Interviu: Lea Rasovszky: "artistii nu sunt niciodata in vacanta"

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Nu vreti sa publicati un interviu cu Lea Rasovszky?, ne-a intrebat acum cateva zile Oana Pulpa. E o artista care va expune la Alert Studio incepand cu 22 feb. o serie de desene si instalatii, Sorrow, Heartache, Recovery & Shit *.

Si cum Oana avea deja pregatit un interviu cu Lea, il publicam si noi, asa cum a aparut pe blogul Oanei:



Are 24 de ani. A participat la nenumarate proiecte de grup iar acum se afla la prima expozitie personala. Nu lucreaza cu jumatati de masura pentru ca e convinsa ca, cel putin in arta, asta inseamna moarte sigura. Nu ii plac marotele, clicile si constrangerile de nici un fel. Practica yoga, adora arta lui Damien Hirst, Pipilotti Rist si Santiago Sierra. Iar de curand s-a hotarat sa iubeasca Bucurestiul.

In pregatirea expozitiei de la Alert Studio din 22 februarie, Lea Rasovszky a vorbit despre arta si artisti, despre curatori, compromisuri si riscuri.

lea
Lea Rasovszky fotografiata de Mario Oprean

Ce vei expune la Alert Studio?

Titlul proiectului nu este inca stabilit, dar e vorba de o serie de desene de mari dimensiuni si instalatii mici. Eu le vad cumva foarte legate. Desenul imi place pentru ca-ti ofera maximum de libertate si pentru ca are o duritate si o tandrete foarte speciale. Instalatia, pentru ca permite unui obiect sa capete mai multe semnificatii in functie de spatiul in care e  expus.

Esti la prima ta expozitie personala….

Da, este prima expozitie personala si cred ca asta e important, desi eu incerc sa nu-i dau importanta prea mare (rade). S-au schimbat niste lucruri intre timp, s-a terminat scoala, iar acum intru pe un traseu foarte personal. Sunt curioasa si eu cum va fi pentru ca ma distreaza procesul de schimbare.

Tu ai venit cu ideea proiectului?

Da. Totul a pornit de la propunerea Ralucai – n.r. Raluca Demetrescu, Alina Buga si Catalin Burcea, cei care au gandit proiectul Alert Studio (printre putinele galerii gestionate de artisti). Mi s-a dat de inteles ca pot sa fac ce vreau in acel spatiu. Asta este extraordinar pentru ca rar se intampla ca un artist sa faca ce doreste intr-un spatiu misto cum e Alert Studio, un concept foarte bine gandit de artisti care stiu mai bine decat oricine ce inseamna un proiect artistic. Am prezentat o sinteza a proiectului care s-a tot schimbat intre timp, ceea ce imi place foarte mult pentru ca eu nu lucrez niciodata pe un cadru fix. Spatiul de la Alert ma ajuta in sensul asta pentru ca e micut, tip vagon, exact cum imi place mie.

Lucrezi mereu in functie de spatiu?

De cele mai multe ori. Eu fac cadre destul de largi care se modifica in functie de spatiu, care ma intereseaza in egala masura cu lucrarea in sine. Nu lucrez pe principiul desenelor si picturilor puse pe perete, de obicei ele sunt incluse in instalatii. Nu-mi plac spatiile de tip muzeu, unde te uiti la o lucrare pe perete si atat. Treaba asta iti impune o oarecare bariera iar mie nu-mi plac constrangerlie de nici un fel. Instalatia, in schimb, iti permite si altceva decat sa o privesti de la distanta. Poate de aceea este mediul in care ma simt cel mai comod.

1 2
It was a long time ago, sorry aka Abgar 9 (instalatie, 2009); Elle même, sans ses célibataires (instalatie, 2010)


Asta inseamna ca daca ai fi invitata sa expui intr-un muzeu ai refuza?

In nici un caz. As gandi/regandi proiectul in functie de acel spatiu pe care, in mod sigur, mi-as dori sa il modific. Sau cine stie, poate ca as ajunge la concluzia ca tocmai spatiile largi sunt cele in care trebuie sa expun (rade).

Ai acceptat vreodata proiecte doar de dragul de a expune?

Incerc mereu sa fac in asa fel incat sa nu ajung la compromisuri. Incerc sa ma respect, sa fac exact lucrurile care-mi plac si care inseamna ceva pentru mine. Alftel, nu cred ca as putea face arta.

Ai vandut pana acum din lucrarile tale?

Un singur desen, la un targ de arta. Lucrarea costa 50 de euro dar pentru ca taticul care vroia s-o cumpere pentru camera fetitei lui nu a avut banii astia, am vandut-o cu 5 euro. Mi-ar placea sa traiesc din arta dar, la modul cel mai realist, nu este posibil. Asa ca m-am decis sa-mi dozez eforturile intr-un anumit fel. Proiectele mele personale vor fi intotdeauna prioritare, motiv pentru care am hotarat sa nu ma angajez nicaieri. Momentan lucrez pe sistemul “comenzi”, asemenea multor artisti. Adevarat, e o chestie foarte fluctuanta care nu prea asigura stabilitate, dar deocamdata ma descurc.

Cunosti artisti din generatia ta care traiesc din arta?

Nu cunosc si nici nu cred ca exista. Sunt artisti din generatii putin mai mari care au reusit lucrul asta dar in nici un caz pe filiera romanesca, ci prin intermediul unor galerii din afara. Cunosc artisti care au pornit cu un atu puternic dar care a fost tocit, in timp, de un sistem care formateaza gresit talentele. Cunosc, de asemenea, artisti cu idei bune care nu expun pentru ca nu au un cadru adecvat – aici va interveni Alert care este un spatiu perfect pentru ei. E foarte greu pentru un tanar artist cu un portofoliu mic sa expuna la o galerie. E o situatie putin kafkiana pentru ca vor sa ai cv dar nu poti sa expui pentru ca nu ai cv.

Te-ai gandit sa pleci din tara?

Doresc sa fac un master in strainatate. Consider ca educatia de la noi este insuficienta. Nu sunt oameni competenti sa faca asta, cel putin in secolul asta. Si chiar daca unii oameni au intentii nobile, unele lucruri nu ajung sa se materializeze.

f f f
Dreamboy series, Pudding, The Intricate


In ce fel a contat pentru tine faptul ca provi dintr-o familie de artisti?

A contat foarte mult pentru ca la noi acasa a fost intotdeauna un mediu deschis (n.r. Lea este fiica artistilor vizuali Carmen si Gheorghe Rasovszky). Am o familie foarte hipioata din punctul asta de vedere, care m-a sustinut in tot ceea ce am vrut sa fac. Mai mult, de la un anumit punct, am inceput sa lucram ca niste egali si asta e foarte bine pentru ca ne oferim unii altora feedback-uri obiective.

Ati lucrat impreuna pana acum?

Am avut o expozitie cu mama, “Rabbit Habit”, la galleria “HT003” (2007). Cu tata nu am expus inca, dar e foarte posibil s-o fac pentru ca ne intersectam in foarte multe zone.

Ai in minte un proiect pe care l-ai face dar care e aproape imposibil de concretizat?

Cred ca, in proportie de 90%, toate proiectele mele sunt asa (rade). Inclusiv cel de la Alert. Tot ce ajung sa expun sunt niste versiuni ale ideilor de baza. Eu lucrez foarte liber cu materiale, ceea ce-mi permite sa fac permanent modificari.

Obisnuiesti sa lucrezi la doua proiecte in acelasi timp?

La mai multe chiar. Nu pot sa spun ca e o situatie ideala dar daca proiectele sunt interesante, nu ma deranjeaza. Cumva, asta ma ajuta sa gandesc in liniste lucrurile. Sunt proiecte in desfasurare de ani de zile, altele facute si expuse intr-o singura luna cum a fost cel de anul trecut de la Little Yellow, “Al treilea 6”, realizat impreuna cu Bogdan Rata si Dan Pintea.

De unde-ti vin, de regula, ideile?

E greu de spus. Pornesc de la imagini dar, de cele mai multe ori, de la cuvinte. Sunt destul de organizata, am nu stiu cate carnetele pe care-mi notez mereu cate ceva. Sunt foarte atenta la procesele mele intime pe care incerc sa le ironizez. E o forma de terapie. Nu ma intereseaza foarte mult temele social-politice. Imi place arta politica facuta bine dar, in general, mi se pare o lupta cu doua taisuri cu care eu nu rezonez. Cel putin deocamdata.

3 lea
Dreamboys (instalatie, 2009); Ich bin die Welt, expozitie


Se poate face arta cu jumatati de masura?

Nu cred, poate din punct de  vedere tehnic atunci cand esti la inceput si nu iti permiti. Dar in general, jumatatile de masura in arta inseamna moarte sigura.

Cum vezi arta de la noi in momentul asta?

In Romania e putin ciudat pentru ca la 20 de ani de la performance-ul din ‘89 se simte inca foarte tare lipsa de educatie. Iar faptul ca s-a sarit peste niste etape artistice foarte importante, care afara au functionat natural, nu este deloc in ordine. Ne-am trezit in ’90 ca trebuie sa recuperam pe banda rulanta tot ce s-a facut afara din anii ’50 pana in anii ’90.

Dar critica de arta, curatorii?

Mi se pare ca unele lucruri functioneaza absolut dubios. Nu-mi place ca exista marote si clici, ca lipseste ideea de comunitate de artisti si de schimb de experiente. Personal, nu am avut colaborari neplacute din punctul asta de vedere dar, in general, cred ca curatorii de la noi au un mic regim de dictatura care, ori deformeaza artistul in mod ireversibil, ori scoate niste produse mediocre. Fara artisti nu ar exista curatori. Pe cand fara curatori noi, artistii, poate ne-am descurca, uneori, mai bine.

Cat crezi ca esti dispusa sa risti pentru arta?

Eu am o doza de inconstienta destul de mare cand vine vorba de arta si cred ca as risca destul de mult. Nu am fost pusa inca in situatii de genul asta dar in micile preview-uri de situatii, cand mi s-a impus ceva fara argument, am facut ce-am vrut eu.


De-ale Leei

Nascuta in 1986, Lea Rasovszky a absolvit de curand cursurile si masterul la Universitatea de Arta “Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, sectia foto-video. Convinsa ca a urmat aceste cursuri ca sa poata face, de fapt, desen si pictura, Lea lucreaza cel mai adesea cu aceste medii pe care le integreaza in instalatii gen “Dreamboys” ( 2009), “Elle même, sans ses célibataires” si “Ich Bin Die Welt” (ambele expuse in 2010).

Niciodata in vacanta. Adepta a principiului ca “artistii nu sunt niciodata in vacanta” – asa cum spune unul din artistii sai preferati, Martin Kippenberger – Lea lucreaza aproape tot timpul la cate un proiect. Momentan, creaza intr-un atelier pe care-l detine impreuna cu alti trei artisti: Mihail Cosuletu, Simona Vilau si Adrian Popescu.

10/10. Cele 10 lucrari din expozitia “Desene pe tapet” de la galeria 29 (Bucuresti, 2009) – amenajata intr-un apartament de artist – au fost donate de Lea Rasovszky tot atator persoane cate au vizitat expozitia. “Nu conteaza cati oameni intra intr-o expozitie ci faptul ca sunt receptivi”, e de parere artista.

Expozitie-esantion. Inainte de Alert Studio, Lea va participa la expozitia de grup “Figure in. Figure out”, ce va avea loc pe 15 februarie la LC Foundation – Centru de Arta Contemporana (Bucuresti). “Cred ca expozitia asta ar putea fi un esantion bun pentru ceea ce se intampla in generatia mai tanara”, marturiseste Lea.

Fara mimetism. Desi lucreaza, de regula, cu materiale destul de diverse, sunt cateva pe care nu le-a incercat inca. Motivul? “Mi-as dori sa fac lucrari din latex, silicon, inox dar sunt foarte scumpe”, spune Lea care e convinsa ca nu exista cale de mijloc: “nu le poti mina cu alte materiale care sa nu arate artizanal”.

Final de research. Numele mic – de sorginte evreiasca, ca si familia din care provine -  este varianta europenizata a numelui vechi Leah, pe care – spune artista – i l-au dat parintii “dupa mai multe research-uri”.

Printre altele. Cand nu lucreaza, Lea iese cu prietenii , practica yoga – “o componenta foarte importanta a vietii mele” – si viziteaza diferite locuri din Bucuresti (un pact facut cu sine in incercarea de a ajunge sa iubeasca Bucurestiul).


Sursa imaginilor: whatwouldleardo.blogspot.com, blogul Leei, unde puteti gasi mai multe lucrari ale artistei.

f f

Despre autoarea interviului:

Oana Pulpa a terminat Facultatea de Istoria si Teoria Artei (Universitatea de Arte, Bucuresti); a lucrat la MNAC, a fost reporter la Radio Romania Cultural si redactor la revista de business Money Express (paginile de Arts&Life). A colaborat cu revistele online Sisif si Egophobia, a publicat in Contrapunct si Cultura. Acum se ocupa de blogul personal (oanapulpa.net) si are un proiect in lucru impreuna cu artistii Alina Buga, Ioana Budes si Anca Ciofarla: www.pepit.ro.


*Cateva cuvinte ale Leei despre expozitia Sorrow, Heartache, Recovery & Shit, 22 feb-8 mar, Alert Studio:

"Imi formasem o idee super tare, care avea si foarte mult sens si acum trebuie fie sa imi aduc aminte sau sa uit ca a existat vreodata. Ma descurc in viata facandu-mi liste interminabile cu ce am de facut, cu ce vreau, cu ce trebuie, cu ce conteaza, cu certitudini, si asta imi da parametrii. De cele mai multe ori imi spal pantalonii cu listele in buzunar si din acest motiv se fac varza si listele si pantalonii.

Cum ar fi, mie imi place sa fie totul frumos si cu o doza din aia de bunatate ca de duminca la pranz. Sa nu insistam cu conceptele, caci dauneaza. Pe alea le zic
oricum, dupa ceai si fursecuri si alte cacaturi.

Anxietatile trademark.

Ele fac viata traibila si iti dau material de lucru la greu, caci noua ne plac stereotipiile cu artisti chinuiti romantic. Sa scriem si sa desenam despre durere  sufleteasca, restante la intretinere, prea mult cartof prea putin omega 3, melodii pe repeat care ne amagesc frumos si putin cocalaresc (dar e ok), animalute interioare (crocodili, caini, balene), averi facute din monede de 5 bani, colesterol sentimental. Super materiale pentru facut arta.

Nu stiu ce se poate intampla mai departe. E genul ala de situatie in care proiectile zboara peste tot ca intr-un razboi fantezie de tip “Sex and the City” for men. Tot ce poti sa faci e sa te lasi pe burta si sa te feresti, sau sa scapi cel mult ciung.

Totul o sa fie bine, no problem."




Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Terasa mea preferata in 2017 este ...
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera