Interviu: Timpuri Noi, un brand la care s-a muncit

Inainte de revolutie colorau underground-ul bucurestean cu piese ca “Perfect”, fara sa le stinga nimeni lumina. Apoi s-au decis sa scoata capul la lumina si au lansat, in 1992, primul lor album, care continea piese pe care oricum de aproape zece ani lumea le fredona mai ceva ca pe “Lambada”. Acum, dupa o despartire care a dat nastere unor copii din flori precum Zid si Partizan, Timpuri Noi sunt “Back in Business”. Despre Stufstock, piese noi si piese vechi intr-un interviu special pentru metropotam ;)

In primul rand voiam sa va intreb cum vi s-a parut concertul de la Stufstock (unde inainte sa coboare E.M.I.L. de pe scena publicul urla deja “Timpuri Noi!”).

Dan Iliescu: Stufstock-ul este un eveniment foarte important, mai ales pentru patura rock a Romaniei, este evenimentul care ni se potriveste noua cel mai bine ca formatie rock. Este un cadru unde ne place sa evoluam.

Artanu: Nu e explicabil in nici un fel de ce la Stufstock este pentru noi cel mai potrivit. Nu inteleg de ce. La anul o sa fim chemati sigur, din nou. Nu mai am nici o emotie, cum o sa iasa, ce o sa facem, nici o frica. O sa iasa si mai tare.

De ce Stufstock si nu Peninsula?

DI: Pentru ca Peninsula e la inceput. Pana sa ajunga sa aiba spiritul Stufstock-ului poate ca o sa mai treaca ceva timp... Stufstock-ul a avut ceva in el inainte de a se organiza.

Un alt fel de potential?

DI: Da. El a fost intuit de o categorie de organizatori si din cauza asta are si incarcatura pe care o are. Nu exclud ca, la un moment dat, Peninsula sa fie ceva extraordinar. Dar deocamdata, vorbind de cum ne simtim acolo, cred ca Stufstock-ul e ceea ce ne convine cel mai mult ca formatie rock.

Si pana la urma se va salva Vama sau nu?

DI: Eu, daca as putea s-o salvez cantand, as face-o. Oricum asta si fac. Cant. Nu stiu, Vama Veche nu cred ca mai poate fi salvata, desi eu mi-as dori foarte mult sa se salveze nu numai Vama Veche, ci natura, de catre oamenii astia lacomi care se gandesc numai la profit si care lasa gunoaie si care disstrug pur si simplu...

Te duceai la Vama Veche acum 15 ani si era Vama Veche. Acum, din pacate, spiritul acela a adus din ce in ce mai multi curiosi acolo. Cu cat lumea a fost mai multa, cu cat au fost mai multi intreprinzatori care sa profite de asta. Dar Vama nu poti sa o salvezi doar din vorbe... Trebuie fapte.  Muzica poate sa faca ceva printr-o atitudine, printr-un mesaj pe care il transmit artistii. Noi ne-am propus sa facem pentru urmatorul nostru album mesaje de genul asta.

Vorbind de ultimul album, “Back in Business”, cum se deosebeste el de celelalte din cariera formatiei?

DI: “Back in Business” are fata de celelalte albume patru propuneri de piese in stiluri total diferite... bine, nu total... cam din ce am facut noi: punk, blues, si asa mai departe. Dupa care are niste colaborari cu niste DJ, cu piesele vechi, pe care ei le-au facut in conceptia lor, plus piese de pe primul nostru album, care n-au sunat bine atunci si pe care acum le-am cantat in studio, le-am facut sa sune profi. Inainte era, mama, un studio vai de capul lui, nu suna nimic. De pe primul album se simte doar energia pieselor si linia lor, dar acum astea suna profesional.

Asta este “Back in Business” fata de celelalte discuri pe care le-a scos Timpuri Noi. Sa vedem acum ce spune lumea, pentru ca pana la urma, oricat esti de artist, muzica e o marfa si trebuie s-o vinzi.

Deci cu acest album ati incercat o reinventare?

DI: Reinventare... e putin cam pretentios spus. Incercam sa ne adaptam conditiilor. Daca de maine aerul nu mai e respirabil, luam o batistuta...

A: Da` poti sa spui, Dane, si asa: sunt patru idei care ti-au venit si le-ai pus pe disc. Producatorul a fost de acord, sunt patru piese noi, patru idei noi puse pe disc... Sa nu fie cu suparare, noi ne-am gandit ca e mai bine asa: sunt si sapte melodii mai vechi de-ale noastre pe care le stie foarte multa lume, de exemplu Luca. Ele au o a doua sansa sa se auda bine. Si mai sunt si sase remixuri la niste melodii vechi. Asta e “Back in Business”, e ca un bazar, asa... si mai vechi, si mai noi...

DI: S-a cerut initial sa se faca un “best of”. Dar am zis, dom`le, lumea se asteapta la un “best of”, dar noi vrem sa vada si ce mai propune nou formatia.

A: Noi am fost niste cobai. La inceputul anilor nouazeci au inceput sa apara studiouri particulare. A aparut studioul Magic Sound, a aparut studioul lui Marian Ionescu, Migas Real… Pana in `90 erau doar trei studiouri: Electrecord, Radio si TVR… si alea erau muncite, erau tabacite. Trebuia neaparat facut ceva. Noi am fost primii care au inregistrat la Migas, si n-a iesit rau.

DI: Am inregistrat tot, cu tot cu mixaj, in 78 de ore.

A: Si totusi discul cu cap de copilas desenat de el (n.r. albumul “Timpuri Noi”-1992) sunt tentat sa cred ca e albumul anilor `90. Dar daca n-o fi, este unul dintre cele mai cunoscute si apreciate discuri ale anilor `90. Si piesele de pe el au acum o sansa de a fi bagate si ele intr-un playlist la radio.

S-a schimbat in vreun fel publicul de-a lungul timpului?

DI: Nu stiu. Pot sa spun doar ca acum, fata de anii `80 sau `90 publicul are posibilitatea sa se informeze mult mai mult. Sa opteze. Noi, ca formatie deschizatoare de drumuri, incercam in continuare sa propunem idei care cu cat vor prinde la mai multa lume, cu atat noi vom fi mai bucurosi ca vorba noastra este ascultata. Publicul se schimba si noi ne schimbam. Formatia Timpuri Noi n-a ramas niciodata in loc cu mesajul.

Ce a determinat reunirea Timpuri Noi?

DI: M-am intalnit cu Artan. Indemnati si de niste prieteni de-ai nostri, care au zis “bah, hai ca vrem sa va mai vedem acolo, impreuna”,  am ajuns la concluzia cu Artan ca fiecare a avut niste experiente, am invatat ceva din ele, si ca n-ar fi rau sa reluam activitatea sub brandul Timpuri Noi, pentru ca Timpuri Noi e un brand la care am muncit si ar fi pacat sa fie abandonat...

La ce ne asteptam de la Timpuri Noi pe mai departe?

DI: Sa ne dea Dumnezeu sanatate pe mai departe. Vom incerca sa facem tot ce putem sa ii satisfacem pe cei care asteapta de la noi ceva.