Interviu - Johnny Raducanu

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Pentru "Mr. Jazz of Romania" sub mainile caruia, de mai bine de jumatate de secol, plange si rade claviatura, realitatile mioritice sunt prea dureroase pentru a putea fi spuse la temperatura camerei. Chiar daca acestea se ramifica in vorbe care arunca in aer canoanele, sa ascultam cum suna "partitura" la zece degete a celui mai celebru cantaret  roman de jazz din toate timpurile.

J1

"Daca pui un punct sau o virgula acolo unde nu au pus-o altii, ai castigat!"

"Microbul" jazz-ului il mosteniti de acum trei secole, de pe vremea vestitului Petrea Cretu Solcanu, lautar la Stambul. Aveti, cum se spune, arbore…

Nu stiu ce amestec am. M-am nascut in Braila oras cosmopolit, policrom. Strabunicii mei purtau fesuri pe cap si vorbeau turceste. Asa cum port si eu. Probabil am si sange de evreu. Se poate sa ma trag si din tigani. Ce stiu sigur este ca am un amestec de sange fabricat pe meleag romanesc. Johnny e un apelativ de rezonanta americana pentru ca iubesc la nebunie muzica din patria jazz-ului. Am promis tatalui meu ca nu voi parasi niciodata tara. Asa m-a invatat el; aici sunt mormintele fratilor mei si trebuie sa raman langa ei.

Daca in Romania ajungeam sa mananc rahat, tot aici ramaneam. Totusi, cred ca incepe sa-mi para rau. Am avut de suferit foarte mult pentru ca imi iubesc tara si nu mi-a placut sa fie batjocorita. Eram asa, ca un strajer. Dupa ce a venit comunismul, a omorat totul si in jumatate de secol a reusit sa distruga o natie. Acum poporul roman e o turma ramasa asa din comunism.

In Romania se canta si jazz romanesc sau se pune mai mult accent pe jazz-ul american?

Jazz-ul este o expresie a negrilor si a culturii lor proprii. De acolo vine jazz-ul care ar trebui sa fie un fel de abecedar pe care sa-l stim pe dinafara. Jazz-ul  este o muzica specific afro-americana, de aceea negrii au un feeling deosebit pentru aceasta muzica. In America s-a nascut si batranul blues care a "emigrat" apoi in Europa. Treptat, a devenit o arta cu traditie, universala, un bun al omenirii. Asa cum, Shakespeare nu mai este exclusiv al englezilor ci este universal.

In comunism s-au simtit influente din scoala sovietica si ceha de jazz dar, treptat, s-a creat un fel de jazz romanesc al carui tartor am fost eu. Temele mele sunt romanesti. Eu nu cant decat compozitiile mele. Si cand pornesc de la o tema standard a jazz-ului, nu reproduc doar litera partiturii ci improvizez, creez, recreez. Am descoperit ceva care e original. Idealul e sa arati o inovatie care sa fie asa ca o mise-en-scene pe care nu a pus-o nimeni si o pui tu. Atunci, ai castigat. Vorba lui Nichita, daca pui un punct sau o virgula acolo unde nu au pus-o altii, e lucru mare.

carte

Ati marcat frumos cei 70 de ani, prin lansarea cartii "Singuratatea...meseria mea". Cat de singur e Johnny Raducanu?

Foarte singur, in afara de pian si de garsoniera asta, n-am pe nimeni si nimic. Singur sunt de cand ma stiu. M-am insurat in '62, am divortat in '70 cand Geta, nevasta-mea a zis: "auzi, eu vreau sa ne despartim". De atunci, nu e zi de la Dumnezeu in care sa nu vorbim. Importanta e legatura sufleteasca dintre noi. Si gagica are 80 de ani, e mai mare cu opt ani ca mine. La fel si cu Tudorita in care eu am investit o viata (cu infinita discretie atinge o poza a Teodorei Enache). A fost intre noi un amor nebun timp de 15 ani. Decent insa! Ai auzit vreun scandal, vreo sicana? Sa nu ma-ntrebi acum daca am mai fost la curve ca nu am mai fost demult. Ha,ha …

Aparitiile scenice, in concertele "la patru maini" cu Harry Tavitian, erau seducatoare. Cum de va reusea asa de bine acel show imbibat de umor si spontaneitate. Improvizati mult?

Mai, cu Harry a fost o chestie grozava; acum vreo 30 de ani, l-au injurat toti pentru ca facea o muzica foarte stricata, violenta. Dar eu am inteles ca are talent. Eram deja vedeta si cantam cu el la patru maini; aveam si barbi - el neagra, eu alba - cantam la doua barbi. Toti m-au injurat, ca de ce umblu cu asta, ca-i circar. Nu era asa, el are un fel de a se exprima, un feeling al lui, care demonstreaza ca arta nu are canoane. Nici eu nu am granite numai ca el le sparge rau de tot, dar cine are urechi si creier sa inteleaga in ce fel o face si sa-i dea un sens, ala e castigat.

Johnny cu harry

Sursa foto

Fara umor si spontaneitate, tot ce e legat de arta, nu functioneaza. Ele merg mana‘n mana. Jazz-ul fie este spontan, ori nu este jazz. Capacitatea publicului de intelege e una din bucuriile mele cele mai mari. Prin iubirea lui, ma incarca precum un automobil care se opreste sa ia gazolina. Muzica face parte din fiinta mea. Si trebuie facuta cu dragoste si cu mare raspundere. Cea mai mare iubire a vietii mele a fost iubirea de muzica. In momentul in care lipsesc aceste calitati, canti de doi bani.

Muzica mea e destinata celor sensibili, liberi si deschisi, fara prejudecati stilistice si canoane. In sala e o diversitate extrema de varste si statut social sau profesional. Acolo sunt bunica, mama, fata, deci trei generatii. O pustoiaca de 18 ani isi ia poster cu mine si-l pune in camera. Scandal cu mama-sa: "copila, asta-i un artist, nu-i de nasul tau". Ce nu stia fata, era ca eu am fost in amor cu mama-sa. Pentru mine o persoana draga, o femeie frumoasa e ca o medicina, ca o scandura in mijlocul oceanului de care ma agat. Eu sunt pentru ele un rabin in care au incredere. Vin si se spovedesc la mine si la cinci dimineata.

De ce nu e Braila, orasul dvs. de obarsie, un "punct" pe harta jazz-ului? V-ati gandit sa organizati un festival de jazz in orasul-port, cum a facut, cu succes, Mariana Nicolesco, festivalul international de canto?

Inutil. Pentru ca tara habar n-are de jazz. La Timisoara, Sibiu, Brasov e o alta lume. Dar si acolo parca incepe sa nu mai functionaze. Spiritul Sibiului nu mai e acelasi de  acum un sfert de veac. Pentru ca generatiile astea sunt de cacat. Sunt pragmatici si ingamfati dar degeaba ca cei mai multi nu au nimic de spus. Sa zicem ca esti gainar dar macar fii inteligent. Ei, dar sa fi gainar si fara creier, ei dute-n mata atunci, oricine ar fi.

Necazul e ca tinerii nostrii dau cu mucii-n fasole. Sunt bolnavi de frustrare intr-un mileniu bolnav de pragmatism. Nu pretuiesc muzica de elita. Sunt deformati de propriile infirmitati. Muzicienii valorosi au fugit dincolo si am ramas prea putini ca sa se creeze o scoala a jazzului. Si in acesta zona, la noi, s-a distrus jumatate de secol de istorie.

Nici o istorie a jazz-ului nu avem. Spre deosebire de noi, societatea americana are grija de oamenii ei, in asa fel incat, din cand in cand, societatea si omenirea isi face damblaua. Exista un ghidaj catre arta de calitate, catre educarea personajelor in viata; decenta, firescul si dorinta de a cunoaste mai mult, toate acestea sunt voluntare, firesti, naturale. Muzica de jazz contemporana e un gen care tine de domeniul creativitatii si mai putin de zona comercialului. De aceea este nevoie de educarea gustului publicului. Dar cine s-o faca?

Publicul romanesc care stie cu ce se mananca jazzul e minoritar. Majoritatii ii lipseste un statut anume sau o educatie muzicala de care societatea noastra a fost vaduvita?

Ca sa intelegi muzica de jazz trebuie sa ai cel putin alfabetul muzicii. Si ma refer la muzica clasica, de calitate. In general romanul de-abia e educat in materie de istoria Romaniei. Publicul romanesc nu stie cine e Creanga. Ori muzica de jazz are nevoie de un public deosebit, aparte pentru ca prin stilul si dificultatea intelegerii  este considerat un gen muzical de superioritate.

theodora si Johnny

Alaturi de Teodora Enache, celebra "voce neagra in piele alba" la lansarea CD-ului, Inside stories- Jazz poems  (Sursa foto)

Jazz-ul nu are loc nicaieri in lume. Dincolo e un public care e mai cultivat si pus la punct din punct de vedere al culturii de calitate. Ei sunt fie pictori, actorii, romancieri, in general aceia care sunt creativi. E o "armata" de oameni care merge ca melcul, incet, pas-pas. Omenirea, din pacate, e mai putin atenta la ei si mai atenta la progresul electronicii.

Triada creator - creatie - creativitate vi se potriveste ca o manusa. In afara celor trei elemente care va definesc, ce mai lipseste din portretul dvs.?  

Creativitatea implica impovizatie. Improvizatia este totul, e ardere umana, tot ce ti-a dat Dumnezeu. Nu reusesc sa improvizez asa cum as dori, nu-mi place nimic din ce fac, mi se pare ca sunt altii mai priceputi. Eu contez mai mult ca spirit al jazz-ului. Sprijin putin traditia. Mi-am bagat nasul in mai multe lucruri, sunt compozitor, contrabasist, pianist, aranjor, lider de formatie. Altii iau in primire numai improvizatia si atunci sunt mai buni ca mine.

j3

Dumnezeu stie cel mai bine sa cante la pian. Eu nu stiu nimic...

Imi vine de la Dumnezeu cate un sunet. Pe cuvant, nu stiu ce fac. Dar important e de unde vine fiecare sunet, de ce a venit si unde trebuie sa se duca. Uneori ghicesc de unde vine si il primesc in mine. Pe unele le las sa plece mai departe, le ucid, iar pe altele stiu ca trebuie sa le  pastrez, le opresc in loc.

Simtul masurii e dat tot de Dumnezeu. De exemplu, cand eram copil mergeam pe lac, traversam gheata dar stiam unde sa ma opresc. Cutremurul din 77 l-am simtit de dimineata. E o chestie cu care m-a inzestrat Dumnezeu. Adica vad dezastrul. Dumnezeu nu se uita la fata omului ci la inima lui.

Jazz-ul are o structura rigida sau se poate combina cu stiluri muzicale mai noi? Ar putea muzica de calitate sa schimbe societatea?

Jazzul e o arta care are istoria ei, stilul propriu si nu se pot face proiecte, combinatii de jazz cu stiluri muzicale mai noi. De pilda, intre marii coloristi francezi, Monet este unul singur, inovativ si original. La fel si in muzica culta. Chiar daca un canon il darama pe altul, fiecare artist contribuie cu ceva inedit la marea muzica. Marea muzica vine din acelasi izvor. Restul e o moda pasagera iar aceia care o iubesc nu stiu ce e aceea arta pura si sunt niste nechemati, ucigasi de senzitivitate.

Pe vremea comunistilor era jazz mai mult decat acuma. Si ne lasau in pace, eram tolerati pentru ca puteai sa-ti canti piesele instrumental, fara text. Nu toti care ascultau erau cunoscatori de jazz dar lumea se reunea in jurul festivalului de la Sibiu pentru ca era  ceva… se simteau mai liberi. Erau luati de valul jazz-ului care insemna libertate. Mii de oameni dormeau iarna pe jos prin parc. Era o rezistenta prin jazz. Din aceasta perspectiva, sunt la jumatate de pas sa regret acel spirit care era atunci.

Colectionati lampi cu gaz. Cum s-a nascut amorul de "gadgeturi"?

De cand Ceausescu oprea curentul. Am facut un revelion aici, in garsoniera, am aprins toate lampile din colectie si s-a facut lumina. M-am dus in toate magazinele din Europa sa le caut. Unele sunt foarte vechi. Chiar daca imi amintesc de un moment foarte trist al natiunii romane. Cel mai nenorocit lucru pe care l-a facut comunismul intrase in cea mai intima zona pe care o mai avea omul. Si libertatea aceasta a ucis-o.

Povestea asta e de un tragism dureros. Si a fost asa: aveam si eu o prietena. Am  facut amor, numai ca la un moment dat, cand s-a terminat amorul, ne-am dus si noi, firesc, ca orice om la baie. Am deschis robinetul... hrss… un zgomot surd, infundat si nici o picatura de apa. Am luat scara si m-am urcat sa iau apa cu cana din rezervorul de WC sa-i dau femeii mele sa se spele. N-am stiut ca  bazinul ala vechi e mancat de rugina. M-am spalat si eu. Rugina m-a iritat in zona genitala, asa de tare, incat am ajuns la salvare plin de rani.

Asta nu pot sa uit niciodata, a fost una din cele mai sinistre chestii care isi lasa amprenta pentru o viata. Persoana aceea a parasit tara. Ar fi trebuit sa o facem impreuna. Eu am spus ca nu pot pleca, ca am regulile mele. Apoi au tabarat comunistii pe mine. Au vrut sa ma faca spion. M-au terorizat psihic. Ma tot chemau pe la partid sa le spun ce aud pe la ambasade. Adica dumneata imi distrugi libertatea si eu sa-ti vind vorba altuia? Du-te-n ma-ta…

Cand ati ras cu pofta de viata?

Zburam cu avionul spre America. M-am nimenit alaturi de o doamna bine. Era o persoana subtire, fina, foarte delicata. Avea cam 30 de ani. Nu ne-am prezentat. Cateva ore bune, am jucat "ping-pong" cu vorbe. Am povestit despre culoare, creatie, despre lucrurile frumoase si urate ale vietii. A urmat escala la Frankfurt. M-a luat de mana, ne-am dus la un hotel. Am facut amor. Ne-am imbratisat. Habar n-am cum o cheama. Ha, ha…

Inainte de operatia pe cord din vara, v-ati cumparat bilet de intrare in paradis?

Dumnezeu stie foarte bine ce face cu noi. Mie mi-a tinut inima 10 ceasuri intr-o caldare. Mi-au oprit inima 10 ore! Ha, Ha…
Altfel, socot ca sunt intr-o perioada proasta. Am avut o operatie pe cord, crize de diabet, sunt dependent de insulina, am probleme cu ochii, nu pot umbla, ma dor picioarele, am necazuri materiale. S-au napustit toate pe mine. Dar nu disper, le primesc pe toate voluntar, nu intru deloc in panica.

Dupa ce plec, va asezati la pian sa repetati?

Poate. Repet cand imi vine, uneori saptamani intregi nu pun mana pe pian. Ascult muzica deceniilor trecute si am inregistrarile mele in cap. Cea mai lunga repetitie este asta a vietii mele care nu se termina decat cand voi muri.

johnny la pian

Eu execut ce m-a programat Dumnezeu sa execut...

Cu ani in urma ati declinat oferta de a preda la o universitate din SUA pe multi dolari argumentand, "...cu atatia bani imi stric conditia sociala". Azi ati face o alta alegere?

Nu stiu. Chestia e ca la noi nu exista fair-play, responsabilitate civica. De exemplu, la New York am vazut un meci de box din care am luat o veritabila lectie de fair-play. Unul din jucatori a dat un pumn sub centura din neatentie si incarcare nervoasa. Cine crezi ca l-a fluierat? Fanii lui, jumatate de sala. Asta mi-a placut. La noi nu exista asa ceva. Numai mitocanie si huliganism. Asa e si in viata.

Suntem corijenti la capitolul bun-simt. Nimeni nu invata lectia de fair-play pentru ca aici s-a impamantenit chestia asta cu Sa moara si capra vecinului. Acum aud si mai departe ca n-ajunge sa moara capra, sa moara si stapanul. Iti dai seama cat rahat e aici ? E o vorba care poate sa fie comica pentru unii, regretabila pentru altii si pentru cei mai multi un dezastru, o calamitate din care se poate trage sfarsitul unei natii.

Pai pana si hotii aveau o morala. Mereu spun asta, ca sa vada generatia ta ce era in tara asta. Lua un pol de la om si pe celalalt il lasa in buzunar. Unul Gica Vapor, mare sparlitor, spunea ca daca iei toti banii gagiului, te vede Dumnezeu si spurci meseria. Auzi tu… Era atunci in Romania o morala si la furat.

bucuresti in 38
Sursa foto

Cum e "trupul" Bucurestiului... frumos, urat?

Bucurestiul era un oras extraordinar. Nu noi l-am botezat "micul Paris", ci cei din tarile din jurul Romaniei, care veneau la Bucuresti ca intr-un "mic Paris". Cand ii aud pe astia sa ne pregatim, sa intram in Europa, imi vine sa rad. Pai noi eram in '38 o putere, a treia tara europeana. Leul era puternic cum era marca. Eram o tara mica dar cu o mare personalitate.

Verbul dvs. zguduie putin lumea literelor, aveti admiratori cu duiumul. Mai scrieti la gazeta?

Am scris la un cotidian niste tablete. Le-am spus si politicienilor ca gresesc si s-o lase mai moale cu smecheriile, fiti oameni, nu mai umblati cu gainarii. Si de manele ma iau. Astia habar n-au sa cante manele. Iar romancele alea care dau din buric, caca-m-as in capul lor, sunt mai rau ca niste curve. Nici macar nu danseaza in ritmul muzicii.

Textele le fac vulgare, ce-i oftatul ala de doi bani, gen aoleeeu mama?; iar ei sunt niste mediocri si daca se cred grozavi, le dau eu, Johnny Raducanu, lectii de manele. Nu pe vorbe. Ma trag de la Dunare unde s-a vorbit turceste si stiu ce sunt alea. Manele adevarate am cantat si eu. Merita sa fie injurati pentru mutilarea folclorului romanesc. Oricum, folclorul romanesc n-o sa-l miste nimeni si nimic.

Folclorul urbanistic si el va ramane, pentru ca e valoare nationala. Una e ce cantau lautarii in ' 38 ...Mi te-ai lipit de suflet / Ca marca de scrisoare (Fredonam impreuna). Bravo, vino-ncoace sa te pup! Vezi, si mata o stii. S-a pastrat din tata-n fiu. Astia mutileaza tot. Unde s-au pomenit manele cu chitara bass si cu baterii. Ii fac de cacat pe toti. Ca ei nu au curajul sa se lege de mine. Si eu sunt tigan.

Dar vorba lui Paleologu, Dumnezeu sa-l odihneasca, "Johnny e tigan a carui origine incepe acum vreo 200 de ani, iar mama domniei sale a studiat clavirul la Leipzig". Manelele sunt frumoase cu conditia sa le dai valoare artistica. Ele sunt o specie inrudita cu hora noastra romaneasca. Si Romica Puceanu a cantat manele dar o facea ca lumea. Detinea arta sunetelor, avea feeling, spunea ceva. Astia nu spun nimic. Sunt de o vulgaritate rara. Si ma cac in capul lor. Asta e o molima. Iar poporul roman e contaminat.





6 comentarii vrei sa comentezi?

Interviu - Johnny Raducanu
Alexandra
#1 -

laude

pfoai, asta e de departe cel mai frumos interviu pe care l-am citit la voi pana acum!si mi-a trezit si cheful de ascultat jazz :)

Interviu - Johnny Raducanu
netstalker
#2 -

io-te JR

asta o sa-i placa si lui gypsy bogdan... poate-i trageti si lui vreun interviu odata :D hmm... *sends link over there to NY*

Interviu - Johnny Raducanu
db
#3 -

Interviu - Johnny Raducanu

Grozav om, Johnny!
El si cu Ray Charles...
Canta din inima, se aude, se vede...
Excelent interviu! Felicitari!

Interviu - Johnny Raducanu
lavlav
#4 -

uau...

stii ca se spune ca e de ajuns sa intre doar o data cineva in viatza ta ca mai apoi sa dai de acel cineva la tot pasu...culmea e ca am citit un alt interviu cu johnny acum 40 de min din pura intamplare(poate plictiseala) si acum am impresia ca nu a existat o clipa in care sa nu-l plac....ciudat....dar placut...tare placut sa-l asculti....citind interviul aveam impresia ca-l auzeam vorbind la capul patului meu cu un pahar de jack in mana...super tare interviul

Interviu - Johnny Raducanu
Razvan
#5 -

Bravo!

Felicitari! Excelent interviu!

E o placere sa stai sa-l asculti pe omul asta, redescoperindu-ne si dand atatea la iveala, precum turnesolul, scuzata fie-mi comparatia.

Bravo!

Interviu - Johnny Raducanu
Fy
#6 -

JR e un exceptional de slabist
Si pute: http://www.netarhia.ro/ce-nu-i-bine-cu-mine.html

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Terasa mea preferata in 2017 este ...
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera