Interviu Marius Manole: "Eu nu vreau sa fiu o persoana care face rating!"

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
De fiecare data cand ma intalnesc cu actorul Marius Manole ma anunta ca se lasa de fumat. Insa de fiecare data nu reuseste...

In urma cu doi ani cand ne-am cunoscut, am dezbatut tema teatrului si a sacrificiului pe care actorul il face pentru teatru, dar si teatrul pentru actor, pe toate partile. De atunci, lucrurile s-au mai schimbat. Si pentru el, si pentru mine, si pentru Romania in general. El a obosit, anunta ca nu mai vrea proiecte noi, cu toate ca abia se abtine uneori sa nu o faca, si de cand cu multele crize (economica, politica, morala), actorii o duc mai putin bine ca inainte.

1
Noi nu ne-am mai intalnit din 2009. Ce ai mai facut de atunci?


Am facut Livada de Visini, de A.P. Cehov, in regia lui Felix Alexa la Teatrul National din Bucuresti, Oscar si Tanti Roz, de Eric Emmanuel Schmitt, in regia lui Chris Simion la Bulandra, Avalansa, de Tuncer Cucenoglu, in regia lui Radu Afrim la TNB, Nu mai plange, baby, pe fragmente din texte de Peca Stefan, regia Carmen Vidu, la Green Hours, Ivanov, de A. P. Cehov, in regia lui Andrei Serban la Bulandra. Am facut multe de atunci, dar nu voi mai lua proiecte noi.


Parca ai mai zis asta si acum 2 ani…

Da, dar nu mai stiu de ce nu am mai luat pauza atunci. Eu joc in fiecare seara. Am avut si 40 de spectacole fara pauza. Seara de seara. Deja e obositor, de aceea zic ca am nevoie sa ma mai opresc. Toata lumea imi zice ca arat foarte rau. Pe scena nu se vede, dar in viata mea de zi cu zi, e aproape evident. Dar, daca va fi sa apara vreun proiect frumos, care sa ma intereseze, nu cred ca as refuza.


Trebuia sa joci in 'Scamatorul din Lublin', dupa romanul lui Bashevis Singer, in montarea Catalinei Buzoianu la Teatrul Evreiesc de Stat (TES). Apoi ai renuntat destul de repede si ai anuntat ca nu vei mai lua proiecte noi. Ce s-a intamplat de fapt?

In primul rand trebuia sa joc in limba idis si nu am putut. Pur si simplu nu am reusit. Invatasem jumatate de text dar nu a functionat. Eram si obosit, nu intelegeam de ce trebuie sa ma chinui sa fac eu asta, imi era peste mana. Am incercat, am vrut, dar nu am putut. Probabil mi-ar fi trebuit vreo 6 luni sa ma pregatesc si sa ma ocup doar de asta, cu un program riguros, insa nu a fost cazul. Repetitiile trebuiau sa inceapa de la 10, dar incepeau la 11, se terminau la 3, dar de fapt se terminau la 1. Nu prea se putea lucra.

4
Dar nu ai renuntat cam pe ultima suta de metri?

Nu chiar, daca iei in considerare ca Andrei Serban face un spectacol intr-o luna, nu pare chiar abrupt. Imi pare rau pe de o parte, pentru ca eu tin foarte mult la doamna Catalina Buzoianu. E un regizor pe care eu il iubesc de mic. Am facut cu ea Ioana si focul de Matei Visniec la Teatrul de Comedie, ne intelegem foarte bine, dar pur si simplu aici nu ne-am inteles. Nu eu cu ea personal. Noi cu totii...

Presiunea era foarte mare. Se faceau si vizionari, ceea ce nu e un lucru care sa ma caracterizeze. Din punctul meu de vedere s-a terminat cu timpul comunismului, cand se faceau vizionari o data la 3 saptamani, ca sa se vada ce s-a lucrat in timpul asta. Nu suntem la CAP sau la norma. S-a terminat. Si sa stii ca nu regret ca am renuntat. Cred ca a fost prima data cand am spus nu categoric unui proiect.


Ar fi fost un lucru deosebit la palmaresul tau daca ar fi fost sa il duci pana la capat.

Nu stiu. Nu cred. Ar fi venit vreo 10 oameni sa ma vada si care, in cel mai fericit caz, ar fi zis ca nu m-a ocolit nici TES-ul. "Uita-te si la Manole, dupa ce ca joaca peste tot mai vine si aici."


Dupa ce ai renuntat la 'Scamatorul din Lublin' de la TES si ai anuntat ca nu mai iei proiecte noi, la scurt timp ai primit rolul in 'Oscar si Tanti Roz', pe care nu l-ai refuzat.


Multa lume mi-a zis ca mi-era dat sa fac rolul asta, ca ma potrivesc foarte bine in Oscar. Intr-adevar, nu mai voiam proiecte noi, dar se intampla sa fie imediat dupa Revelion, cand am fost la Iasi si efectiv nu am iesit din casa vreo 15 zile. Voiam sa ma deconectez total. Apoi, chiar in ziua de Revelion, m-a sunat Chris Simion si mi-a propus. M-am gandit ca incepe un an nou, textul era foarte frumos si ar fi fost un pas drept in noul an.

5
E un text foarte bun, intr-adevar. Nu e greu sa te ridici la inaltimea textului?


E greu, mai ales daca ai citit cartea si ai niste asteptari. Si eu m-am consumat gandindu-ma ce va zice lumea, dar apoi nu mi-a mai pasat. Mie mi-a placut.

A fost foarte frumos sa lucrez cu Oana Pellea. Ea face parte dintr-o categorie de actori pe cale de disparitie, cum sunt si Mariana Mihut, Victor Rebengiuc, Maia Morgenstern, Irina Petrescu, Rodica Mandache, Constantin Cojocaru, actori pe care trebuie sa ii vezi acum pentru ca altfel iti va parea rau mai tarziu. Oamenii astia au o scoala de teatru de care generatiile mai tinere nu au habar. Nu spun ca noi nu suntem talentati, dar ei au lucrat cu niste regizori care i-au format intr-un fel. Facultatea o termini, dar daca nu ai intalnirile astea… Pe mine m-au schimbat foarte mult. Tu faci meseria si ai senzatia ca daca ai talent totul va iesi cumva.

Ei bine, pentru ei, meseria asta e o chestiune pe viata si pe moarte, nu e o alintatura. Sunt foarte seriosi. De la ei am invatat ce inseamna rigoare, matematica, respectul fata de tine si fata de partener, sa nu depinzi de public. Am aflat ca nu trebuie sa placi tuturor, ca daca e unul in sala care te apreciaza e bine. Important e sa iti respecti rolul.


Dar Oscar nu se repeta cu altcineva pana sa vii tu?


Ba da, cu Vlad Logigan, care a primit un proiect intr-un film, Nunta in Basarabia. Premiera era programata mai devreme si credea ca va avea timp sa se ocupe de amandoua, dar repetitiile s-au decalat, Bulandra nu a dat scena… si a renuntat. Atunci am intrat eu. Insa el a venit la premiera, saracul.


De ce saracul?

Pentru ca eu nu as fi venit in locul lui.


A fost o frenezie pana nu demult cu scaderea salariilor, cu traiul nefericit pe care sunt nevoiti actorii sa il duca si ai fost invitat in atatea emisiuni sa iti spui pasul. Si toate de la un post pe blogul tau. De atunci nu ai mai scris. Nici nu mai vrei?

Nu mai vreau sa scriu pe blog. Mi s-a parut incredibil. Nu mi-a trecut niciodata prin cap ca cineva va lua ce am scris eu acolo si va pune intr-un ziar. Sunt actor la Teatrul National din Bucuresti si unii s-au folosit de chestia asta. Ce e haios este ca nici nu m-am prins ca am fost intr-un fel folosit, pana nu m-au tras de maneca unii colegi. Nici nu am crezut ca e posibil asa ceva. Apoi am refuzat toate aparitiile. Nu stii cum zbarnaiau telefoanele.

3
Dar cu ocazia asta ti-ai dat si tu seama ca esti o persoana publica, care da bine pe sticla.


Da, dar eu nu vreau sa fiu o persoana care face rating!


Si cu toate acestea, ai vorbit de niste probleme pe care altii nici nu le mentioneaza.

In meseria asta sunt multi oameni mandri si orgoliosi, care nu vor sa iasa la rampa cu faptul ca nu o duc bine. Sustin ca nu este ok ca spectatorii sa afle. Insa nu poti sa faci performanta daca nu ai conditii. Iar oamenii, pe de o parte, trebuie sa stie. Pana la urma, insa, nu te obliga nimeni sa faci meseria asta. Nu stiu cum e mai bine. Eu am si noroc mult. Pe mine ma ajuta multi oameni. Si moral, dar si financiar.

Am aflat ca ai primit bursa RIFF…

Da, am primit bursa RIFF de la domnul Marius Stancescu, presedintele RIFF Holding International, care vrea sa ajute anual cate un actor tanar, pana in 35 de ani. Iar prima bursa am primit-o eu. Ideea e ca daca voi avea eu vreodata posibilitatea financiara sa ajut la acest proiect sa o fac, pentru a sprijini tinerii actori care inca nu au locuri de munca.


Esti un mare fan al lui 'Billy Elliot', cu care eu te identific. Cum a fost sa vezi live spectacolul care s-a facut dupa film?


Incredibil! Foarte frumos. Daca ajungeti vreodata la Londra sau la New York si aveti posibilitatea, mergeti sa il vedeti. Toti actorii sunt minunati si au si jucat 2 spectacole, unul dupa altul, unul de la 3 si unul de la 7. Pune actorii romani sa joace asa, sa vezi care sunt cei care nu vor spune ca e obositor si ca nu se poate. Mi-ar fi placut sa il fac si eu pe Billy, poate cand aveam varsta necesara, cand am aparut in Un bulgare de huma, spre exemplu.

Noi ca natie nu suntem motivati sa facem ceva de gen. Nici financiar, nici artistic. Pe principiul: de ce sa ma chinui eu, cand poate fi mai simplu? De ce sa ma antrenez 4 ore pe zi cand pot sa stau 4 ore in bar? Nu exista competitivitate constructiva cum e in alte tari. Candva scotea Radu Penciulescu, dupa el Catalina Buzoianu, dupa ea Ducu Darie, dupa el Andrei Serban, dupa care David Esrig, Alexa Visarion.


Si nu e frustrant sa vezi ca altii pot si noi nu?


E frustrant… sau poate nu e, ca daca ar fi, s-ar incerca sa se faca ceva. Insa e foarte greu sa schimbi mentalitatea romanilor. Nici eu nu sunt usa de biserica ca sa zic ca as putea.


foto: Mircea Gheorghe




Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera