, acum 2 sapt.:
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=133&cmd=articol&id=3324
Cu aceasta, eu ma cam retrag de la discutii. Nu vreau sa fiu pretext pentru balacareala Dilemei.
Fals
"Este pentru prima oara in Romania cand o carte are un site propriu www.nascutinurss.ro"
Fals!
www.abatia.com a fost site-ul romanului "Abatia" semnat de Dan Dobos si aparut la editura Nemira cu vreo 3 ani in urma.
fals sau denunt
denunt sau informatie?
Draga Marius,
nu stiu de ce ti-a trebit atit timp sa te prinzi de asest "fals". Nu e primul site al unei carti din simplu motiv ca nu e nici macar un site.
Pe carte e scris clar (direct pe coperta): www.nascutinurss.ro este o extensie vizuala si audio a cartii... deci e un proiect nitel mai complex... nu stiu daca ma intelegi.
Ce am facut eu acolo este o arhiva subiectiva (asemenea cartii) care arata anumite elemente ale vietii sovietice...
Cind va exista asa ceva pe aici... facut de un sriitor roman mai disutam...
Imi pare rau ca nu te-ai prins si mergi cu pira in protap.. nu e cazul... e chiar primul proiect de acet fel... un site care are material atit de consistent despre comunism si completeaza cartea (din pacate despre cel sovietic..).. Cind se va gasi cineva sa faca asa ceva in romania mai discutam... oare peste citi ani? Hai sa lasam etichetele (niciodata nimic nu e ceea ce pare .. zice rabinul de la Odessa) si sa vedem continutu...
cu respect
v.ernu
pardon
dle. Tichindeleanu,
acel coincident MC, nu sint eu!
regret ca ati considerat ca m-as preta la anonimat si pentru atit de putin. trebuie ca ma considerati un om de doi lei. m-ati jignit inca o data, dar - se pare - va trebui sa ma obisnuiesc cu asta din partea dvs.
Vasile Ernu
Domnul Vasile Ernu este excepţional. A înţeles fenomenul social în mare profunzime. Sunt fericit că a scris această carte. Cu stimă, Dan.
ernu redivivus
dragii mei toti,
cred ca majora nu e disputa ernu sau non ernu, ci faptul ca e prima carte autentica despre comunismul trait. problema insa e ca NU A FOST COMUNISMUL NOSTRU!, ci al lor. eu am trait vremurile alea si, sigur, sint similititudini, dar din astea avem si cu chinezii. problema cea mai mare este ca el a suplinit (fara sa-l umple) un gol lasat de romani. cartea asta ar fi trebuit scrisa de unul care a trait comunismul in romania. nu a scris/o nimeni. foarte nasol. am vorbit la un moment dat chestia asta cu n. manolescu (prin 2003) si l/am intrebat de ce nu scrie nimeni. n/a stiut ce sa-mi spuna. mie mi se pare, mai curind, o carte a momentului, dar cred, in acelasi timp ca, prin ea, romanii o incaseaza la greu, pe mina lor de labari. sorry pentru noi, bravo pentru vasile si pentru cei care l-or fi sfatuit. ar trebui, poate, draga marius si draga T.O., sa va intrebati de ce ernu e mai bine primit decit au fost inaintemergatorii Ion manolescu@comp, cu carti din aceeasi categorie. eu stiu de ce. oricum, poate ca iese ceva mai mult din zavera asta.
pai...
pai, draga ara, daca te interesa atit de tare subiectul, inca din 2003, de ce n-ai scris tu cartea respectiva? personal, m-am saturat pina peste cap de cei care se pling ca n-au fost scrise cartile pe care si le doresc ei. si asta cu atit mai mult cu cit ar fi fost in stare sa le scrie.
inaintemergatorii
si de unde pina unde ideea ca ion manolescu, paul cernat, stanomir si mitchievici au fost rau (sau mai putin bine) primiti? dimpotriva, eu cred ca tema comunismului a asigurat din start vizibilitate si interes.. hai sa nu facem din v. ernu eroul eponim al comunismului literar (sau biografic) romanesc, ca nu e. si asta n-o spun pentru a-i diminua meritele..
Comentariu nou
marius si TO,
v-am raspuns pe yahoo dar se pare ca nu ajunge la voi. pentru TO: n-am scris-o eu pentru ca ar fi iesit o fictiune iar pe subiectul asta nu avem nevoie, in primul rind, de asa ceva. poate ca o sa scriu, evident, o fictiune, la un moment dat, daca o sa mai am zile. TO, subiectul nu ma intereseaza din 2003, ci de cind am deschis ochii in ce cacat traim. Ma oftic doar ca romanii nu au detasarea sau ce naiba o cere, sa scrie despre asta. Including me. E un fel de mea culpa ce fac eu aici. Eu mi-am pus bandaje cu scuze pentru ca am lucrat 8 ani la Europa Libera si am dat in ei cit am putut, dar sigur ca nu sint suficiente, fiindca eu as fi avut si trimbita literara. Generatia mea si cea putin mai mare decit mine (marius, aici vorbesc de scriitori) nu-si gaseste suflul sa scrie despre porcaria in care am crescut. De ce? Ca sa nu retraiasca? Ca sa nu-si asume culpele alea mici cum ca am fost pionieri si utecisti? habar n+am. fa tu o ancheta la dilemateca, uite, iti dau subiectul pe tava.
Comentariu nou
asta zic si io, marius, ca nu e comunismul nostru, monstruos, ci al lui, mai blind. si ca e nasol pentru noi, ca natie, care mai da si scriitori, sa vina cineva care sa ne explice ca, pardon, comunismu e si ok, pe ici pe colo. ca sa ne intelegem, nu vorbesc de carte, vorbesc doar de lectia pe care ne-a servit-o.
Comentariu nou
asta zic si io, marius, ca nu e comunismul nostru, monstruos, ci al lui, mai blind. si ca e nasol pentru noi, ca natie, care mai da si scriitori, sa vina cineva care sa ne explice ca, pardon, comunismu e si ok, pe ici pe colo. ca sa ne intelegem, nu vorbesc de carte, vorbesc doar de lectia pe care ne-a servit-o.
literatura despre comunism
eu as avea niste explicatii pentru lipsa fictiunii depre comunismul romanesc. cred ca scriitorii afirmati prin `60-`70 pur si simplu n-au putut sa scrie in libertate normal, curat, direct despre ceva ce invatasera sa scrie esopic, pe furis si pe ocolite... cred ca la mijloc e chiar o drama si un subiect urias pentru cineva care ar face o psihanaliza a actului creator pornind de la asemenea cazuri. acesta e si motivul pentru care nu-i condamn pe alde buzura, breban, toiu si care-or mai fi ca nu au scris chiar ei cartile comunismului.
tinerii au scris si ei cit au putut si nu cred ca or sa se opreasca. au fost antologiile celor patru, cea a clubului 8, "cartea cu eu-ri" a celor de la m.tz.r, acum "sint o baba comunista" a lui dan lungu... poate ca e putin si ca pe masura ce timpul trece o sa se scrie mai mult despre narcomani, masturbari si alienari consumeriste, iar comunismul va fi tot mai mult istorie arhivata..
craciun a scris "pupa russa", cartarescu are incorporat ceva in "orbitor" (abia la el comunismul este fictionalizat la maxim: scenele cu securitatea sint fantasy curat), asta ca sa bifam si generatia intermediara...
sigur ca teo are dreptate, nu poti declama lipsa unui anumit tip de literatura (se scrie ce se scrie), dar ma intreb si eu, bai nene, de ce n-avem romane despre underground-ul concentrationar comunist cum au rusii, de pilda.. ce, dincolo de nostalgia brifcor-ului si a bomboanelor cip, la noi n-a fost destula tortura!? poate sint eu subiectiv si sentimental si cum mai vreti voi, dar eu (care am avut un bunic trimis de comunisti in delta la munci de iarna) as vrea ca pustii astia carora comunismul li se pare chic sa aiba ocazia de a citi si un roman depre cum au fost omoritu babu ursu si altii ca el...
ca cititor, nu pot sa nu ma intreb de ce nimeni nu scrie ceva de genul asta si la noi..
of
totusi, ce are a face literatura cu comunismul? ce, cartile de dinainte de el erau despre capitalism? a scris gide despre industrializare? a scris joyce despre inflatie? a scris proust despre dramele facatorilor de brinza francezi? nu prea cred ca e treaba literaturii sa scrie istoria, ca altfel ar fi treaba istoriei sa scrie geografia, a geografiei sa scrie botanica si tot asa. personal, nu simt deloc nevoia unei noi instrumentalizari a literaturii. ba, dimpotriva. am impresia ca tentatia asta e un reflex al vremurilor de atunci.
cartile de care ar fi nevoie sint mai ales ale istoricilor si ale antropologilor, care sa studieze ce a fost, de fapt, cum a fost posibil, cum a modificat comunismul modul de gindire al oamenilor, in ce fel a afectat el sentimentul de comunitate etc.
imi pare rau ara, dar eu cred ca romanele despre comunism ar fi, dimpotriva, mistificatoare. si ma bucur ca nu le avem. rafuielile personale si literaturizante cu trecutul ar deforma si mai mult bruma adevar pe care o stim.
of2
teo, aşa nimic nu are de-a face cu nimic. dar marius are o intrebare de la care am pornit si eu si trebuie sa-i dau dreptate: de ce nu avem nici macar o singura carte despre undergroundul comunist romanesc. sper ca esti de acord ca despre asta se poate face literatura sau, ma rog, ceva care sa semene a. si nu cred ca un roman despre comunism ar fi, in mod necesar, o rafuiala. pur si simplu nu-nteleg de ce toti cei care au trait adinc jegul ala, il ocolesc acum, in scris, cu o delicatete suspecta. si, repet, ma includ in categoria asta, cu toate ca am raspuns de ce eu asa si altii nu. intrebarea e si pentru mine, daca vrei. ca noua pleiada scrie, cum zice chivu, despre masturbare si acu-n vena nu ma mira, e absolut ok, nu e treaba lor sa scrie despre ce nu stiu. cu toate ca ar fi amuzant sa vad un roman al lui chiva despre comunism!! cit priveste argumentul lui marius ca breban si compania nu au putut scrie atunci, sint de acord. de ce nu scriu acum, insa? si nu numai ei. de ce nu scrie cristian teodorescu, cartarescu si, in general optzecistii care au trait ticalosii din cauza comunismului (ma gindesc, de pilda, la drama marianei marin).
of3,14
de ce? e foarte simplu. pentru ca literatura se face cu si despre temele interioare, personale. altfel, ne-am putea intreba la fel de bine de ce cristian teodorescu sau mircea cartarescu nu scriu, despre, sa zicem, exploatarea irationala a fondului forestier sau despre instrumentele muzicale de suflat din secolul XIV. de ce nu si-ar folosi libertatea de a scrie ce vor, acum, cind o au, si ar scrie ce vrei tu sau ce vreau eu sau ce vrea oricine altcineva?
off
da, sigur, decit ca atunci cind tai padurea si ai dreptul literaturizezi intr-un fel, iar atunci cind nu, adica furi, e altfel. hai c-ai inteles prea bine. tu nu vezi ca e bolnav felul in care ocolim subiectul? adica ne facem ca nu exista. sigur ca poate fi un cistig pentru literatura aia care-mi place mie, dar e o pierdere uriasa pentru timpul pe care-l traim si pe care, unii dintre noi chiar au pix sa-l descrie.
da
teo, hai sa scriem amindoi, adica fiecare, cite o carte despre comunism.
:))
bai, mi-ati aprins imaginatzia: o carte la patru maini (cristian teodorescu + mircea cartarescu) despre exploatarea irationala a fondului forestier a unei firme fantoma (Joyce SRL) in scopul contrabandei cu false instrumente muzicale de suflat din secolul XIV pe piata (neagra) franceza de brinza, as vrea mult sa citesc cartea asta!!!!
:)))
ara, hai mai bine sa scriem amindoi, adica fiecare, cartile pe care voiam oricum sa le scriem. ar fi culmea sa ne dea comunismul si acum teme pentru acasa. parerea mea.
marius, cred ca ai sanse sa citesti cartea aia. numai ca s-ar putea sa fie scrisa de petru cimpoesu. :)
ha
baieti, you made my day!
Vorbind discutii, dl Ernu isi face publicitate
Cartea lui Ernu este o tampenie de la cap la coada. Nu stiu cine a zis aici ca Ernu a suprins bine "fenomenul": URSS, un fenomen tragic, pe care sute de scriitori l-au surpins foarte bine, cu talent, in mii de bucati literare, scrise in diverse stiluri (ma refer la scriitori de talia lui Aitmatov, Platonov, Gamzatov, ca sa nu mai vorbim de scriitori ca Ahmatova, Tzvetaieva, Gumiliov, Soljenitzin etc. - sunt foarte multi scriitori sovietici, care au reusit sa spuna cam TOT ce era de spus despre "intarzierea mentala" a constructiei dezumanizate si dezumanziante, care a fost URSS). Ceea ce face Ernu e o descriere cu mijloace debile, primitive poate, a unei realitati mult prea complexe pentru intelegerea lui. Daca n-as sti varsta autorului, as crede ca abia a implinit 10 ani.